Social
Fenomen alarmant! Peste 10.500 de sesizări privind copii dispăruți în România într-un an: Numărul cazurilor, în creștere.
Fenomenul copiilor dispăruți rămâne profund îngrijorător în România: peste 10.500 de sesizări privind minori dispăruți au fost raportate în ultimul an.
Fenomen alarmant: Peste 10.500 de sesizări privind copii dispăruți în România într-un an|Foto: Pexels - Pixabay
Peste 10.500 de sesizări pentru copii dispăruți au fost înregistrate în ultimul an în România, iar numărul crește pentru al treilea an consecutiv, potrivit Organizației Salvați Copiii.
CITEȘTE ȘI:
Supraviețuiri miraculoase ale copiilor dispăruți: de ce fug minorii de acasă?
În fiecare an, în Europa sunt raportați în jur de 250.000 de copii dispăruți.
Fenomen alarmant! Peste 10.500 de sesizări privind copii dispăruți în România într-un an: Numărul cazurilor, în creștere.
Fenomenul copiilor dispăruți rămâne profund îngrijorător în România.
„În perioada 20 mai 2025 – 20 mai 2026, Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) a înregistrat 10.566 de sesizări privind minori dispăruți, cu peste 600 mai multe decât în anul anterior și aproape 2.000 mai mult față de acum doi ani”, potrivit statisticii IGPR, solicitate de Organizația Salvați Copiii România.
Aproximativ 60% dintre aceste cazuri reprezintă plecări voluntare din locuințele sociale, căminele școlare sau centrele D.G.A.S.P.C., iar în jur de 97% dintre toate disparițiile se încheie, în fiecare an, prin găsirea sau întoarcerea copiilor în termen scurt, fără implicații majore de risc infracțional sau cu privire la siguranța personală.
Cele mai multe dispariții au fost înregistrate în Municipiul București (sectoarele 1-6), în Bihor, Constanța, Giurgiu și Iași.
CITEȘTE ȘI:
Alex, băiatul de 5 ani dispărut la Sibiu, a fost GĂSIT după două nopți singur în pădure!
Specialiștii Salvați Copiii subliniază însă că aceste plecări, deși cel mai adesea soluționate rapid, sunt simptomul unor experiențe negative profunde și trebuie tratate cu maximă seriozitate.
Missing Children Europe, federația europeană dedicată copiilor dispăruți și exploatați sexual, atrage atenția că majoritatea acestor copii fie au fugit, fie au fost alungați de acasă sau din instituțiile de îngrijire. Membrii rețelei semnalează, totodată, o îngrijorare crescândă cu privire la fenomenul grooming-ului, online sau offline, ca factor semnificativ care determină copiii să fugă, expunându-i riscului de a fi exploatați sexual și traficați.
De ce fug copiii?
O problemă centrală în prevenirea plecărilor de acasă este percepția greșită a fenomenului și, în special, asocierea automată cu termenul „voluntar”. Pentru un copil, a pleca nu înseamnă libertate sau alegere matură, ci, cel mai adesea, un strigăt de ajutor. Iar primii care îl pot auzi suntem chiar noi, părinții.
Motivele pentru care copiii fug de acasă:
*Probleme la domiciliu. În fruntea listei se află diferitele forme de violență, conflictul, abuzul și neglijarea. Schimbările în dinamica familială, stilul parental prea autoritar și consumul de alcool și droguri al unui părinte reprezintă, de asemenea, probleme identificate acasă.
*Două traiectorii principale. Copiii pleacă fie „din cauza a ceva” (pentru a se distanța de o situație dificilă), fie „spre ceva” (o persoană sau un mediu care par mai dezirabile decât cele actuale). Înțelegerea acestei distincții este esențială pentru o intervenție eficientă.
*Sănătatea mintală. Este un motiv frecvent, în special în rândul tinerilor cu episoade depresive și ideație suicidară.
*Copiii din centrele de plasament. Reprezintă unul dintre grupurile cele mai expuse riscului. Motivele țin frecvent de dorința de reunificare cu familia de origine sau de probleme legate de mediul de îngrijire.
*Probleme la școală. Cea mai frecventă este bullyingul, urmată de tulburările de învățare, frecvența redusă la ore și presiunea socială din partea colegilor.
Semnalele de alarmă pe care părinții le pot observa:
Înainte de o plecare, mulți copii dau, fără să își dea seama, semnale. Sunt mici schimbări pe care, dacă le observăm la timp, ne pot oferi ocazia să intervenim cu blândețe și înțelegere:
- retragere bruscă, izolare în cameră, refuzul activităților care îi plăceau;
- schimbări marcate de dispoziție – tristețe, iritabilitate, anxietate;
- scădere a performanței școlare, absențe repetate, conflicte la școală;
- modificări ale tiparelor de somn sau de alimentație;
- prieteni noi pe care nu îi cunoaștem, întâlniri pe care le ascunde;
- timp tot mai mult petrecut în spațiul online, conversații închise rapid la apropierea adultului;
- afirmații aparent banale – „nu mă înțelege nimeni”, „mi-aș dori să dispar”, „aș vrea să fiu altundeva”.
Niciunul dintre aceste semnale, izolat, nu înseamnă neapărat că un copil pregătește o plecare. Împreună sau persistent, însă, ele ne spun că ceva îl doare. Iar acel ceva merită întreaga noastră atenție.
„Copiii nu fug doar de acasă, ei fug spre ceva ce nu reușesc să găsească acasă. Datoria noastră, ca părinți, este să facem din casă acel loc. Un copil care simte că, acasă, există măcar un adult care îl ascultă fără să-l judece are șanse mult mai mici să caute această ascultare în afara casei, uneori în locuri periculoase. Momentul întoarcerii acasă sau în centru este o etapă delicată în traiectoria copiilor fugari, ceea ce necesită o atenție sporită din partea familiilor și a profesioniștilor. Tinerii înșiși ne spun că modul în care sunt primiți după o plecare le influențează decisiv decizia de a fugi din nou sau de a rămâne”, adeclarat Gabriela Alexandrescu, președinte executiv Salvați Copiii.
25 mai – Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți
Cu ocazia Zilei Internaționale a Copiilor Dispăruți, marcată anual pe 25 mai, Salvați Copiii lansează campania „Când un copil dispare, căutarea nu se oprește”, parte din inițiativa europeană Blue For Hope.
Numere de telefon utile pentru părinți și pentru orice persoană care află despre dispariția unui copil:
- 112 – pentru orice situație de pericol imediat;
- 116 000 – linia europeană pentru copii dispăruți, operată în România de Asociația Telefonul Copilului. Oferă sprijin gratuit emoțional, psihologic, social, legal și administrativ, 24/7;
- 119 – numărul unic național pentru copii, gratuit în rețelele publice din România, pentru situații de abuz, neglijare, exploatare sau orice formă de violență asupra copilului.
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
