Actualitate
De ce sărbătorim Crăciunul pe 25 decembrie? Povestea Nașterii Domnului, pe înțelesul tuturor.
Nașterea Domnului, sau Crăciunul, este sărbătorită de creștini în 25 decembrie.
Nașterea Domnului în Sfintele Evanghelii| Foto: Pexels
Acest eveniment a avut loc într-o peșteră din Betleemul Iudeii. În acel timp împărat al Imperiului Roman era Octavian Augustus (27 î.d.-14 d.Hr.), iar rege în Iudeea era Irod Idumeul (37 î.d.-4 d.Hr.).
Istoria Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, relatată în Sfintele Evanghelii, arată că bătrânul Iosif, cel care a primit-o spre pază pe Fecioara Maria, sub acoperământul logodnei, era un bărbat „drept”, după cuvintele Evanghelistului Matei, din neamul lui David. Meseria sa era aceea de dulgher și locuia în cetatea Nazaretului, potrivit Agerpres.
Și atât Iosif, cât și Sfânta Fecioară trebuiau să se înscrie în orașul strămoșului David, în Betleem, căci s-a dispus atunci un recensământ și fiecare trebuia să meargă în cetatea lui de origine pentru a se declara.
Betleemul era o cetate mică, nu departe de Ierusalim, în partea dinspre miazăzi, lângă drumul ce merge la munte către Hebron, cetatea preoților, în care era casa lui Zaharia, unde Preacurata Fecioară, după buna vestire a Arhanghelului, a rămas pentru o vreme la Elisabeta, maica Mergătorului Înainte.
Deci, între Ierusalim și Hebron se află la mijloc Betleemul; și de la cetatea Nazaretul Galileii, până acolo era cale de trei zile și ceva.
Aproape de Betleem, către răsărit, se află o peșteră într-un munte de piatră, pe care stă cetatea Betleemului. Peștera aceea era aproape de o holdă a Salomeii, care locuia acolo în Betleem și care era rudenie a amândorura, adică Fecioarei Maria și lui Iosif.
Peștera slujea ca grajd pentru animale, și acolo „Preacurata și Preabinecuvântata Fecioară, în miezul nopții, rugându-se lui Dumnezeu cu fierbințeală și cu totul fiind cu mintea la Dumnezeu, arzând de dorirea și de dragostea Lui, a născut fără durere pe Domnul nostru Iisus Hristos, în douăzeci și cinci ale lunii decembrie. Pentru că astfel se și cuvenea să nască, fără durere, aceea care a zămislit fără păcat”.
„După aceasta, Născătoarea de Dumnezeu cea fără de prihană și singură slujitoarea nașterii sale, înfășând pe dulcele său Fiu cu scutece albe, curate și subțiri, ce erau pregătite mai înainte și aduse cu sine din Nazaret și, punându-L în ieslea ce era într-aceeași peșteră, s-a închinat Lui ca lui Dumnezeu, Ziditorul Său”.
La marginea câmpului, în noaptea sfântă, îngerul a vestit păstorilor Nașterea Mântuitorului lumii.
Crezând fără îndoială că Acela este Hristos Domnul, Mesia cel așteptat, Care a venit în lume să mântuiască neamul omenesc, s-au închinat Lui și au spus toate cele ce au auzit și ceea ce li s-a spus de înger, despre Pruncul Acela. Atunci toți cei ce auzeau, adică Iosif, Salomeea și cei ce se întâmplaseră de veniseră în acea vreme acolo, se mirau de cele grăite de păstori. Mai ales Preacurata Fecioară Maria, care născuse fără stricăciune, păstra toate graiurile acestea punându-le în inima sa. Și s-au întors păstorii, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu.
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
