Artă & Cultură
O mie de ani de istorie într-o singură seară. Povestea Bisericii Calvaria din Mănăștur, redescoperită la „Noaptea Bisericilor”!
Timp de câteva ore, una dintre cele mai vechi clădiri din Cluj-Napoca și-a redeschis porțile pentru sute de vizitatori dornici să îi descopere povestea.
Biserica Romano-Catolică „Calvaria”, cel mai vechi monument istoric păstrat din Cluj-Napoca, și-a deschis porțile pentru public în cadrul primei ediții a evenimentului „Noaptea Bisericilor”. | Foto: Valentina PRELIPCEAN / monitorulcj.ro
În cadrul primei ediții a evenimentului „Noaptea Bisericilor”, desfășurat sâmbătă, 25 iulie, Biserica Romano-Catolică „Calvaria” din Mănăștur a devenit primul popas al multor participanți care au ales să pornească într-o călătorie prin patrimoniul religios al orașului.
Pentru unii a fost prima vizită aici, iar pentru alții o reîntoarcere într-un loc încărcat de istorie, care veghează Clujul de aproape un mileniu.
Prima oprire într-o călătorie prin aproape o mie de ani de istorie
La ora 20:00, când porțile Bisericii Calvaria s-au deschis pentru public, vizitatorii au început să urce dealul pe care se află unul dintre cele mai importante monumente istorice ale Clujului. Unii au venit din curiozitate, alții pentru că locuiesc în cartier și trec zilnic pe lângă biserică fără să îi cunoască trecutul.
Au fost întâmpinați de prezentări despre istoria edificiului, de tururi ghidate și de un concert de orgă și cor, iar mai târziu curtea bisericii a găzduit „Cina Bunei Comunități”, un moment simbolic dedicat dialogului dintre reprezentanții mai multor culte religioase.
Deși în aceeași seară și-au deschis porțile alte 18 lăcașuri de cult, mulți participanți au ales să înceapă traseul chiar de la Calvaria. Nu întâmplător. Biserica din Mănăștur este considerată cel mai vechi monument istoric păstrat din Cluj-Napoca, iar istoria ei începe cu multe secole înainte ca actualul oraș să capete forma pe care o cunoaștem astăzi, conform unui articol de la Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj.
Printre cei care au ales să înceapă seara la Calvaria s-a numărat și Marius Balo, unul dintre participanții la eveniment. Acesta spune că, deși este clujean și a trăit aproape toată viața în oraș, nu reușise până acum să viziteze multe dintre bisericile incluse în circuit.
„Este o premieră pentru Cluj și un moment de mare emoție, pentru că sunt clujean, am trăit aici toată viața mea, cu mici sincope, dar în majoritatea bisericilor care sunt deschise astăzi nu am ajuns. Cred că mai mult de 50% dintre ele nu le-am văzut și, în momentul acesta, este absolut o surpriză posibilitatea de a merge într-o singură seară în atât de multe biserici și lăcașuri de închinare.” a declarat Marius Palo pentru monitorulcj.ro.
Acesta spune că traseul său începe chiar de la Calvaria și continuă spre centrul orașului, unde speră să descopere și alte monumente emblematice ale Clujului.
„Suntem la primul popas, la Calvaria, vom coborî înspre centrul orașului. Marea surpriză este faptul că putem să urcăm în Catedrala Sfântul Mihail, să vedem panorama de seară din centrul orașului. Sinagoga, Biserica Ioan Bob, Biserica Piaristă, Biserica Franciscană, bisericile unitariene sunt un mănunchi de surprize care ne așteaptă în această seară și vom porni cu inima și cu sufletul deschise.” ne-a mai spus Marius Balo.
Locul de unde începe povestea Mănășturului
Puțini dintre cei care trec zilnic prin cartierul Mănăștur știu că numele celui mai mare cartier din Cluj-Napoca provine chiar de la această mănăstire. Denumirea „Mănăștur” își are originea în cuvântul latin monasterium, adică „mănăstire”, o dovadă că dezvoltarea întregii așezări medievale a fost strâns legată de existența abației benedictine ridicate pe dealul Calvariei.
În jurul mănăstirii s-a dezvoltat, în Evul Mediu, una dintre cele mai importante așezări din apropierea Clujului, iar de-a lungul secolelor localitatea avea să crească până când a fost integrată în municipiul Cluj-Napoca. Astăzi, milioane de oameni cunosc Mănășturul drept cel mai mare cartier al orașului, însă puțini știu că întreaga sa identitate își are originea într-o mănăstire veche de aproape o mie de ani, conform bjc.ro.
Aproape o mie de ani de istorie
Istoricii consideră că abația benedictină de la Mănăștur a fost întemeiată în a doua jumătate a secolului al XI-lea, cel mai probabil în perioada domniei regelui Ladislau I al Ungariei, între anii 1077 și 1095. În acea vreme, Clujul nici măcar nu avea importanța pe care urma să o dobândească în Evul Mediu, iar abația de la Mănăștur devenea deja unul dintre cele mai puternice centre religioase și administrative din întreaga Transilvanie.
Mănăstirea nu era doar un loc destinat rugăciunii. Ea reprezenta un centru de putere, administra domenii întinse, păstra documente importante și influența dezvoltarea economică și socială a întregii regiuni. Din acest motiv, istoricii o consideră una dintre cele mai importante fundații monastice ale Regatului Ungariei medievale, conform bjc.ro.
Ridicarea abației nu a fost întâmplătoare nici din punct de vedere geografic. Ea a fost construită pe un promontoriu natural care domina împrejurimile, oferind atât vizibilitate, cât și protecție. Poziția strategică avea să transforme mănăstirea într-un obiectiv important nu doar pentru viața religioasă, ci și pentru apărarea regiunii.
Privită astăzi dintre blocurile cartierului Mănăștur, biserica pare doar un monument istoric liniștit. În urmă cu aproape o mie de ani însă, același deal reprezenta unul dintre cele mai importante puncte de control din apropierea Clujului medieval.
Cum a devenit Calvaria una dintre cele mai puternice abații din Transilvania. Fortăreața care a rezistat aproape un mileniu
La doar câteva decenii după întemeiere, Abația Benedictină de la Mănăștur devenise una dintre cele mai importante instituții religioase și administrative din întregul Regat al Ungariei. Influența sa depășea cu mult granițele actualului județ Cluj, iar documentele medievale arată că mănăstirea administra domenii întinse, primea donații din partea nobilimii și a coroanei și reprezenta un centru unde se redactau și se păstrau acte oficiale. Într-o perioadă în care foarte puțini oameni știau să scrie și să citească, abațiile aveau și rolul unor adevărate centre de cultură și educație, iar Calvaria nu făcea excepție, conform bjc.ro.
Importanța abației era atât de mare încât aceasta beneficia de un statut special în cadrul Bisericii Catolice. Spre deosebire de alte mănăstiri din Transilvania, Calvaria nu se afla sub autoritatea Episcopiei Transilvaniei, ci era subordonată direct Arhiepiscopiei de Esztergom, cea mai înaltă autoritate ecleziastică din Regatul Ungariei. Acest privilegiu îi oferea o autonomie considerabilă, iar starețul mănăstirii avea libertatea de a administra domeniile și activitatea religioasă fără intervenția episcopului de Alba Iulia, conform historia.ro.
Această independență avea însă să genereze numeroase conflicte. Episcopii Transilvaniei considerau că una dintre cele mai bogate abații din regiune ar trebui să se afle sub autoritatea lor, iar tensiunile dintre cele două instituții au degenerat în confruntări directe. În secolul al XIII-lea, documentele istorice consemnează că episcopul Adrian a atacat fortificațiile abației, încercând să își impună controlul asupra acesteia, conform ro.wikipedia.org.
Conflictele nu s-au oprit aici. Succesorul său, episcopul Wilhelm, este menționat în documentele vremii ca fiind responsabil pentru distrugerea unor acte care dovedeau privilegiile abației. Cronicile medievale arată că documentele ar fi fost arse sau aruncate în râul Someș, într-o încercare de a șterge dovezile autonomiei de care beneficia mănăstirea. Într-o epocă în care drepturile unei instituții erau demonstrate aproape exclusiv prin documente oficiale, un asemenea gest putea însemna pierderea tuturor privilegiilor.
Situația a ajuns atât de gravă încât regele Andrei al II-lea al Ungariei a intervenit personal. Acesta a solicitat Papei confirmarea privilegiilor abației, iar drepturile sale au fost reconfirmate oficial. Tot atunci, starețul Calvariei a primit dreptul de a purta mitră și inel episcopal, însemne rezervate în mod obișnuit episcopilor, un privilegiu extrem de rar pentru conducătorii unei abații.
O mănăstire construită ca o cetate
Privind astăzi Biserica Calvaria este greu de imaginat că, în urmă cu aproape o mie de ani, locul arăta mai degrabă ca o fortăreață decât ca un simplu lăcaș de cult. Complexul monastic era înconjurat de valuri de pământ și șanțuri de apărare, iar accesul era controlat prin porți și palisade din lemn. Ulterior, sistemul defensiv a fost consolidat prin ziduri de piatră, ceea ce transforma abația într-un punct strategic pentru apărarea regiunii, conform bjc.ro.
Poziția aleasă nu era întâmplătoare. Dealul pe care este construită biserica oferea o perspectivă excelentă asupra împrejurimilor și permitea supravegherea drumurilor comerciale care traversau zona. În Evul Mediu, controlul unor asemenea rute era esențial atât pentru apărare, cât și pentru dezvoltarea economică a unei regiuni, iar abația beneficia din plin de această poziție privilegiată.
De-a lungul timpului, în jurul fortificației s-a dezvoltat o comunitate prosperă. Meșteșugari, negustori și agricultori s-au stabilit în apropierea mănăstirii, atrași de siguranța oferită de zidurile acesteia și de importanța economică a abației. Astfel avea să se formeze satul Mănăștur, din care avea să se dezvolte, peste secole, actualul cartier al Clujului.
Invazia care aproape a șters totul de pe hartă
În anul 1241, istoria Calvariei avea să fie schimbată pentru totdeauna. Invazia tătară, una dintre cele mai devastatoare tragedii din istoria Europei Centrale, a ajuns și la Cluj-Mănăștur. Hoardele mongole au distrus aproape complet abația benedictină, iar clădirile ridicate cu doar câteva decenii înainte au fost transformate în ruine.
Istoricii spun că atacul a afectat întreaga regiune a Transilvaniei, iar foarte puține monumente medievale au reușit să supraviețuiască intacte, conform historia.ro.
Din construcția romanică originală s-a păstrat doar un detaliu care poate fi observat și astăzi. Este vorba despre celebrul leu sculptat în piatră, amplasat pe peretele sud-estic al bisericii. Considerat unul dintre cele mai vechi elemente sculpturale medievale păstrate în Cluj-Napoca, leul reprezintă singurul martor al primei biserici ridicate aici în urmă cu aproape o mie de ani.
Pentru istorici și arheologi, această sculptură are o valoare inestimabilă, deoarece oferă informații despre arhitectura romanică din Transilvania secolului al XI-lea, conform bjc.ro.
După retragerea tătarilor, călugării benedictini au început reconstruirea abației. Lucrările au durat ani întregi, iar noua biserică a fost ridicată pe fundațiile celei distruse. De-a lungul următoarelor secole, edificiul avea să fie modificat în repetate rânduri, fiecare generație adăugând elemente arhitecturale specifice epocii sale.
Astfel, construcția care poate fi admirată astăzi reprezintă rezultatul unei istorii de aproape o mie de ani, în care stilul romanic s-a împletit cu influențe gotice, renascentiste și baroce.
Un monument care încă ascunde secrete
Istoria Calvariei nu se oprește la ceea ce poate fi văzut la suprafață. Cercetările arheologice desfășurate în jurul bisericii au scos la lumină fundațiile vechii abații benedictine, fragmente de coloane romanice, ziduri de apărare și numeroase morminte medievale. Descoperirile confirmă faptul că actuala biserică ascunde sub ea urmele unuia dintre cele mai importante complexe monastice din Transilvania medievală.
Arheologii consideră că o parte importantă a ansamblului medieval se află încă sub pământ, iar fiecare nouă cercetare aduce informații suplimentare despre începuturile Clujului și ale Mănășturului, conform bjc.ro.
De la mănăstire medievală la monument al Clujului. Cum a supraviețuit Calvaria aproape o mie de ani și de ce continuă să adune oameni împreună
După distrugerile provocate de invazia tătară, Abația Calvaria a fost reconstruită și a continuat să joace un rol important în viața religioasă și administrativă a Transilvaniei. În secolele care au urmat, edificiul a trecut prin numeroase transformări, atât arhitecturale, cât și istorice. Fiecare perioadă și-a lăsat amprenta asupra bisericii, astfel încât ceea ce vizitatorii văd astăzi este rezultatul unei evoluții care se întinde pe aproape o mie de ani.
În perioada gotică au fost adăugate noi elemente constructive, iar mai târziu, în timpul Renașterii și al Barocului, biserica a fost din nou modificată pentru a răspunde nevoilor comunității și stilului arhitectural al vremii. Deși forma sa s-a schimbat de mai multe ori, fundația vechii abații medievale a rămas aceeași, iar urmele acesteia pot fi identificate și astăzi prin cercetările arheologice desfășurate în zonă, conform bjc.ro.
Istoria Calvariei este și istoria schimbărilor religioase care au marcat Transilvania. După Reforma protestantă, influența ordinului benedictin a scăzut, iar în secolele următoare administrarea bisericii a trecut prin mai multe etape. Complexul monastic și-a pierdut treptat importanța administrativă pe care o avusese în Evul Mediu, însă a rămas un reper spiritual pentru comunitatea din Mănăștur, conform historia.ro.
Începând cu secolul al XVI-lea, odată cu secularizarea proprietăților bisericești, vechea abație benedictină și-a pierdut treptat rolul pe care îl avusese în Evul Mediu. În secolul al XVIII-lea, biserica a fost folosită inclusiv ca hambar, iar la începutul secolului al XIX-lea o parte dintre construcțiile fostului ansamblu monastic au fost dezafectate, piatra fiind reutilizată la alte clădiri din oraș. Din impresionanta abație medievală s-au păstrat doar câteva elemente, precum corul vechii biserici, fundațiile, poarta medievală și alte vestigii care pot fi observate și astăzi, conform transilvanyatrust.ro.
Nici secolul XX nu a fost lipsit de schimbări. După instaurarea regimului comunist și desființarea Bisericii Române Unite cu Roma în 1948, lăcașul de cult a fost transferat Bisericii Ortodoxe Române. După căderea regimului comunist, au urmat ani întregi de procese și negocieri, iar în 1994 biserica a revenit oficial comunității romano-catolice, căreia îi aparține și în prezent, conform historia.ro.
Calvaria, redescoperită în cadrul primei ediții „Noaptea Bisericilor”
Astăzi, Biserica Calvaria este înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice din România și este considerată cel mai vechi monument istoric păstrat din Cluj-Napoca. Dincolo de funcția religioasă, ea reprezintă o mărturie a începuturilor orașului și unul dintre puținele locuri în care aproape o mie de ani de istorie pot fi descoperiți într-un singur spațiu.
Poate tocmai din acest motiv organizatorii au ales ca Biserica Calvaria să fie unul dintre punctele importante ale primei ediții „Noaptea Bisericilor”, eveniment organizat sâmbătă, 25 iulie, la Cluj-Napoca. Timp de șase ore, între 20:00 și 02:00, aproape 20 de lăcașuri de cult aparținând mai multor confesiuni și-au deschis porțile pentru public, într-un proiect dedicat patrimoniului, dialogului și redescoperirii identității multiculturale a orașului.
La Calvaria, vizitatorii au putut participa la prezentări istorice în limbile română și maghiară, la un concert de orgă și cor, la tururi arhitecturale și la „Cina Bunei Comunități”, un moment simbolic în care oameni de diferite confesiuni s-au așezat la aceeași masă.
Pentru Diana Crișan, participarea la eveniment a avut și o încărcătură personală. Aceasta a povestit pentru monitorulcj.ro că biserica ocupă un loc special în viața sa, deoarece aici a fost botezată.
„Pentru mine este un eveniment chiar și un pic special, pentru că eu am fost botezată la această biserică și noi suntem în vizită acum în România și am prins fix evenimentul în care putem să vizităm și bisericile. Așa că abia așteptăm să mergem să explorăm peste tot.”
Mărturia sa reflectă unul dintre obiectivele principale ale proiectului: acela de a-i face pe oameni să redescopere locurile care le-au marcat viața sau pe care, deși le-au avut ani întregi în apropiere, nu le-au vizitat niciodată. Pentru mulți participanți, seara de sâmbătă nu a fost doar despre arhitectură sau istorie, ci și despre amintiri, identitate și apartenență.
În cazul Bisericii Calvaria, istoria și prezentul s-au întâlnit într-un mod firesc. Locul în care, în urmă cu aproape o mie de ani, călugării benedictini ridicau una dintre cele mai puternice abații din Transilvania a fost, pentru câteva ore, plin de oameni veniți să asculte muzică, să descopere povești și să privească monumentul dintr-o perspectivă nouă. Zidurile care au supraviețuit invaziilor, conflictelor religioase, reformelor și schimbărilor politice au devenit decorul unei seri dedicate dialogului și patrimoniului.
O lecție de istorie în mijlocul celui mai mare cartier al Clujului
Într-un cartier cunoscut astăzi pentru blocurile ridicate în perioada comunistă și pentru cei peste 100.000 de locuitori ai săi, Biserica Calvaria rămâne unul dintre puținele locuri care păstrează vie memoria începuturilor Clujului medieval. Fiecare piatră, fiecare zid și fiecare vestigiu arheologic amintește de o perioadă în care Mănășturul era unul dintre cele mai importante centre religioase și administrative ale Transilvaniei.
Aproape o mie de ani mai târziu, aceeași biserică continuă să își deschidă porțile, nu doar pentru credincioși, ci și pentru cei care vor să înțeleagă mai bine istoria orașului în care trăiesc.
Prima ediție a evenimentului „Noaptea Bisericilor” a oferit clujenilor ocazia de a redescoperi unul dintre cele mai valoroase monumente istorice ale orașului. Dincolo de concerte, tururi ghidate sau momentele culturale organizate în curtea bisericii, Calvaria a demonstrat că patrimoniul poate fi adus din nou în atenția comunității atunci când istoria este spusă pe înțelesul tuturor.
Iar pentru cei care au urcat sâmbătă seara dealul din Mănăștur, vizita nu a însemnat doar descoperirea unei biserici vechi, ci întâlnirea cu aproape o mie de ani din istoria Clujului, concentrați între zidurile celui mai vechi monument păstrat al orașului.
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
