Timp Liber
Luna Martie în tradițiile populare: de la Mărțișor, Babe și Măcinici, la Zilele Moșilor și Bunavestire
Luna Martie sau Mărțișor vine cu o multitudine de obiceiuri ce marchează debutul primăverii, iar tradiția populară face loc unui șir bogat de manifestări ce culminează cu Bunavestire sau Ziua Cucului.
Luna Martie sau Mărțișor vine cu o multitudine de obiceiuri ce marchează debutul primăverii, iar tradiția populară face loc unui șir bogat de manifestări|Foto: monitorulcj.ro
Luna Martie sau Mărțișor, numele dat în tradiția populară, este dedicată zeului războiului Mars, conform volumului „Zile și mituri. Calendarul țăranului român” (Ion Ghinoiu, Editura Fundației Pro, 1999).
CITEȘTE ȘI:
Tradiții și superstiții de 1 Martie. Ce să faci de Mărțișor să ai noroc
Denumirile zonale ale lunii - Mart, Mărțișor, Marțiu - păstrează rădăcina lingvistică a cuvântului originar sau exprimă trezirea la viață a naturii înconjurătoare și încolțirea seminței semănate (Germinar, Germinariu). În luna martie se începe aratul și semănatul, se curăță livezile și grădinile, se scot stupii de la iernat și se scot fagurii de miere, utilizați ca leac în medicina populară, notează Agerpres.ro
Sărbătorile cu dată fixă și cu dată mobilă, în special Mucenicii (9 martie), alcătuiesc un străvechi început de an agrar, cu obiceiuri de mare vechime și frumusețe.
Mărțișorul: simboluri și obiceiuri
Mărțișorul reprezintă funia zilelor, săptămânilor și lunilor anului adunate într-un șnur bicolor, simbolizând iarna și vara, făcută cadou la 1 martie, Ziua Dochiei și străvechi început de An Agrar.
Astăzi, generalizat la sate și orașe, mărțișorul este confecționat din două fire colorate alb și roșu, de care se prinde un obiect artizanal, pentru a fi dăruit fetelor și femeilor care îl poartă prins în piept una sau mai multe zile.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Mărțișorul era primit de copii, fete și băieți, fără deosebire, de la părinți în dimineața zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui. Mărțișorul, de care se agăța o monedă de argint, uneori, de aur, se purta legat la mână, iar uneori era prins la piept sau la gât. El era scos, în funcție de zona etnografică, la o anumită sărbătoare a primăverii - Mucenici, Florii, Paște, Arminden - și era agățat pe ramurile înflorite ale unor pomi, precum măceș, porumbar, trandafir, păducel, vișin, zarzăr etc.
Se credea că purtătorii Mărțișorului nu vor fi pârliți de soare pe timpul verii, că vor fi sănătoși și frumoși ca florile, plăcuți și drăgăstoși, bogați și norocoși, feriți de boli și de deochi, mai arată lucrarea amintită.
Luna Martie în tradițiile populare
Luna martie deschide în spiritualitatea populară șirul unor bogate manifestări, precum Mărțișorul, Baba Dochia, Zilele Babelor, Măcinicii, Alexii, Zăpada Berzelor, Zilele Moșilor, Ziua Cucului - Blagoviștenia.
CITEȘTE ȘI:
Luna Martie schimbă viața nativilor. Cum influențează schimbările astrologice destinul fiecărui semn zodiacal.
Între 1 și 9 martie, sunt zilele Babelor, în prima zi fiind sărbătorită Baba Dochia, personaj creștin (în calendarul creștin ortodox, Sfânta sau Mucenica Eudochia), personificare a Anului Vechi.
Vremea capricioasă din această perioadă este pusă pe seama caracterului Babei Dochia, care vrea să-și urce oile la pășunea montană în plină iarnă, la sfârșitul lunii februarie și începutul lunii martie, după cum spune una dintre legende. Dorind să se convingă că a venit vara își trimite nora la munte, după fragi. Un moș îi dă fetei o mână de fragi. Văzându-le, Dochia crede că a venit primăvara, își pune nouă cojoace unul peste altul, ia oile și urcă la munte. Acolo sus, vreme este capricioasă. Mai întâi se face cald, și Dochia își aruncă unul câte unul cojoacele. Apoi cade o ploaie rece și baba, împreună cu oile, îngheață. Cu timpul, sloiurile acestea s-au prefăcut în piatră, fiind identificate de localnici în mai multe zone carpatice: Ceahlău, Vama Buzăului, Caraiman, Izvorul Râului Doamnei, Semenic etc., potrivit volumului „Zile și mituri. Calendarul țăranului român” (Ion Ghinoiu, Editura Fundației Pro, 1999).
Ultima zi a Babelor, suprapusă peste sărbătoarea creștină a Sf. 40 de Mucenici
Ultima zi a Babelor, 9 martie, se suprapune peste o mare sărbătoare creștină: Sfinții 40 de Mucenici, care au pătimit în localitatea Sevastia din Armenia, în vremea domniei împăratului Liciniu (307-323), la porunca guvernatorului Agricola. Cei 40 de mucenici erau soldați care au mărturisit că sunt creștini și din acest motiv au refuzat să jertfească idolilor.
Pentru mărturisirea credinței în Hristos, cei 40 de mucenici au fost supuși la multe chinuri, pentru ca în cele din urmă să fie scufundați într-o apă aproape înghețată de lângă cetate.
Obiceiuri și tradiții în Transilvania
De Mucenici, pe 9 martie (începutul Anului Agrar, celebrat în calendarul iulian la echinocțiul de primăvară), focurile simbolizează arderea iernii și renașterea primăverii.
CITEȘTE ȘI:
Cea mai mare colecție de mărțișoare din țară este la Cluj
Prin acest ritual magic (practicat în Banat, Crișana, Muntenia, Oltenia, Dobrogea și sudul Moldovei), se dorea sprijinirea Soarelui în depășirea momentului critic al echilibrului perfect între lumină și întuneric. În Transilvania era obiceiul ca tinerii să sară peste foc pentru a li se impregna hainele cu fum, acesta având rol de purificare. În alte zone, chiar și vitele erau trecute prin foc să fie apărate de boli. După cum erau flăcările și direcția fumului, se făceau diferite previziuni asupra vremii. Cu o cârpă arsă, se afumă gospodăria. Tot pe 9 martie, femeile fac copturi - mucenici, în formă de opt - pe care îi numesc sfinți, sfințișori sau bradoși.
Zilele Moșilor
Pe arii relativ extinse se credea că pământul era bătut cu maiurile de către Moși, spirite ale strămoșilor, identificate în calendarul creștin ortodox cu cei 40 de Sfinți Mucenici. De aici încolo, timp de nouă zile, sunt zilele Moșilor. Obiceiul de a bea 40 de pahare de vin este o reminiscență a sărbătorilor bahice ale antichității. Oamenii credeau că vinul băut la Mucenici se transformă de-a lungul anului în sânge și putere de muncă.
Sf. Alexie, făcătorul de minuni pe ape
La 17 martie, de sărbătoarea Sf. Alexie, făcător de minuni pe ape, el este adesea atestat ca reprezentare mitică sezonieră, patron al viețuitoarelor care iernează sub pământ, în scorburi și sub scoarța copacilor, sub pietre sau în ape. Se spune că la 17 martie încălzește și deschide pământul pentru a elibera vietățile, iar după șase luni, la 14 septembrie, de Ziua Crucii, îl reînchide, punând la adăpost animalele și insectele. Oamenii curăță pomii din livadă și pescarii mănâncă crud, un pește mic, descântat.
Buna Vestire/Blagoviștenia sau Ziua Cucului
Ziua de 25 martie, în calendarul creștin ortodox, este închinată Bunei Vestiri sau Blagoviștenia, ziua când Biserica creștină prăznuiește vestea adusă Fecioarei Maria de Arhanghelul Gavril că va naște Fiul fără înaintași, Iisus Hristos.
Sărbătoarea, din apropierea echinocțiului de primăvară, când sosesc rândunelele și începe cucul a cânta este numită în calendarul popular și Ziua cucului.
În această zi se făceau multe acte de purificare a spațiului, de alungare a șerpilor de pe lângă casă, a insectelor și omizilor din livezi.
Se afumau cu tâmâie și cârpe arse clădirile, curțile, oamenii și vitele (Transilvania, Banat). Se aprindeau focuri în grădini și livezi. În alte zone nu se puneau cloștile sau se credea că din ouă, în această zi, nu ies pui. Nu se semăna porumbul (Moldova, Bucovina). Era momentul prielnic de aflarea norocului și rodului pomilor fructiferi, pentru previziuni meteorologice.
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
