Educație
Ce îi transmite o profesoară de la țară ministrului David, profesor de la oraș!
Reorganizarea școlilor și comasarea unităților de învățământ cu mai puțin de 500 de elevi lovește direct în învățământul rural. „Școala-mamut”, cu peste 28 de elevi în clase, dă bine din biroul ministrului Educației, Daniel David, nu și în localitățile mici.
Ministrul Educației, Daniel David | Foto: Inquam Photos - Gyozo Baghiu
Reorganizarea școlilor și comasarea unităților de învățământ se desfășoară pe repede-înainte.
CITEȘTE ȘI:
Crește numărul elevilor în clase. Norma didactică, majorată cu 2 ore în școli și universități. Daniel David: „Suntem în situație de criză, nu de normalitate socială”.
De altfel, Mircea Miclea, fost ministru al Educației, semnala recent că reformele inițiate de Ministerul Educației sunt contraproductive:
„Nu există niciun studiu care să arate că dacă crești efectivele de elevi în clasă crește calitatea predării. Dimpotrivă, toate aceste măsuri vor avea efect detrimental asupra calității actului de predare și învățării în cazul elevilor”, declara Mircea Miclea la finalul lunii trecute în cadrul unui interviu.
„Domnule ministru, deciziile pe care le luați sunt proaste”
Directorul unei școli din Rășinari, profesoara Ileana Carmen Dămean, îi spune verde în față ministrului Educației, clujenul Daniel David, de ce deciziile „din birou” ale acestuia sunt proaste.
„Școala nu e un număr”, iar „copiii nu sunt o statistică” – îi transmite profesora de la țară ministrului Daniel David, profesor de la oraș.
„Domnule ministru, deciziile pe care le luați sunt proaste. Iar eu, ca director, îndrăznesc, fără ezitare să vă spun asta!
Știți ce nu vedeți din biroul dumneavoastră?
Nu vedeți dragostea, încrederea, oamenii buni.
La Școala Barcianu din Rășinari și la structurile Prislop și Copăcele nu am construit doar clădiri, clase și nici nu am inventat numere în tabele Excel. Am construit VIITORUL. Am construit DEMNITATEA. Am construit, cu trudă, în ani grei, ceea ce nu poate fi trecut într-un raport de comasare.
La Prislop, copiii încep în sfârșit să termine 8 clase în satul lor. Într-un loc unde abandonul școlar părea o normalitate dureroasă, am reaprins speranța. Acolo s-a întors demnitatea unei comunități sărace, dar care și-a dorit să fie respectată la școală. Și a fost.
În Copăcele — cartier minunat al Rășinariului, o grădiniță urma să renască la 1 septembrie. Cu pași mici, dar siguri, am pornit spre un alt model educațional – Step by Step – cu profesori care au avut curajul să se formeze, să se reinventeze, să își iubească meseria dincolo de obligații. Începeam o nouă etapă, într-un spațiu reinventat.
Știți, nu scormonim procente la examene. Nu ne hrănim cu statistici goale. Noi ne bucurăm când ridicăm un copil de la 4 la 5. Când vedem un zâmbet acolo unde altădată era doar teamă. La noi e vorba de comunitate. De oameni. De a ridica, nu doar de a evalua.
Știm că suntem doar o școală de la țară, dar de prin 2000 încoace avem în spate proiecte internaționale câștigate, de și mai mulți ani parteneriate solide, evenimente care au umplut sufletele oamenilor și au dat viață comunității noastre școlare.
Avem foști elevi deveniți medici, profesori, ingineri, antreprenori – oameni care nu și-au uitat niciodată rădăcinile, care, când spun „școala mea”, se gândesc la Școala Barcianu și nu la alta.
Dar dincolo de toate, avem o echipă. Una cum rar găsiți. Profesori care nu au tratat niciodată educația ca pe un simplu serviciu de la 8 la 16.
Au văzut în fiecare copil o poveste, nu o statistică
Oameni care au intrat în clase adesea friguroase, modeste, dar au știut să le umple cu căldură. Oameni care au văzut în fiecare copil o poveste, nu o statistică. Oameni care le-au oferit copiilor nu doar educație, ci adeseori sprijin material. Oameni care au făcut minuni, în tăcere. Oameni pe care eu îi iubesc și cărora nu ezit să le mulțumesc de câte ori am ocazia.
Școala-mamut cu peste 28 de copii în clasă
Și acum?
Toate acestea vor fi comasate. Șterse cu un simplu pix.
Se va forma o școală-mamut, cu peste 650 de suflete înghesuite în clase de 28, poate chiar mai mulți.
Fără aer. Fără răgaz. Fără sens.
Domnule Ministru,
Nu e vorba doar de spații sau norme. Nici măcar nu e vorba de funcția mea — pe care, ce-i drept am obținut-o în octombrie 2021 printr-un concurs extrem de serios.
Este vorba de IDENTITATE. De sens. De OAMENI.
Școala aceasta nu este doar o instituție.
Este o casă.
Este locul unde elevii noștri învață nu doar să scrie și să citească, ci să creadă în ei.
Este locul unde profesorii lucrează nu din obligație, ci din chemare. E locul unde secretara, contabila, îngrijitoarele și mecanicul vin cu drag în fiecare zi.
Știți ce doare cel mai tare? TĂCEREA.
Tăcerea celor care ar trebui să țină cu copiii, cu școala, cu oamenii. Tăcerea celor care, în loc să protejeze ce funcționează, aleg să taie.
Dar EU NU VOI TĂCEA.
Pentru că îmi pasă. Pentru că aici este viața mea profesională.
Pentru că fiecare elev de la Școala Barcianu e unic și merită să fie VĂZUT. Merită să fie respectat. Nu comasat.
Școala nu e un număr.
Este zâmbetul unui copil. Este lacrima unui profesor care se simte învins de sistem, dar merge mai departe.
Iar eu, ca director, aleg să lupt.
Până la capăt.
Gândurile mele bune s-au strâns aici, toate.
Și, înainte de a fi directorul unei școli, sunt dascălul unor elevi și colega unor profesori”, notează profesoara Ileana Carmen Dămean în mesajul publicat pe pagina de Facebook.
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
