Ați auzit de Petrotel, Arpechim, Fibrex, Sometra, Nitramonia, Viromet, Colorom, Oltchim, Carbochim, Azomureș? Dacă sunteți din generația mea, sigur ați auzit. Daca sunteți din generațiile de după 1990 probabil nu ați auzit, eventual o să aflați câte ceva din cărțile de istorie. Sunt zece fabrici, uzine și combinate de chimie și petrochimie pe care le-am închis sau ne pregătim să le închidem.
De vreo două săptămâni, pe un panou publicitar de pe Bulevardul Muncii, plasat între o fabrică de medicamente, o fabrică de componente auto și o fabrică de chimie, a apărut un anunț de recrutare care informează că se „fură” ingineri. Este pus de o firmă românească de vânători de capete care nu pregătește specialiști în parteneriat cu liceele și universitățile clujene.
Din cauză că nu mai avem fabrici, uzine și combinate de mâncare, chimie, energie și apărare, din cauză că am pierdut orice control pe lanțurile de aprovizionare și din cauză că rețelele de distribuție fac ce vor ele, începe specula.
În ultimul an politicieni, profesori, economiști, analiști, consultanți, lobbiști, gazetari și o grămadă de chibiți, toți spun că importăm mult și exportăm puțin, pentru că nu mai avem fabrici, uzine și combinate.
De 15 ani vorbesc despre fabrici, uzine și combinate, despre mâncare, chimie, energie și apărare care trebuie fabricate în România și despre crearea de lanțuri de aprovizionare și de lanțuri de valoare adăugată. Râde lumea cu dispreț, cine are nevoie de fabrici, uzine si combinate?
