Politică
Tișe: „Problema României nu sunt magistrații pensionari”
Liberalul clujean Alin Tișe denunță dublul standard în abordarea problemelor sistemice, iar cazul pensiilor magistraților relevă ipocrizia cu care sunt tratate temele de interes. „România nu mai caută soluții, caută țapi ispășitori. Pentru că ne-am obișnuit să ne certăm între noi, în timp ce adevărații câștigători numără banii în liniște”, spune președintele Consiliului Județean Cluj.
Tișe: „Problema României nu sunt magistrații pensionari”|Foto: monitorulcj.ro
În timp ce pensiile magistraților numără circa 85 de milioane de euro, în alte domenii de activitate, precum este cazul domeniului energiei, unele firme fac profit de 15 milioane de euro pe an, cu doar trei angajați.
CITEȘTE ȘI:
Tișe, despre oportunismul politicienilor mărunți și deciziile controversate ale CCR: „Nu Justiția e abuzivă. Abuzivă e frica lor de lege”.
În acest context, Tișe denunță dublul standard în abordarea problemelor cu adevărat însemnate pentru România.
Tișe: „Problema României nu sunt magistrații pensionari”
Alin Tișe vorbește, într-un text publicat pe pagina de Facebook, despre o Românie în care nu mai căutăm adevărul, ci vinovați de serviciu.
„Iar când îi găsim, îi împingem, simbolic, pe scări, convinși că am rezolvat problema”, notează liberalul clujean.
CITEȘTE ȘI:
Alin Tișe, președinte CJ Cluj: „Știu cu cine NU se consultă Bolojan. Cu mine! PNL riscă să dispară”.
„Realitatea cruntă: o nație întreagă și-a găsit vinovații de serviciu - magistrații pensionari.
Trăim într-o țară în care furia a devenit politică în spațiul public, iar ura transmisă poporului a devenit instrument de guvernare.
O Românie în care nu mai căutăm adevărul, ci vinovați de serviciu. Iar când îi găsim, îi împingem – simbolic - pe scări, convinși că am rezolvat problema.
Astăzi, vinovatul perfect poartă robă. Magistratul pensionar. „Pensii nesimțite”, ni se spune. Și mulțimea aplaudă.
Dar, hai să vorbim cu cifrele pe masă, nu cu furci și torțe: toate pensiile magistraților din România înseamnă aproximativ 85 de milioane de euro pe an. Atât. Nu miliarde. Nu prăpastia bugetului.
Aproximativ 85 de milioane. Moral? Putem discuta, evident, aceste moralisme.
Dar, o putem face corect, doar la pachet cu toate celelalte imoralități ale societății românești, nu separat, nu ipocrit. Așa ar fi adevărat și în lumină.
Pentru că, în timp ce ochii noștri sunt fixați pe magistrații pensionari, jaful adevărat se petrece în plină zi, de exemplu, în domeniul energiei. Sigur că mai sunt și alte, foarte multe alte, domenii…
Acolo nu mai vorbim de moralitate, ci de dezmăț. Acolo nu mai vorbim de muncă, ci de speculă pură. Băbuțe hăituite prin sate cu contracte „optimizate”, facturi „creative”, tarife care cresc mai repede decât pensiile, salariile și speranța la un loc.
Am citit în presă că exista firme de energie în România – firme reale, nu legende urbane, cu trei angajați care fac 15 milioane de euro profit pe an. Trei oameni. Cincisprezece milioane. Și nu din inovație, nu din risc, nu din muncă titanică. Ci dintr-un joc murdar: intermediaza avuția țării. Atât. Unii au ridicat acest mecanism la rang de artă. O artă cinică, practicată pe spinarea unei populații captive. Sigur, și asta este legal, nu-i așa?! Dar oare este moral?!
Este moral?… Este moral?… Este moral?…
Aici nu mai vedem furie organizată. Nu mai vedem talk-show-uri isterice. Nu mai vedem politicieni revoltați. De ce? Pentru că acești bani nu au chip, nu au robă, nu pot fi demonizați ușor. Sunt prea bine conectați și prea bine organizați.
Și atunci întrebarea simplă, brutală, inevitabilă este asta: de ce nu gestionăm profitul acestor firme?
De ce nu plafonăm un câștig obținut fără muncă reală, în condițiile unui monopol deja instituționalizat chiar dacă neafișat?!
De ce nu folosim surplusul pentru a acoperi exact acele cheltuieli pe care le demonizăm zilnic? Inclusiv pensiile magistraților?
Răspunsul este dureros: pentru că e mai ușor să lovești în cineva deja demonizat decât să te atingi de cei care trag sforile. Și care au și puterea de a te desființa la o simplă comandă. Și care te lasă să îți fie frică că în orice moment “te pot face”. Că ai familie și copii și ar fi bine să te ocupi de asta… dacă nu vrei să ajungi la pușcărie.
Pentru că România nu mai caută soluții, caută țapi ispășitori. Pentru că ne-am obișnuit să ne certăm între noi, în timp ce adevărații câștigători numără banii în liniște.
Nu, problema României nu sunt magistrații pensionari.
Nici magistrații activi și așa mult prea puțini și cu dosare cât pentru 100 de vieți.
Problema României este ipocrizia, lașitatea și refuzul de a privi jaful acolo unde doare cu adevărat. Dublul standard.
Până nu vom avea curajul să spunem asta răspicat, vom rămâne aceeași nație disprețuită de “puternicii vremii”, manipulată, mereu pregătită să linșeze vinovatul greșit, în timp ce hoții adevărați ne servesc, lună de lună, curentul mai scump decât adevărul.
PS: Problema României nu sunt magistrații pensionari.
PPS: Problema României nu sunt nici magistrații active”, notează Alin Tișe în mesajul citat.
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
