Sport
De la fotbalul din Superligă la ieșirile pe plajă cu Panucci: „La televizor par de neatins, în realitate sunt oameni simpli!” | EXCLUSIV
Crescut la academiile de la Universitatea și CFR Cluj și câștigător al Cupei României cu Astra Giurgiu, Sergiu Ungurean (36 de ani) s-a retras din fotbal în urmă cu zece ani pentru a deveni agent imobiliar.
În Dubai, Sergiu l-a cunoscut pe fostul fotbalist italian Christian Panucci | Foto: arhivă personală
În urmă cu trei ani și jumătate, viața l-a dus în Dubai, iar acum este stabilit în Emiratele Arabe Unite.
Într-un interviu pentru monitorulcj.ro, Ungurean a explicat cu lux de amănunte care este viața sa din prezent, cum a ajuns să lucreze în acest domeniu dar și cum a ajuns să colaboreze cu personalități importante din fotbalul mondial.
-Salut Sergiu! Cum ești, cum este viața în Dubai în momentele acestea?
-Pentru mine, în sfârșit o zi liberă. Deci dacă nu era chestia asta cu începerea conflictului...uite, n-am avut viață în ultimii doi ani, doi ani și ceva, deloc. În fiecare weekend am evenimente prin lume. De exemplu, acum ar fi trebuit să fiu în Dublin. Săptămâna viitoare la Zürich, apoi la Milano.
Lucrez ca agent imobiliar pentru un constructor mare din Dubai. Am venit acum 3 ani și jumătate în Dubai, suntem 55.000 de angajați la acest dezvoltator. Avem proiecte în Texas, Sydney, Dublin, peste tot prin lume.
-În Dublin ce făceai, mai exact, dacă apucai să pleci?
-Avem de făcut prezentări pentru clienți, până acum am 81 de evenimente făcute pentru acest dezvoltator, record la acest capitol. Prezentăm despre Dubai, proiectele pe care noi le considerăm cea mai bună investiție, prezentăm statistici, cum au crescut prețurile, locația, facilitățile.
Pentru mine, până acum, a fost foarte profitabil. Am fost printre primii care am început să fac evenimente prin lume. Piața mea e Europa, America și Japonia. Cam la fiecare eveniment se vinde măcar un apartament. Avem clienți peste tot în lume.
-Ca să glumim puțin, putem spune că acest conflict ție ți-a prins bine.
-Exact. Pot să am timp să mă duc și eu la plajă, în sfârșit. Eram foarte tensionat, era foarte mare volumul de lucru. Eu lucrez mult pe piața din Japonia, dar ei au șapte ore înainte față de Dubai. Și atunci, în general, vânzările mele de multe ori sunt noaptea pe la 3 dimineața, dar proiectele pe care le facem uneori sunt sold-out și într-o zi, chiar dacă vor fi predate în trei sau patru ani. Compania noastră are vânzări de 20-30-40 de milioane de euro pe zi, cam asta e media.
Anul trecut am terminat pe primul loc dintre cei care lucrăm pentru acest patron, dar am și tras mult. Unii îmi spuneau „omul care nu doarme niciodată” pentru că mereu le răspund la orice oră, fie că îmi scriu la 2-3 dimineața, fie la 6. Am câte 3-4 ore dormite pe noapte, sunt mereu cu telefonul în mână. Nu știi niciodată când apare un client.
Dacă nu răspund, mai sunt 500 pe lângă mine și începe să lucreze cu el. E concurența foarte mare. Când merg în America, nu dorm deloc. Ziua merg să vizitez sau să lucrez, iar noaptea nu dorm căci în Dubai e zi și am de lucrat.
-Cum te simți acum: fost fotbalist sau agent imobiliar? Cum te prezinti când vorbești cu oamenii?
-Păi, acum pot să spun că sunt agent, dar cam toată lumea de pe aici știe că am jucat fotbal. Foarte mulți care au cumpărat de la mine sunt foști fotbaliști care au jucat la echipe mari.
-Cum ai intrat în afacerea asta?
-Căutam un apartament pentru mine când m-am retras. M-am întâlnit cu un fost coleg de fotbal care m-a împins în cariera asta și am zis să încerc. Nu voiam pentru că eu îmi căutam echipă atunci, dar am zis să încerc în paralel.
Ideea mea a fost să învăț, nu să-mi deschid ceva, că poate dădeam faliment. Am luat-o de jos, mi-am deschis firma mea, apoi am început să vând în Dubai, după care m-au chemat aici. Aveau nevoie de vorbitori de limbă română și italiană, dar n-a fost ușor deloc.
E o presiune foarte mare, dacă nu vinzi nimic două luni, te dau afară automat. Sunt mulți care vin și pleacă după două luni. Nu te așteaptă nimeni, eu știam aici decât trei-patru persoane. Am început să ies în oraș să cunosc lume, să-mi promovez job-ul și uite că am ajuns la trei ani.
-Fotbaliștii au, în general, o problemă după ce se retrag căci nu au ce să facă. La tine nu a fost cazul.
-Chiar așa e! După ce m-am retras, m-am bucurat două săptămâni de timpul liber, dar apoi te plictisești pentru că nu ai un scop. Ca fost sportiv, îți lipsește adrenalina, să faci ceva, să ai o competiție, iar în domeniul vânzărilor am găsit asta.
Sunt foarte mulți clienți pe care i-am cunoscut datorită imobiliarelor și am ajuns să am o relație destul de bună cu ei, cu unii mă văd la plajă. Chiar acum mă văd cu un fost fotbalist foarte mare.
-Poți să dai nume?
-Pot să dau, e Christian Panucci, care a jucat la Real Madrid, la Roma.
-Deci tu după ce terminăm interviul mergi și te întâlnești cu Panucci?
-Exact, da, da! (râde n.red) Cu mulți foști fotbaliști mari ies când vin în Dubai. Ei vin foarte des să joace padel, unii chiar locuiesc aici și atunci am rămas tot într-un cerc de fotbal.
-Cred că e de la sine înțeles că ai avut mai mult succes în domeniul imobiliarelor!
-Da, da. Într-adevăr, în imobiliare pot să zic că am avut mai mult succes, chiar dacă am jucat totuși în Italia, la Astra, CFR, „U” Cluj, adică am făcut ceva. Am fost coleg cu Budescu, cu Alibec, cu Mățel, Enache, Dani Coman, am avut o generație foarte bună la Astra și păstrez legătura cu ei, vorbim aproape zilnic.
-Legat de Panucci, el ce știe despre România, ce părere are despre țara noastră?
-Uite, îți povestesc o întâmplare cu Panucci și Totti. Panucci m-a prezentat lui, i-a zis că sunt din Cluj. Și s-a uitat lung, așa, pentru o vreme, apoi i-a zis că „de acolo e echipa cu care am jucat noi în 2008, care ne-a bătut pe Olimpico” (CFR Cluj a câștigat în fața Romei în 2008, scor 2-1, în grupele Champions League n.red). Panucci chiar iubește foarte mult România. Prin el l-am cunoscut și pe Mourinho.
-Ei cum sunt priviți acum?
-De multe ori când merg la evenimente vin copii și cer poze. Totti mi-a zis ceva interesant: „niciodată, oricât de obosit sunt, orice oră e, mă duc și fac poze. Știu că pentru copilul ăla înseamnă mult, poate l-a adus tatăl lui de la 3-4 ore distanță cu mașina. Amintirea asta o să-i rămână mereu în viață.” Asta mi-a spus, dar sunt unii care poate nu-și dau seama sau nu bagă în seama faptul ăsta.
L-am văzut și eu la un moment dat. Eram eu sătul de cât veneau oameni. „Poză, poză, te rog, semnează asta”, nu puteam să vorbim deloc. Dar niciodată nu a zis „nu” sau să facă vreo mutră ciudată. Ei se simt bine. După ce te lași de fotbal, nu mai ai aceeași atenție. Ei se bucură când cineva vine să le ia autograf sau să facă poză, îți amintește de ce ai fost.
Și pe Pirlo l-am cunoscut. E antrenor în Emirate acum. E un om de nota 10, dar foarte modest. E un om simplu, mereu mă uimesc pe cât de simpli sunt. Îi vezi la televizor și ți se par de neatins, dar sunt niște oameni simpli care doar și-au clădit o carieră pe muncă.
-Revenind la cariera ta, tu oficial când te-ai retras?
-2015, 2016. Deci la 25 de ani, 26 cumva. Am zis că decât să ajung să joc în liga a doua sau a treia...era o perioadă în care mulți președinți de club au fost arestați, nu se mai prea băgau bani în fotbal și am zis să fac o schimbare. Nu voiam să ajung la 35-36 de ani și să joc prin liga a treia. Dacă îți rupi, Doamne ferește, un picior, nu ai niciun viitor.
-Te-ai vedea să lucrezi în conducerea unui club în România în viitor? Sau ți s-a propus să vii, ori să investești, să ajuți?
-Nu, nu mi s-a propus, dar..mi-ar plăcea. Iubesc fotbalul, aș fi deschis.
-La 18 ani ai plecat de la CFR la Bologna. Cât de mare a fost diferența între fotbal românesc și cel italian?
-Foarte mare! Atunci CFR-ul era în creștere, eu fusesem promovat de la juniori la echipa a doua, care juca în Liga 3. Am fost să dau niște probe în Italia și, evident, n-am spus nimănui. Am mers într-un weekend, am dat probe la Bologna și am rămas. Am rămas mega impresionat de ce condiții aveau față de noi. Bineînțeles că acum au crescut condițiile și în România și sunt total alte condiții față de cum eram noi atunci. Dar când am ajuns acolo..ei aveau 8 terenuri de antrenament, doctor personal, toate condițiile.
Nici nu mai zic de echipamente sportive și tot, pentru că totul era la un alt nivel. În Italia sunt foarte, foarte nebuni cu fotbalul. M-am dus o dată cu taxiul și nu m-a lăsat să plătesc. Mi-a zis: „Nu, nu, dă-mi un autograf, sigur o să ajungi mare”. Pentru ei e o religie acolo. Experiența de la Bologna m-a ajutat mult ca și sportiv, disciplină.
-Cu ce regret ai ieșit din fotbal?
-Că mai aveam un an contract cu Astra și am plecat. Era o perioadă tulbure, am plecat chiar înainte să vină Șumudică. I-a strâns pe toți și a creat echipa care a ieșit campioană, în 2016. Puteam să mai rămân un an, dar mi-am depus memoriu să plec la altă echipă.
-Ai avut oferte să continui?
-Da, am avut din liga a doua. Doar că oriunde voiam să merg, îmi spuneau foști colegi să nu vin că nu sunt bani. Dacă eram la Cluj, eram acasă. Dar să merg, de exemplu, prin Galați: și departe de casă, nici nu se dădeau banii, ce rost avea?
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
