Nu veți reuși să va aduceți aminte nici măcar 5 nume, poate nici unul.

Am avut în companie o fluctuație de personal de circa 20% (stăm mai bine decât media pieței muncii din România, 27%). Adică, în ultimii 2 ani, am pierdut și am angajat la schimb circa 150 de colegi.

Irina Filip, un antreprenor, a răbufnit săptămâna trecută pentru că marile lanțuri de magazine nu îi pun la raft înghețată fabricată cu muncitori români, din lapte românesc, pusă pe picioare din bani românești.

Este uluitor cât de multă recunoștiință datorează întreg mapamondul Clujului universitar. Gândiți-va doar o clipă. Găsești peste tot în lume absolvenți din Cluj-Napoca care așează orașul pe harta recunoașterii globale.

Din ce în ce mai mulți angajatori se implică în demersurile Inspectoratului Școlar Județean Cluj de atragere a tinerilor spre clasele de învățământ dual. Compania farmaceutică Terapia va începe din acest an să pregătească elevi pe care ulterior să îi angajeze.

România durabilă este România industrializată, nu cea a mall-urilor, ansamblurilor rezidențiale și clădirilor de birouri. Industriașii pot să dezvolte România investind în învățământul dual.

O clarificare cu privire la conflictul semantic privind modificările timpului de lucru prevăzute în Codul muncii, venită din partea unui angajator cu aproape 1000 de angajaţi, puternic afectat de criza forţei de muncă calificate – criză care, separat fie vorba, se va rezolva cu adevărat numai în 3-5 ani, după ce se introduc pe scara largă învăţământul obligatoriu dual şi cel profesional, iar personajul cult-pop “Dorel” va dispărea din vocabularul care batjocoreşte muncitorul român.

În avalanșa de informații despre digitalizare, automatizare, tehnologizare, în imnurile care se închină IT-ului, unicornurilor, start-up-urilor, bitcoin-ului, industriilor creative, festivalurilor verii, în freamătul economiei care duduie din consum din importuri...