Economie
Dragoș Damian, Terapia Cluj: „Oana Țoiu, trebuie să reconstruim cultura industrială și patriotismul economic dacă vrem să reparăm deficitul de balanță comercială al României”
În ultimul an politicieni, profesori, economiști, analiști, consultanți, lobbiști, gazetari și o grămadă de chibiți, toți spun că importăm mult și exportăm puțin, pentru că nu mai avem fabrici, uzine și combinate.
Dragoș Damian, CEO Terapia
Este bine că subiectul este în centrul atenției, dar este cam tardiv.
Ultima apariție, Ministrul de Externe Oana Țoiu, a spus la Davos: „Importăm anual bunuri de aproximativ 120 de miliarde de euro şi exportăm de 90 de miliarde. Acest deficit de aproape 30 de miliarde de euro nu se reglează doar prin politici interne, ci şi printr-o diplomație economică activă, care să deschidă piețe noi pentru produsele românești”.
O iubim pe Oana Țoiu pentru că vorbește despre acest subiect, dar a aflat despre el și vorbește despre el de puțină vreme. Eu vorbesc de aproape 15 ani despre pericolul din spatele fărâmării de fabrici, uzine și combinate, fără a pune ceva în schimb.
- Despre absența capitalul autohton industrial și eșecul atragerii de capital străin în domeniile industriale ale viitorului, biotehnologia, microcipurile, regenerabilele.
- Despre deficitul de balanță comercială, se fabrică foarte puțin în România, se exporta și mai puțin – dați la o parte Duster și Puma, o să vă speriați.
- Despre patriotismul economic, cumpăra ceva fabricat în România.
- Despre deficitul de forță de muncă industrială calificată și specializată.
- Despre lipsa unei strategii de competitivitate industrială, axata cu prioritate pe mâncare, chimie, energie și apărare.
Despre nevoia reconstrucției culturii industriale, care înseamnă în principiu 3 lucruri:
- o strategie de industrializare și internaționalizare pe domenii cheie de-a lungul lanțurilor de valoare, indiferent de natura capitalului;
- un sistem de educație în care să predomine științele inginerești și în care să fie dezvoltată resursa umană industrială calificată și specializată;
- o diplomație economică activă, capabilă să vândă pe piețele internaționale lucruri fabricate în România.
Oana Țoiu, nu avem cultură industrială în România, mai bine zis, nu mai avem. Uite un exemplu care spune totul.
Industria chimică, la sfârșitul lui 1990: 72 de combinate, un sistem performant de învățământ (12 școli profesionale, 23 licee, 17 facultăți și 10 institute de cercetare), un sector economic care aducea circa 35 miliarde Euro din exporturi, aproape 20% din producția industrială de atunci.
Industria chimică, la sfârșitul lui 2022: daca au mai rămas un sfert din capacitățile de producție și din învățământ, sectorul generează exporturi de doar 3 miliarde Euro și aproape jumătate din deficitul balanței comerciale. Am dat jos super-combinatele de la Pitești, Rm. Vâlcea, Făgăraș, Copșa Mică, Târnăveni, Săvinești, Lugoj și multe, multe altele, fără a construi nimic în loc.
Oana Țoiu, uite alt exemplu, siderurgia. Nu există cultură industrială în România când un politician spune că Arcelor Mittal este de vină că închide combinatul de la Hunedoara sau că cel din Galați este în concordat preventiv, când de cinci ani Arcelor Mittal și alte companii atrag atenția că siderurgia are nevoie de ajutor. Oare combinatul de la Călărași mai produce?
Doua exemple foarte, foarte triste, chimia și siderurgia sunt ramuri strategice în toată lumea.
O definiție hazlie a culturii industriale o găsim într-o reclamă la o bere cehească. Când se ia curentul la fabrică întreaga comunitate merge să pedaleze pe biciclete legate la generatoare care produc energia pentru ca producția să continue. Iar berea să continue să fie produsă și exportată, inclusiv către România. Nici nu mai spunem că pentru cehi este o religie să cumpere ceva fabricat la ei in țară.
Oana Țoiu, până să reclădim cultura industrială și patriotismul economic, să începem tipărind o broșurică cu Bigster, Fragedo, Puma, Croco, Gerovital, Triferment, Ciocolata Rom, Sindolor, Dorna, Neumarkt, Pateu Ardealul, Anna Cori, Cremosa, Salam Săsesc, Edenia și multe altele - mărci și produse romanești sau în proprietatea unor corporații, dar toate fabricate la noi în țară. O broșurică pe care diplomații români de peste granițe să o lase oficialilor cu care se întâlnesc.
Un bun început.
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
