Actualitate
Magia primei zile de Crăciun. Tradiții și obiceiuri românești.
Pe 25 decembrie este marcată sărbătoarea Nașterii Domnului, unul dintre cele mai importante momente ale creștinătății.
Bradul de Crăciun, decorat în preajma Crăciunului, simbolizează pomul vieții, iar în vârful său strălucește o stea - Hristos | Foto Pexels
În tradiția populară românească, prima zi a sărbătorii este dedicată reunirii familiei și mesei festive, iar practicile religioase se împletesc cu obiceiurile populare, menite să aducă belșug și sănătate în gospodărie.
Tradiții străvechi pentru prima zi de Crăciun
„În această perioadă sfântă ne-am pregătit locuințele pentru sărbătoare și pentru a-i primi pe cei dragi. Am împodobit bradul, iar acum așteptăm colindătorii. Este important ca oamenii să se spovedească, să se împărtășească și să se împace cu aproapele. Pe lângă bucuria întâlnirilor familiale și a obiceiurilor frumoase, Crăciunul este și un timp al reflecției și al solidarității. Suntem chemați să fim atenți la nevoile celor din jur, să oferim sprijin celor aflați în dificultate și să ne deschidem inimile pentru faptele bune. Este o perioadă aparte pentru noi toți, zile în care ar trebui să oferim iubire celor dragi și să facem daruri din inimă. Ziua de Crăciun se cinstește alături de familie, la masa festivă, în prezența celor dragi, însă această sărbătoare nu se reduce numai la daruri sau la bogăția mesei, ci reprezintă, în primul rând, o celebrare a sufletului, a comuniunii și a legăturii dintre oameni și Dumnezeu”, a transmis pentru Digi24.ro Părintele Gabriel Cazacu, preot la Mănăstirea Cașin din București.
Obiceiuri de Crăciun
„În perioada sărbătorilor de iarnă există o serie de tradiții și obiceiuri pe care noi, preoții, le numim «legi ale pământului», pentru că biserica nici nu le neagă, nici nu le aprobă oficial. Ele înfrumusețează viața comunităților, mai ales în mediul rural, și se păstrează în locurile unde oamenii sunt curați la suflet și duc mai departe, cu iubire și credință, obiceiurile străbune.
Bradul de Crăciun, decorat în preajma Crăciunului, simbolizează pomul vieții, iar în vârful său strălucește o stea - Hristos, steaua pe care, potrivit tradiției, magii și păstorii au văzut-o pe cer în noaptea Nașterii Sale.
Magii erau regi ai pământului, cunoscători ai legilor vremurilor lor, care au adus cadouri Pruncului Sfânt - daruri pe care le regăsim și astăzi în cădelniță: aur, tămâie și smirnă. În biserică așezăm pe cărbune încins tămâie și smirnă, tămâind lăcașul sfânt și credincioșii, ca semn al prezenței lui Dumnezeu și al sfințeniei momentului.
Până în ziua de Crăciun, preoții merg în comunități și vizitează casele credincioșilor cu icoana Nașterii Domnului, binecuvântând locuințele și familiile. Una dintre cele mai îndrăgite tradiții este ca părintele să fie însoțit de un grup de copii colindători, veniți de la biserică, care vestesc sărbătoarea prin cântece de colind.
Printre obiceiurile cele mai reprezentative pentru sărbătoarea Crăciunului este și colindatul care, în esență, reprezintă o moștenire culturală și etnografică pe care oamenii o păstrează în fiecare an, alături de toate celelalte tradiții creștine. Tot în această perioadă, mai ales în mediul rural, se aprind focuri simbolice, menite să alunge spiritele rele și să protejeze comunitatea, conform credinței populare”, conchide Părintele Cazacu.
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
