Artă & Cultură
Fără filtre, fără reguli, fără frică. Spleen-A, liceenii din Cluj care au sfidat regulile rockului!
Nu aveau un plan clar, nu respectau reguli și nici nu încercau să impresioneze pe nimeni. Au urcat pe scenă convinși că s-ar putea face de râs și au plecat cu un trofeu. Așa începe povestea trupei Spleen-A, care a transformat haosul, emoțiile și improvizația într-o victorie neașteptată la primul concurs de muzică rock pentru liceeni.
Spleen-A, de la stânga la dreapta Mihai, Marc, Dominic, Dragoș și Alexandru, a câștigat locul 1 la Amplify Rock Contest | FOTO: Asociația Active Hub
Au o energie fantastică și un simț al umorului incredibil. Ai crede că se trezesc și se culcă cu muzică rock, dar cunoștintele lor muzicale merg până la punk, reggae, trap și muzică electronică. Nu vor, deocamdată, să-și definească stilul muzical și nu le pasă de regulile muzicale. Ei sunt Spleen-A, liceenii câștigători ai primei ediții a concursului Amplify Rock Contest. Și de abia așteaptă ediția cu nr. 2, să participe din nou.
Cântă din suflet și visează la scenele mari de la Rock am Ring, Sick New World, Woodstock 2, Electric Castle, Untold sau Rockstadt și în deschidere la trupele care i-au influențat: Deftones, twenty one pilots, Red Hot Chili Peppers, Nirvana, Incubus, Pearl Jam sau Stone Temple Pilots.
Dar până atunci, le surâde și ideea unui concert organizat într-un beci, unde să stea la același nivel cu publicul venit special pentru ei.
„Noi suntem niște adolescenți care ne-am întâlnit foarte la întâmplare, nu așteptăm un public fandosit care vin acolo să stea cu vinul în mână și să zică «ce concert fain, ce mișto, ce instrumentiști»”, spune Dragoș.
Spleen-A: accident sau începutul unei revoluții?
Ei sunt Dragoș (16 ani – chitară), Alexandru (17 ani – tobe), Mihai (18 ani – bas), Marc (17 ani – voce) și Dominic (18 ani – chitară) și împreună au reușit să câștige premiul I la primul concurs de muzică rock pentru liceeni organizat în Cluj-Napoca, dar și premiul publicului.
Secretul lor? Nu le prea pasă de ce se cere. Au venit cu ce aveau și „vedeau ei dacă iese sau nu”.
„Noi cântăm din suflet, noi nu știm muzică, avem spiritul. Avem noțiuni de bază de teorie muzicală, știm game pentatonice, Onac știe să cânte la tobe și știe multe riff-uri și probabil știe și măsurile, dar chestia este că nu ținem cont de teorie și atunci cum nu avem reguli, ni le facem noi. Și asta e superb. Mai ales că nu vrem, neapărat, să fim încadrați într-un singur gen, combinăm foarte multe chestii, cam tot ce ne place cum sună băgăm acolo, să fie un maldăr de idei, de genuri, de sunete și de aia iese la final ceva”, spune Marc, vocalistul trupei Spleen-A, într-un interviu în exclusivitate pentru monitorulcj.ro.
Piesa cu numărul doi e în construcție. Probabil o baladă despre un băiat care înota într-o fosă septică, spun tinerii, glumind și nu prea.
Obsesiv, în interviu apare de câteva ori și numele lui RAVA, unul dintre cei mai cunoscuți artiști din generația nouă. Poate n-ar fi exclus, pe viitor, să vedem o colaborare Spleen-A - RAVA.
„Aș vrea să fac o piesă despre societatea în care trăim”, adaugă Dominic.
Cum a început totul
Povestea lor a început simplu, aproape banal, dar cu o idee clară: dorința de a face muzică.
Totul pornește de la Marc (vocalist) și Dragoș (chitarist), care au mai cântat împreună într-o trupă „care nu prea a funcționat, ne-am certat între noi și s-a ales praful”. Dar ideea de a face muzică nu a dispărut. Dragoș a continuat să insiste, să-i scrie lui Marc: „hai să facem muzică”. După mai multe insistențe, Marc a decis că merită încă o încercare.
„Ne-am străduit să ne adunăm prietenii, nu prea a funcționat, așa că am adunat străini”, povestește Marc.
Alexandru, toboșarul, a fost recrutat pe holul școlii, direct: „vii în trupă?”, iar Dominic, al doilea chitarist, a fost sunat spontan pentru că „era bun și dădea bine la imagine”.
„Eu l-am abordat pe toboșar, pe domnul Onac pe hol la școală și i-am zis «hei, vii în trupă»? Și a zis «da» din prima. Apoi, eram la studio cu Marc să înregistrăm demo-ul pentru Break Away (piesa cu care au câștigat concursul Amplify – n.r) și ne gândeam să băgăm doi chitariști că e cool și l-am sunat pe Domi, pe care îl știam, cântă bine la chitară și arată și bine, dă bine la imagine. E cel mai frumos dintre noi”, spune Dragoș, chitaristul trupei Spleen-A.
„Mă trezesc pe la 3 după-amiaza cu un telefon, ultima oară m-am văzut cu Dragoș la un majorat, «am o trupă» și face Dragoș «și eu am trupă», mă sună mai încolo, «mai ai trupă»? «Nu». Nouă ne trebuie un chitarist, «ok, bine, pa, îți trimit demo-ul și ce să înveți». Mi-a trimis un video, n-am înțeles nimic, dar a fost bine”, povestește și Dominic, despre cum a ajuns să cânte la chitară în trupă.
Un pariu nebun care a devenit realitate
Prima și singura lor piesă a fost terminată și înregistrată cu doar câteva zile înainte de concurs. Înainte să înceapă concertul, erau convinși că nu au nicio șansă. În jurul lor — tricouri cu Metallica, trupe pregătite, public exigent. Ei? O mână de adolescenți cu o piesă terminată în grabă și multă nesiguranță.
Apoi au început să cânte. Și ceva s-a schimbat. Energia a trecut de pe scenă în public — și nu s-a mai oprit. Iar în public s-au aflat inclusiv bunicii tinerilor, dar și „doamna dirigintă”.
„Când am auzit că am luat locul I și premiul publicului am fost mai speriați ca și atunci când am intrat să cântăm. Noi, în primă fază ne-am speriat, am venit la soundcheck, am văzut pe toată lumea cu tricouri cu Metallica, tricouri cu numele trupei lor, am zis că ne vor urî oamenii, am crezut că ceilalți din trupele înscrise la concurs erau mai profi, au venit pregătiți. Noi ne uitam așa stânga-dreapta, la primul concert, ne gândeam că «hai să ne facem de râs». De concurs am aflat de pe net, social media. Niște prieteni ne-au spus să ne înscriem”, spun Dragoș și Alexandru.
Interviu cu membrii trupei Spleen-A
Ce sperați să rămână în mintea oamenilor după concertul vostru?
Marc: Sper ca moshpit-urile (stil de dans în care participanții se împing sau se lovesc unul de celălalt – n.r) să fi rămas în mintea oamenilor după concertul nostru. Sper că atmosfera a fost mai bună decât am cântat. Am avut probleme tehnice, am încercat să facem abstracție de ele și să părem mult mai fluizi decât suntem mișcându-ne și antrenând publicul.
Mihai: Prima dată când am cântat nu se auzea o chitară ci un țiuit la boxă, a doua oară când am cântat amplificatorul de bas era ars și am cântat din monitor. Am făcut tot ce am putut.
Alexandru: Am avut repetiții în care repetam efectiv ca și cum eram la concert, urlam unii la alții ca și cum am fi fost fanii din public. Ne-am pregătit cu emoție și extaz.
Dragoș: Faza cu moshpit-urile ne-a venit efectiv cu 5 minute înainte de concert. A fost foarte improvizată, teoretic era planificată, dar când am fost pe scenă, eu, cel puțin, n-am văzut nimic, în loc de audiență, eu vedeam lumini. Erau în față 2 prieteni și îl pasau între ei pe un al treilea, făceau ping-pong cu el, și am zis hai doamne ajută că dacă nu o să arătăm foarte penibil și s-a strâns o treime din sală. A fost super wow.
Care e primul lucru pe care o să îl cumpărați din „banii de rockstar” de la concurs?
Marc: Am sărbători, ne-am luat niște crispy și un suc.
Mihai: O să îmi cumpăr o husă de bas care nu e ruptă, eu acum am o husă de bas ruptă, împrumutată.
Dragoș: Eu stau între un bariton și o chitară normală.
Alexandru: Eu vreau să îmi iau un cajon, e pe drum.
Dragoș: O să avem niște concerte din astea foarte random, foarte punk în centrul Clujului, vara. Cântăm pe gratis coveruri acustice, pe stradă.
Cât sunt de bune, cât contează astfel de concursuri în peisajul muzical românesc?
Dragoș: Categoric, acest tip de concurs ne-a ajutat. Vom mai participa. Mi s-a părut extrem de cool că s-a organizat. Mi se pare că scena locală ar trebui pusă în spotlight mult mai mult.
Mihai: Este o oportunitate, pentru noi a fost primul concert, poate alte trupe din concurs au mai cântat, mai ales cei care aveau tricouri cu trupa. Pentru noi ar fi fost o experiență bună și dacă nu primeam niciun ban.
Dominic: Majoritatea trupelor care nu sunt cunoscute în Cluj, de obicei, nu sunt chemate nicăieri și atunci sunt foarte faine astfel de concursuri.
Marc: Din scena locală, dacă au destul noroc și talent, pot să iasă niște artiști foate cool și ar fi mișto să punem și noi Clujul pe hartă, deoarece, chiar dacă sunt multe trupe clujene sunt OG (old gamer, tradus mot a mot se referă la un jucător vechi, în acest caz trupele nu mai sunt de actualitate – n.r). Nu se mai lansează artiști mici, nu mai sunt trupe de adolescenți, până la urmă majoritatea trupelor mari au început de mici, au nevoie de o chestie de lansare. Și de aia am fost și mai crispați înainte de concert, am văzut toată lumea, știi, metaliști, metaliști ca lumea, cu piese destul de mișto, de trash, și noi eram acolo cu coverul nostru de la Deftones, care nici nu s-a auzit.
Ce trupe sau artiști v-au influențat cel mai mult?
Mihai: Îmi place basistul de la System of a Down, de la Tool și de la Red Hot Chili Peppers.
Marc: Eu ascult foarte multe genuri. Îmi place Deftones foarte mult, sunt foarte familiar cu vocea lui Chino Moreno (vocalul trupei Deftones – n.r.), dar ascult foarte mult Death Grips și DNB-uri. Nu pot să zic că am zile în care ascult doar un gen, mă scol cu rock, mă culc cu tot felul. Nu-mi place să ascult o singură chestie că mă plictisesc.
Alexandru: Am început cu twenty one pilots, am continut cu Red Hot Chili Peppers și, ocazional, Deftones.
Dragoș: Incubus, Staind și Sum41. Mie îmi place foarte mult și punk. Suntem deocamdată Nu-Metal și whatever, dar și eu, ca și Marc, ascult 7000 de genuri muzicale. Îmi place jungle-ul anilor ’90, mi se pare foarte cool, reggae, de asemenea. Suntem trupă de muzică, mai avem timp să ne decidem, Nu-Metal poate să fie orice. Nu-Metal este un termen umbrelă folosit pentru orice trupă care cântă și în 1994 și în 2004 pentru că le era lene să îi pună într-o categorie. Nu poți să-mi spui că Deftone e aceeași chestie cu Linkin Park, Limp Bizkit, cu Korn sau System of a Down. E numai metal alternativ.
Marc: Acum că avem doar o piesă care are niște breakuri, disonanțe din astea sunt și în Breaking Benjamin, dar piesa la care lucrăm acum sună foarte punk-ish. Nici noi nu știm la ce să ne așteptăm, nu avem o definiție a stilului muzical.
Dominic: De mic am început să mă bag în grunge foarte tare, influențe de la Pearl Jam până la Stone Temple Pilots. Într-o perioadă îmi plăcea foarte mult Nirvana, dar foarte mult, era toxicitate. Îmi place și Deftones foarte mult. Suntem și un pic The Smiths.
Ce le-ați spune celor care vă ascultă pentru prima dată? Care este mesajul vostru prin muzică?
Mihai: Vă mulțumim pentru susținere. I-am întreba dacă le place. Să nu plecați într-o piesă cu o preconcepție, lăsați-vă purtați de piesă.
Dragoș: Trupa și piesele trebuie luate ca atare, lăsați-vă speranțele în ceilalți pantaloni și veți fi uimiți.
Cluj-Napoca vă oferă suficiente oportunități să creșteți ca artiști? V-ar plăcea să rămâneți aici pe termen lung ca trupă sau vă gândiți să plecați?
Dragoș: Clujul ne oferă suficiente oportunități de creștere, dar, cumva, Bucureștiul nu e „Micul Paris” degeaba. Adică, acolo sunt cele mai bune studiouri, cei mai consacrați artiști. Oricum, ca să ajungem la București, prima dată trebuie să rupem Clujul.
Dominic: Trebuie să o gândim la o scară mai mare, nu doar Cluj-București, să cântăm în toată țara.
Marc: Dacă ar fi după mine, sunt foarte exigent când vine vorba despre locații. Nu vreau o locație unde sunt tipi extremiști, naziști, oameni care urăsc, pur și simplu sunt frustrați, care n-au nimic de oferit decât ură. Nu vreau să fiu un entertainer pentru tipul ăla de oameni. Anul acesta vom încerca să cântăm în București, ar fi foarte tare, și poate ca pe viitor să ne mutăm toți acolo.
Credeți că inteligența artificială ajută sau încurcă muzica? Vă e teamă că AI-ul ar putea înlocui artiștii sau vedeți asta ca pe o oportunitate?
Dragoș: Nicidată nu ne-am ajutat de inteligența artificială și niciodată nu o vom face. Mi se pare că AI-ul, ca și instrument pentru a învăța chestii, informațional, e cool. În momentul în care intri în teritoriul de artă, videoclipuri etc mi se pare o penibilitate imensă. Mai ales câtă lume are acces liber și poate să facă o grămadă de prostii și problema este că nu mai poți deosebi ce e real și nu. Dă o dimensiune nouă la bullying.
Dominic: Orice artă trebuie să fie făcută, în primul rând, din plăcere. Dacă îți place să faci ceva, o faci, dacă nu îți place, n-o faci. AI-ul îl folosești să înveți la testul de matematică pe care îl dai mâine și știi nimic sau sa îți copiezi o temă. E un instrument, într-adevăr, te folosești de el, dar nu ca să faci artă. E cea mai mare porcărie.
Mihai: Mie mi se pare că o problema cu inteligenta artificială este că accesul e liber la toată lumea, dând acces liber la toată lumea s-a ajuns că înainte de AI când erau cărțile SF și te gândeai că primii care vor pleca vor fi contabilii, matematicienii, dar a ajuns să înlocuiască artiști, pictori și muzicieni pentru că lumea se plictisește și spune că uite, și eu pot picta, și eu pot muzică. Dar mi se pare că orice e artă, în primul rând, pe lângă produsul final este procesul de a ajunge acolo. Adică, de asta ne place o pictură absolut urâtă dacă știm că e pictată de un elefant. Dacă era pictată de un om, nu ne plăcea. Important este să dispară inteligența artificială din tot ce înseamnă artă și oameni.
Marc: Inteligența artificială nu are ce căuta în domeniul acesta, doar dacă sunt colaborări punctuale, o animație, eventual, dar eu nu sunt mare fan AI. Sunt de acord că procesele pe care le face pot ajuta la dezvoltarea umanității, dar nu știu dacă e un preț care merită neapărat plătit. Arta trece printr-o chestie ciclică. Dacă înainte era o chestie de elitiști, acum ne întoarcem în punctul în care faci muzică cu AI, creezi o industrie în care se tot rotesc banii și când se sparge bula aia s-a distrus tot. Nu mai ai nimic, nu mai ai artiști, ci doar case de discuri. Arta a devenit oricum o chestie super comercială, făcută doar pentru bani și mie mi se pare super aiurea. Toată lumea s-a luptat atât ca arta să fie super disponibilă și acum, din nou, ne întoarcem într-un punct în care trebuie să ne luptăm din nou.
Mihai: Sperăm că se va ajunge, din cauză că inteligența artificială e tot mai prezentă, o să se dorească tot mai mult chestia umană.
Dominic: Ar trebui total scos din artă utilizarea AI-ului, dar când vine vorba de gândire și efectiv procesul omenesc de a gândi devine minimalizat la un computer și o tastatură, eu stând pe canapea în timp ce laptopul muncește și nu mai gândesc. Dacă în anii ’90 era aceeași chestie, orice trupă nu mai era. Am fi auzit lucruri total diferite pe care acum nu le-am mai fi apreciat. Dacă continuăm așa, tot mai puțini artiști chiar ajung să fie cunoscuți de toată lumea.
Trupa Spleen-A
- Dragoș Bica (16 ani) - chitară, clasa a X-a, Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu”
- Alexandru Onac (17 ani) – tobe, clasa a XI-a, Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu”
- Mihai Silion (18 ani) – bas, clasa a XI-a, Liceul de Informatică „Tiberiu Popoviciu”
- Marc Lăpuște (17 ani) – voce, clasa a XI-a Colegiul Național Pedagogic „Gheorghe Lazăr”
- Dominic Chiselița (18 ani) – chitară, clasa a XII-a, Liceul de Arte Vizuale „Romulus Ladea”
Amplify Rock Contest – concursul care transformă liceenii în artiști autentici
Concursul „Amplify” este un proiect dedicat liceenilor din România care iubesc muzica rock și vor să își facă vocea auzită prin piese proprii.
Proiectul este organizat de Asociația Active Hub și își propune să le ofere tinerilor nu doar ocazia de a urca pe scenă, ci și încrederea de care au nevoie pentru a face un pas important spre o posibilă carieră în muzică.
În cadrul primei ediții Amplify Rock Contest, care a avut loc pe 7 mai, mai multe trupe de liceeni și-au prezentat piesele, iar cele mai bune au fost premiate. Pe primul loc s-a clasat trupa Spleen-A, locul al doilea a fost ocupat de The Ashfall, iar pe locul al treilea s-a clasat Not Even Hell.
„Amplify este despre acel moment zero în care un tânăr decide că are ceva de spus și o face prin muzică. Lucrăm de mulți ani cu tinerii în proiecte educaționale și am înțeles că, dincolo de teorie, aceștia au nevoie de experiențe care să le crească încrederea în forțele proprii. Prin Amplify, le oferim nu doar o scenă, ci susținerea de care au nevoie pentru a face pasul decisiv de la hobby la o posibilă carieră artistică,” a declarat Flaviu Garbo, președintele asociației Active Hub.
Spre deosebire de formatele clasice, Amplify a eliminat categoria cover-urilor. Trupele au fost provocate să propună o piesă originală, reprezentativă pentru stilul lor, indiferent de subgenul rock abordat sau de instrumentele folosite.
Din juriul concursului au făcut parte Tudor Runcanu - poet, prozator, muzician, jurnalist radio, Ianis Morar (Shred) – chitarist Altar, Dudu Isabel – solist Seven, Speak Floyd, Răzvan Krivach – compozitor, textier, vocalist și câștigător al „Cerbului de Aur” 2008 și Bianca Preda – jurnalistă.
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
