Artă & Cultură
Not Even Hell, noua energie a metalului clujean!
Not Even Hell nu s-a format pentru faimă. S-a format din prietenie, din zile și nopți de repetiții și din nevoia de a spune ceva… tare. Și poate, într-o zi, acești tineri vor urca pe aceeași scenă cu trupele care i-au format.
Not Even Hell, de la stânga la dreapta Victor, David, Cătălin și Miltiadis, a câștigat locul 3 la Amplify Rock Contest | FOTO: Asociația Active Hub
Not Even Hell este una dintre trupele tinere care încep să atragă atenția pe scena muzicală din Cluj-Napoca, după ce a obținut locul al treilea la concursul Amplify Rock Contest, dedicat exclusiv creațiilor originale.
Formată din patru membri – Victor Mârza (voce și chitară), David „Somi” Simon (chitară), Cătălin Moldovan (tobe) și Miltiadis Mitiletis (bas) – trupa s-a născut din prietenie și dintr-o pasiune comună pentru muzică. Membrii se cunoșteau deja din școală, iar ideea de a cânta împreună a venit firesc.
Trupa Not Even Hell – o nouă voce în metalul clujean
Cu piesa loc „Everyone Dies”, tinerii au câștigat locul 3 la prima ediție Amplify Rock Contest, un concurs dedicat liceenilor din România.
Într-un interviu în exclusivitate pentru monitorulcj.ro, membrii Not Even Hell povestesc cum a luat naștere trupa, cum a fost experiența unui concert adevărat cu sute de oameni în public, ce urmează pentru ei și cum îmbină școala cu muzica rock.
„Trupa a luat naștere din dorința noastră de a cânta și a ne expune emoțiile și ideile prin intermediul muzicii. Cu toții împărțim o iubire pentru muzică, indiferent de gen. Piesa noastră cu care am câștigat locul 3 la concurs, «Everyone dies», a început cu un simplu riff de chitară scris de Victor, apoi pe baza riffului am continuat energia și atmosfera cu părțile care ne-au venit natural după aceea, completând liniile melodice cu ritmul tobelor și a basului”, povestește David, chitaristul trupei.
De unde vine numele și ce înseamnă pentru voi?
Victor: Numele trupei își are inspirația în numele melodiei „Banned from Heaven” de la Children of Bodom. Ne-am gândit la ceva mai agresiv și sumbru, ca și Banned from Hell, ajungând în final la numele actual Not Even Hell.
Vă știați dinainte sau pasiunea pentru muzică a făcut să vă întâlniți și să puneți bazele trupei?
David: Cu toții ne știam de dinainte. Eu și Victor ne cunoaștem din școala gimnazială, pe urmă ne-am apropiat mai mult la liceu, unde ne-am împrietenit și cu Milti. Victor și Cătălin fiind prieteni buni de mulți ani, am ajuns să ne cunoaștem și cu ei, iar pasiunea comună pentru muzică ne-a făcut să decidem să formăm împreună trupa.
Dacă cineva ascultă o piesă de-a voastră pentru prima dată, ce ați vrea să observe?
Cătălin: Când cineva ascultă pentru prima oară o melodie de-a noastră, cred că va observa din primele secunde energia și pasiunea pe care o punem în acestea. Vrem ca prima senzație să fie că este ceva nou, având rădăcini în mai multe stiluri, formând ceva fresh și de viitor. Cred că energia specifică metalului iese inevitabil în evidență, atât emoția pură pe care o transmitem prin versuri și solouri articulate de chitară. Nu vrem sa fim ca alte trupe sau să fim un cover band.
Cum a fost experiența concursului Amplify?
Miltiadis: Incredibilă! Pot vorbi în numele tuturor când spun că experiența Amplify a fost una de neuitat pentru noi. Suntem recunoscători pentru faptul că am avut ocazia să fim acolo. Am întâlnit oameni extraordinari, pentru care muzica înseamnă la fel de mult cât înseamnă și pentru noi. A fost prima oară când am cântat cu trupa live în fața unui public, fapt ce ne-a învățat cum să ne stăpânim emoțiile și să experimentăm unicul sentiment de a te afla în fața unei audiențe. Acum suntem nerăbdători să repetăm experiența. Desfășurarea, organizarea și sala au fost impecabile, sunetul ireproșabil și sperăm să continue tot așa, fiind abia prima ediție a unui concurs anual.
Rezultatul a fost o surpriză sau simțeați că o să urcați pe podium?
Victor: Pot spune că nu a fost total neașteptat pentru noi. Totuși, nu putem nega că am avut o competiție strânsă; fiecare trupă a fost minunată și cu toții aveau șanse să se afle sus pe podium, însă din momentul în care am auzit piesa completă și mixată, am știut că e inevitabil să treacă neobservată pe lângă public și juriu. Am fost siguri de aceasta din primul moment. Nu au existat aproape deloc modificări la ea. Putem spune că am „simțit-o”. Însă, când ne-am auzit numele să urcăm pe scenă pentru premiere, am fost ușurat, având emoții inevitabil. Un astfel de moment, plin de adrenalină și fericire, este unic în viață.
Cât sunt de bune, cât contează astfel de concursuri în peisajul muzical românesc?
Cătălin: Consider că astfel de concursuri sunt esențiale pentru a promova muzica românească. Multe trupe sau artiști mici au nevoie de un boost la început ca să ajungă la urechile cât mai multor oameni, ca să aibă o șansă reală să facă ce își doresc. Exposerul și banii câștigați sunt necesari în drumul unui artist, mai ales la început, deci consider că e nevoie de mai multe astfel de concursuri.
Cum v-ați descrie stilul în câteva cuvinte?
David: Stilul nostru este o aglomerare de mulți stiluri. Cred ca cel mai mult de apropiem de melodic death metal, ca vocale si riff uri. Totuși, pentru ascultătorii „obsesați” de muzică, avem și idei care se regăsesc mai mult în metalcore, groove metal și nu metal.
Ce trupe sau artiști v-au influențat cel mai mult?
Miltiadis: Fiecare dintre noi are alte inspirații în spatele stilului propriu, dar câteva sunt comune și ies în evidență. De exemplu, Children of Bodom și In Flames, ca melodic death metal, dar și Avenged Sevenfold, Linkin Park, Pantera, Metallica și multe altele.
Ați schimba stilul pentru a deveni mai populari?
Miltiadis: Răspuns scurt: Nu. Noi nu facem muzică ca să fie pe placul altora sau ca să prindă; facem ce ne place nouă și vom rămâne tot așa. Am început acest proiect cu ideea de a face ce ne reprezintă pe noi și o vom duce până la capăt.
Cum reușiți să împăcați școala cu repetițiile și concertele?
David: Școala și viața muzicală nu sunt ușor de unit, dar ne descurcăm chiar bine. Noi, cei de la liceu, avem meditații, 3 sau 4 ore în plus pe săptămână. Totuși, în aproape fiecare zi ne punem să repetăm la instrumente, indiferent de program, și reușim să ne vedem măcar o dată pe săptămână la repetiții cu întreaga trupă. Programul se aglomerează foarte ușor și necesită multă dedicare și voință, însă cred că reușim.
Profesorii și colegii vă susțin?
Victor: În principiu, da, însă o mare parte dintre profesori și colegi sunt neutri în legătură cu proiectul nostru. Viața muzicală nu ne afectează prezența sau performanța academică, astfel, acestea nu se întâlnesc. În schimb, câțiva colegi au fost prezenți până și la concurs și ne susțin cu adevărat. Prietenii și familia reprezintă suportul real. Suntem norocoși să avem în jurul nostru persoane care ne susțin în ceea ce facem.
Ce urmează pentru Not Even Hell după acest concurs? Plănuiți să lansați piese sau un EP/album?
Cătălin: În urma concursului, avem o inspirație de neoprit acum și plănuim să scoatem un EP de 5-6 piese în perioada următoare. Anul acesta dorim să scoatem și un album întreg, în urma EP-ului. Plănuim să facem multă muzică, să ne expunem ideile cât mai repede. Ne inspirăm unul pe altul la fiecare repetiție, având idei care, sincer, nu cred că se vor termina vreodată.
Unde vă vedeți peste câțiva ani?
David: Peste câțiva ani ne-am vedea cu aceeași dorință de a face muzică, dar cu o audiență mai mare, repetiții mai frecvente și un foc arzător în fiecare pentru a duce ideea aceasta mai departe. Am vrea să progresăm în skill-ul nostru muzical împreună, extinzându-ne orizonturile în plan artistic. Dacă continuăm în ritmul în care am mers până acum, sunt convins că vom ajunge acolo.
Dacă ați putea cânta oriunde în lume, unde ar fi? Și în deschidere la ce trupă „mare”?
Miltiadis: Ne dorim să cântăm oriunde sunt oameni faini, pasionați de muzică heavy și energie pură, indiferent de oraș, țară sau dimensiunea scenei. Desigur, ne-ar face o deosebită plăcere să avem ocazia de a cânta pe o arenă imensă, ca la Monsters of Rock, în deschidere la trupe precum Metallica, Linkin Park, Pantera sau Avenged Sevenfold. Dorința o avem, dar scopul nostru e să rămânem reali și pasionați, nu să facem numere.
Cluj-Napoca vă oferă suficiente oportunități să creșteți ca artiști? V-ar plăcea să rămâneți aici pe termen lung ca trupă sau vă gândiți să plecați?
Cătălin: Din perspectiva mea, Clujul ne oferă o grămadă de oportunități de a crește. Aici este o audiență enormă care consumă muzică, multe festivaluri gravitând în jurul orașului nostru. În principiu cred că tot aici ne vedem și pe termen lung, dar nu știm unde ne va duce viața. Spre exemplu, eu voi merge la facultate în Madrid din toamnă, așa că rămâne de văzut unde vom ajunge.
Credeți că inteligența artificială ajută sau încurcă muzica? Vă e teamă că AI-ul ar putea înlocui artiștii sau vedeți asta ca pe o oportunitate?
Victor: Suntem cu toții de acord că AI-ul nu are ce căuta în muzică. Muzica reprezintă emoțiile umane, perspectiva artistului asupra lumii și amprenta fiecărui remarcată în muzică. Un calculator nu poate înlocui asta, doar reproduce și combină ce a mai auzit până acum, de aceea nu ne temem că AI-ul ar putea înlocui artiști. După părerea mea, adevărata experiență de a trăi muzica este un concert live, care nu poate fi susținut de altcineva decât de persoane reale, cu emoții transmise publicului.
Trupa Not Even Hell
- Victor Mârza (17 ani) - voce și chitară, clasa a XI-a la Colegiul Național „George Barițiu”
- David (Somi) Simon (17 ani) - chitară, clasa a XI-a la Colegiul Național „George Barițiu”
- Cătălin Moldovan (18 ani) - tobe, clasa a XII-a la Liceul Teoretic Elf
- Miltiadis Mitiletis (20 de ani) - bas, anul 2 Facultatea de Construcții, Politehnică
Amplify Rock Contest – concursul care transformă liceenii în artiști autentici
Concursul „Amplify” este un proiect dedicat liceenilor din România care iubesc muzica rock și vor să își facă vocea auzită prin piese proprii.
Proiectul este organizat de Asociația Active Hub și își propune să le ofere tinerilor nu doar ocazia de a urca pe scenă, ci și încrederea de care au nevoie pentru a face un pas important spre o posibilă carieră în muzică.
În cadrul primei ediții Amplify Rock Contest, care a avut loc pe 7 mai, mai multe trupe de liceeni și-au prezentat piesele, iar cele mai bune au fost premiate. Pe primul loc s-a clasat trupa Spleen-A, locul al doilea a fost ocupat de The Ashfall, iar pe locul al treilea s-a clasat Not Even Hell.
„Amplify este despre acel moment zero în care un tânăr decide că are ceva de spus și o face prin muzică. Lucrăm de mulți ani cu tinerii în proiecte educaționale și am înțeles că, dincolo de teorie, aceștia au nevoie de experiențe care să le crească încrederea în forțele proprii. Prin Amplify, le oferim nu doar o scenă, ci susținerea de care au nevoie pentru a face pasul decisiv de la hobby la o posibilă carieră artistică,” a declarat Flaviu Garbo, președintele asociației Active Hub.
Spre deosebire de formatele clasice, Amplify a eliminat categoria cover-urilor. Trupele au fost provocate să propună o piesă originală, reprezentativă pentru stilul lor, indiferent de subgenul rock abordat sau de instrumentele folosite.
Din juriul concursului au făcut parte Tudor Runcanu - poet, prozator, muzician, jurnalist radio, Ianis Morar (Shred) – chitarist Altar, Dudu Isabel – solist Seven, Speak Floyd, Răzvan Krivach – compozitor, textier, vocalist și câștigător al „Cerbului de Aur” 2008 și Bianca Preda – jurnalistă.
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
