„Toamna se numără bobocii”, suntem obișnuiți să spunem când facem socoteala (vre)unui an. Șabloane folosim și în politică, de pildă, când analizăm un ciclu electoral (de patru ani). Una peste alta, balanța individuală anuală și-o face fiecare în parte și este, de obicei, o chestiune personală, ce nu are de-a face, aparent, cu viața publică (chiar dacă, în realitate, este influențată de ea).
România nu a ridicat nicio obiecţie faţă de faptul că unele partide maghiare desfăşoară o campanie electorală în Transilvania, în perioada premergătoare alegerilor generale din 2018, a declarat luni ministrul ungar de Externe, Peter Szijjarto, relatează agenţia MTI.
La 10 ani de la adoptarea legii care ar fi trebuit să aducă transparenţă în procesul de finanţare a activităţii partidelor, provenienţa banilor de care dispun formaţiunile politice din România, mai ales în anii electorali, dar şi modul în care sunt cheltuite aceste sume ridică în continuare mari semne de întrebare.
Partidele politice au beneficiat în prima decadă a lunii iulie de subvenții de la stat în valoare totală de 2.255.274,97 de lei, informează un comunicat al Autorității Electorale Permanente.
Cu puțină băgare de seamă, vom observa acum că lupta politică din România nu se (mai) duce între putere și opoziție, între diferitele partide politice, nici măcar între Parlament și Guvern sau între președinție și Parlament (Guvern).
Cu toate că mitingurile românești autentice perseverează în format (mai) restrâns și ar putea continua așa (creativ, simbolic), se poate vorbi, chiar și în aceste condiții, despre o perioadă de după-proteste: adică ce se poate întâmpla, ce ar fi bine să se întâmple după atingerea primelor obiective și până la o finalitate (dacă există).
Președintele Klaus Iohannis a declarat miercuri că viitorul premier trebuie să fie de la o formațiune sau de la o coaliție care va avea majoritate în Parlament.
