Timp Liber

Doi tineri irlandezi bat Europa la pas. Au ajuns pe jos la Cluj, cu un cort și buget de 40 lei/zi.

Au traversat opt țări pe jos și au ajuns în Cluj. Povestea a doi irlandezi care cred că aventura începe cu o strângere de mână.

Cu un cort, un rucsac și aproximativ 40 de lei cheltuiți pe zi, doi tineri din Irlanda au pornit într-o aventură care îi va duce, într-o zi, până la Istanbul. 

După ce au traversat munți, sate și opt țări europene, George Byrne și Dexter Hodkinson au ajuns în Cluj-Napoca, ultima oprire înainte de zborul spre casă. Pentru ei, călătoria nu înseamnă doar kilometri parcurși, ci oameni, povești și lecții care nu se învață din cărți.

George Byrne și Dexter Hodkinson au amândoi 24 de ani și sunt din Dublin, Irlanda. Deși au ales să își petreacă timpul liber traversând Europa pe jos, în viața de zi cu zi au ocupații complet diferite. 

George lucrează ca designer peisagist și, în timpul liber, confecționează portofele handmade. Dexter este absolvent de Științe Sociale și spune că încă își caută direcția profesională, luând în calcul o carieră în domeniul turismului. 

Cei doi sunt prieteni de mai mulți ani și împărtășesc aceeași pasiune pentru drumeții și aventuri, pasiune care i-a determinat să pornească împreună pe traseul european E8, cu obiectivul de a ajunge, etapă cu etapă, din Irlanda până la Istanbul.

După sute de kilometri parcurși pe jos, i-am întâlnit pe George și Dexter la Retro Hostel, situat pe strada Potaissa, la doar doi pași de centrul orașului Cluj-Napoca. Acolo și-au tras sufletul înainte de zborul spre casă și au povestit despre aventura care îi poartă, etapă cu etapă, din Irlanda până la Istanbul.

„Totul a început cu o strângere de mână”

Valentina Prelipcean: Ce v-a inspirat să mergeți pe jos din Irlanda până la Istanbul?

George: Este o poveste lungă, dar, pe scurt, totul a început acum cinci ani, când am făcut o înțelegere printr-o strângere de mână. Pasiunea noastră pentru drumeții a pornit de la trasee mai mici, iar Dexter mi-a propus să parcurgem traseul european E8, care începe în Irlanda și se termină la Istanbul. Eram la o petrecere, la un prieten acasă, iar el mi-a arătat traseul pe telefon. Ne-am strâns mâna și, un an mai târziu, eram deja la drum.

Dexter: Ideea a venit imediat după ce terminaserăm un alt traseu în Irlanda și eram foarte entuziasmați să facem ceva asemănător, dar la o scară mult mai mare. Amândoi am fost mereu fascinați de poveștile oamenilor care au făcut călătorii lungi prin lume și au trăit adevărate aventuri. Sincer, când am început, nici nu știam cu adevărat în ce ne băgăm. Pur și simplu am decis să ne asumăm provocarea și să pornim la drum.

Când drumul este mai important decât destinația

V.P.: De ce ați ales să călătoriți pe jos și nu cu bicicleta, trenul sau un alt mijloc de transport?

George: Am ales să mergem pe jos pentru că ne plac drumețiile și campingul. De fapt, traseul E8 este un traseu de hiking, așa că mersul pe jos a fost alegerea firească.

Dexter: Cred că atunci când mergi pe jos poți ajunge în locuri în care nu ai avea acces cu bicicleta sau cu mașina. Asta mi s-a părut foarte interesant. În plus, atunci când mergi pe jos, trăiești experiența mult mai intens. Dacă treci cu mașina sau cu bicicleta printr-un loc, în câteva minute ai plecat mai departe. Dar când mergi pe jos vezi totul, auzi totul, vorbești cu oamenii pe care îi întâlnești, observi detaliile mici, de la insecte până la mirosurile specifice fiecărui loc.

V.P.: Ce țări ați traversat până acum?

Dexter: Am pornit din vestul Irlandei și am traversat țara până în est. Apoi am trecut prin Anglia, după care am ajuns în Țările de Jos și am traversat Olanda. Ne-am continuat drumul prin Germania, Austria, o mică parte din Cehia, apoi prin Slovacia, Polonia, Ucraina, iar acum suntem aici, în România.

Ucraina, dincolo de titlurile despre război

V.P.: Îmi puteți vorbi puțin despre Ucraina? Cum a fost să mergeți pe jos prin Ucraina, în contextul războiului?

George.: După cum spuneam, noi am făcut acea înțelegere printr-o strângere de mână acum cinci ani, deci înainte ca războiul să înceapă cu adevărat. Am fost puțin ezitanți să mergem acolo, dar am vrut să rămânem fideli angajamentului nostru. Am fost anul trecut și am stat în Ucraina aproximativ două săptămâni.

La început a fost intimidant, evident, din cauza războiului, dar noi ne-am petrecut timpul mai mult în munți decât prin de zona de război. Cred că amândurora ne-a plăcut foarte mult țara, oamenii și peisajele. A fost un loc foarte diferit față de cel din care venim noi, iar asta a fost minunat de văzut. Ucraina a fost un loc foarte special pentru noi.

Dexter: Evident, Ucraina a venit și cu unele provocări pe care nu le-am întâlnit în alte părți ale traseului. Au fost multe controale ale poliției și armatei. Aproape în fiecare zi venea cineva să ne ceară pașapoartele sau să ne spună că nu putem merge în anumite zone, pentru că erau restricționate sau folosite de armată.

Dar cred că este important de spus că, deși suntem solidari cu Ucraina și cu poporul ucrainean, nu mi-aș dori ca războiul să fie singurul lucru pentru care este cunoscută această țară. Ucraina înseamnă mult mai mult decât atât. Când oamenii din Irlanda sau din alte părți ale Europei citesc despre Ucraina, văd doar război și lucruri teribile care se întâmplă. Dar, în realitate, este un loc extraordinar, cu un sentiment foarte puternic de libertate și aventură. Natura este superbă, oamenii sunt foarte faini și, în multe feluri, seamănă cu România.

„Clujul este un oraș care strălucește”

V.P.: De ce ați decis să vă opriți în Cluj-Napoca? Este aceasta destinația voastră finală înainte să mergeți acasă?

George: Da. Anul acesta a fost, de fapt, o călătorie mai scurtă. A durat doar 11 zile. Anul trecut, de exemplu, am mers 70 de zile pe jos. Dar acum, pe măsură ce înaintăm în vârstă, este mai greu să găsim atât de mult timp liber.

Dexter: Da, suntem mult mai bătrâni acum, avem 24 de ani. Când eram la facultate aveam vacanțe lungi și era mai ușor să renunțăm la un job și să dispărem două luni. Anul acesta am început de la graniță, din Sighetu Marmației, am mers pe jos timp de 11 zile și ne-am oprit la Cluj-Napoca.

V.P.: De ce v-ați oprit în Cluj-Napoca?

Dexter: Motivul pentru care suntem în Cluj este că de aici avem cel mai apropiat zbor spre casă.

V.P.: Cum a fost experiența voastră în Cluj-Napoca până acum?

George: Excelentă. Ne place foarte mult Clujul. A fost o schimbare binevenită față de locurile prin care am trecut până acum. Am petrecut mult timp în Munții Maramureșului și în Bucovina, iar Clujul este un oraș care strălucește. Este foarte frumos și are o atmosferă extraordinară.

Dexter: Peste tot pe unde am mers am întâlnit oameni foarte primitori. Cred că este ceva mai rar pentru un oraș mare din Europa, unde de multe ori oamenii sunt mai retrași și fiecare își vede de treaba lui. În Cluj, însă, am întâlnit mulți oameni dispuși să ne ajute și să ne recomande locuri și activități. Asta ne-a lăsat o impresie foarte bună.

V.P.: Ați încercat mâncare tradițională românească?

George: Da. În timpul călătoriei am mâncat foarte multă brânză de la stâni. Probabil chiar prea mult, pentru că la un moment dat ni s-a făcut puțin rău.

Dexter: Am încercat și sarmale, pălincă, preparate din carne și ardei umpluți cu orez și carne. Sincer, uneori nici nu știm cum se numesc toate preparatele pe care le-am primit, pentru că românii au fost foarte ospitalieri cu noi și ne-au oferit multă mâncare. Tot ce am încercat a fost foarte bun. Totuși, în cea mai mare parte a timpului ne cumpărăm mâncarea din supermarket și o purtăm în rucsac pe traseu.

V.P.: Care a fost cea mai mare provocare pe care ați întâmpinat-o până acum în această călătorie?

George: Este o întrebare bună. Cred că cele mai dificile au fost accidentările și problemele de sănătate. În fiecare an apare câte o accidentare peste care trebuie să trecem. Mergem aproximativ 35 de kilometri pe zi, așa că este firesc ca organismul să resimtă efortul. Pe lângă faptul că trebuie să ai grijă de sănătatea fizică, este foarte important să rămâi puternic și din punct de vedere mental și să nu renunți. Când ești pe drum zi de zi, urci munți și trăiești în aer liber, devine destul de greu. La început a fost o provocare foarte mare, însă acum ne-am obișnuit. Totuși, trebuie să rămâi puternic și să găsești mereu o soluție.

Dexter: Cred că, în ultimul timp, o altă provocare importantă este învățarea unei limbi noi. În fiecare an ajungem într-o altă țară și trebuie să ne adaptăm unei limbi diferite. Este o provocare, dar una plăcută. Ne place să învățăm câte puțin din limba fiecărui loc prin care trecem.

V.P.: Îmi puteți spune câteva cuvinte pe care le știți în limba română?

George: Dexter se descurcă puțin mai bine decât mine.

Dexter: Știu câteva expresii de bază: „Bună ziua”, „Bună dimineața”, „Noapte bună”, „Mulțumim”, „Cu plăcere” și „Cum te cheamă?”. Probabil am mai învățat și altele pe parcurs, dar acestea sunt cele pe care ni le amintim acum.

V.P.: Ați avut momente înfricoșătoare sau periculoase în timpul călătoriei?

George: Da. Uneori auzeam animale în jurul cortului în timpul nopții. Asta s-a întâmplat mai ales în Slovacia, Ucraina și România, unde există animale sălbatice. Nu pot spune că era înfricoșător în permanență, pentru că trebuie să te convingi că totul este în regulă și să rămâi calm.

Dexter: Cred că cele mai periculoase momente au fost pe crestele munților. Dacă faci un singur pas greșit, consecințele pot fi fatale, mai ales când vremea se schimbă brusc și începe o furtună cu descărcări electrice. În astfel de situații trebuie să decidem dacă coborâm și căutăm un loc unde să ne adăpostim sau dacă ne continuăm drumul. De multe ori alegem varianta mai riscantă, ceea ce nu este cea mai bună idee. Totuși, noi spunem mereu că „cu cât este mai greu, cu atât este mai bine”. Important este că încă suntem în viață și mă bucur pentru asta.

V.P.: Care este cea mai amuzantă întâmplare pe care ați trăit-o pe drum?

George: Se întâmplă lucruri amuzante aproape în fiecare zi. Cred că avem câteva momente haioase în fiecare săptămână. De cele mai multe ori, oamenii sunt cei care fac călătoria atât de amuzantă.

Dexter: Este greu să aleg o singură poveste, dar cred că una dintre cele mai amuzante s-a petrecut în Austria. Traversam țara vara și nu știam prea multe despre tradițiile de acolo. Am descoperit că, în multe sate, are loc o dată pe an un festival organizat de pompieri. În aproximativ o săptămână am nimerit la vreo cinci astfel de festivaluri, în localități diferite.

A fost foarte amuzant, pentru că nu ne așteptam deloc la asta. Intram într-un sat și, dintr-odată, oamenii începeau să ne ofere bere și să ne invite să rămânem. Ne era foarte greu să plecăm mai departe, pentru că toată lumea ne mai dădea încă o bere. Austriecii chiar iubesc berea.

Privind în urmă, este una dintre cele mai amuzante amintiri ale noastre, pentru că plecaserăm din Irlanda convinși că vom petrece cea mai mare parte a timpului singuri, în natură. În schimb, multe dintre satele prin care am trecut s-au transformat în adevărate petreceri. A fost o experiență complet neașteptată și tocmai de aceea atât de memorabilă.

40 de lei pe zi și o mulțime de povești

V.P.: Cum vă finanțați această călătorie?

George: Economisim bani, la fel ca oricine altcineva. În plus, acest mod de a călători este destul de ieftin. Dormim în natură, așa că nu plătim cazare, iar mâncarea ne-o cumpărăm din supermarket. Nu prea mâncăm la restaurante.

Dexter: În ultimii patru ani ne-am îmbunătățit treptat echipamentul. La început nu aveam lucruri foarte performante, dar, încet-încet, am investit în ele. Totuși, nu ai nevoie de echipament foarte scump pentru a face o astfel de călătorie.

V.P.: Cam cât cheltuiți pe zi în timpul acestei aventuri?

Dexter: În jur de 40 de lei pe zi, adică aproximativ 8-10 euro. În această sumă nu sunt incluse biletele de avion sau alte cheltuieli de transport, pentru că acestea diferă de la o călătorie la alta.

V.P.: V-a schimbat această călătorie în vreun fel?

George: Cu siguranță. A devenit o parte importantă din viața noastră. Este un angajament pe care îl vom respecta până când vom ajunge la destinația finală, Istanbul. Sperăm să se întâmple cât mai curând, dar nu știm exact când. Este una dintre cele mai mari pasiuni ale mele și este un subiect la care mă gândesc foarte des.

Dexter: Cred că multe dintre lecțiile pe care le înveți pe traseu se aplică și în viața de zi cu zi. O astfel de experiență te ajută să îți învingi multe frici și îți oferă mai multă încredere în tine. Fie că este vorba despre a dormi în aer liber, a face față vremii nefavorabile sau a vorbi cu oameni din alte țări, toate aceste lucruri te schimbă. De fiecare dată când mi se pare că ceva este dificil în viața de zi cu zi, mă gândesc că, dacă am reușit să traversez atâtea țări pe jos, atunci pot depăși și provocarea din fața mea.

O lecție care merge dincolo de drumeție

V.P.: Ce sfat i-ați da unei persoane care visează să pornească într-o aventură ca a voastră?

George: Să o facă. Pur și simplu să înceapă. Chiar dacă îi este frică și nu știe toate detaliile, important este să facă primul pas. Să nu se streseze prea mult din cauza lucrurilor mărunte, pentru că, dacă ai mentalitatea potrivită, întotdeauna găsești o soluție.

Dexter: Eu aș spune să se bucure de fiecare moment și să fie prezent. Să nu fie preocupat doar de destinația finală, ci să trăiască fiecare etapă a călătoriei și atmosfera fiecărui loc prin care trece. Noi avem un citat pe care îl repetăm foarte des. A pornit ca o glumă, dar credem că este foarte adevărat: 

"Tough times never last, but tough people do."
— Dr. Robert H. Schuller 

"Glug glug glug..." – Dexter and George

V.P.: Mai este ceva ce ați vrea să transmiteți despre această călătorie?

G.B.: Deși simțim că această aventură este a noastră și că ne aparține, nu am fi putut să o facem fără munca oamenilor care întrețin traseul european E8. Traseul este coordonat de Asociația Europeană a Drumeților (European Ramblers Association), împreună cu organizații locale și regionale din fiecare țară. Vrem să le mulțumim pentru că au creat și întrețin aceste trasee extraordinare.

D.H.: Mulți oameni ne întreabă dacă avem un vlog sau dacă postăm pe rețelele sociale, însă am ales să nu facem asta. Dacă am sta tot timpul pe telefon, am pierde esența călătoriei și nu am mai fi cu adevărat prezenți. Preferăm să trăim experiența decât să o documentăm permanent. Totuși, ne bucurăm să împărtășim fotografii din această aventură și din România cu cei care sunt interesați.

La final, George și Dexter și-au pus din nou rucsacurile în spate și au plecat spre aeroport. Drumul lor spre Istanbul s-a oprit, deocamdată, în Cluj-Napoca, însă aventura este departe de a se încheia. Mai au mii de kilometri de parcurs și alte țări de descoperit. 

Până atunci, cei doi se întorc acasă cu amintiri din România, fotografii, prietenii noi și convingerea că, uneori, cele mai frumoase călătorii încep cu o simplă strângere de mână.

Citiți monitorulcj.ro și pe Google News

CITEȘTE ȘI:

O țară vrea să construiască cel mai lung traseu circular de drumeție din lume. Distanța este incredibilă

Zece reguli esențiale pentru o drumeție în siguranță pe munte