Sănătate

“Psiho-oncologul este pentru pacient un ghid emoțional într-o lume nouă, necunoscută și fără repere” (P).

Interviu cu Oana Hetea, psiholog clinician și psihoterapeut al Clinicii Amethyst Cluj, centru de tratare a cancerului.

În acest interviu, psih. Oana Hetea  ne vorbește despre ce înseamna meseria de psiho-oncolog și despre munca pe care o desfășoară zi de zi în cadrul clinicii Amethyst.

Cum ați ajuns să lucrați în domeniul psihologiei oncologice? Ce v-a atras spre această specializare?

Am fost interesată de psihologie înca din liceu, am încercat încă de atunci să înțeleg suferința umană și ce se poate face pentru a-i ajuta pe ceilalți să-și regăsească echilibrul.

În timpul facultății, am făcut practică într-un spital unde am fost expusă pentru prima dată la secția de oncologie. A fost o experiență profundă, am văzut cât de mult poate să influențeze sprijinul psihologic parcursul unui pacient, nu doar medical, ci și uman. Am urmat apoi un masterat în psihologie clinică și formare în psihoterapie, dar am finalizat și mai multe cursuri de formare profesională în psihologie oncologică. Din 2015 lucrez ca psiho-oncolog la Clinica Amethyst Radiotherapy din Cluj.

Am fost atrasă la psihologia oncologică tocmai de complexitatea și profunzimea relației cu pacientul. În psiho-oncologie, nu este vorba doar despre „tratarea anxietății” sau „gestionarea depresiei”. Este despre a însoți un om în cea mai vulnerabilă perioadă a vieții sale – confruntarea cu diagnosticul, cu durerea, uneori cu ideea propriei mortalități. Este despre a da sens, speranță și demnitate într-un context extrem de incert. Am realizat că în acest domeniu, psihologul devine o ancoră tăcută. 

Este o muncă grea, dar incredibil de umană. Te schimbă. Îți redefinește valorile și te învață despre fragilitatea și forța vieții în același timp.

Cum arată o zi din viața unui psiholog care lucrează cu pacienți oncologici?

Ziua de lucru a unui psiho-oncolog este adesea intensă emoțional și plină de momente profunde, dar și solicitante. 

La noi în Clinica Amethyst, de exemplu, eu îmi încep ziua prin revizuirea programărilor. Apoi încep ședințele  cu pacienții. 

Pot să fie pacienți recent diagnosticați. În acest caz, discuțiile vizează sprijinul emoțional, acceptarea diagnosticului, anxietatea legată de tratament și de incertitudinile legate de viitor. 

Cu pacienții, care sunt deja la noi în tratament abordez, în funcție de situație, impactul psihologic al chimioterapiei sau radioterapiei: oboseala, tristetea,teama, modificarea  imaginii corporale etc. Îi ajut pe pacienți să-și identifice resursele interioare și să își activeze punctele forte, să își modifice/înlocuiască gândurile negative cu unele raționale, funcționale, care vor genera emoții pozitive și comportamente adaptative.

De asemenea, sunt situații în care ofer sprijin rudelor, le explic despre  cum să fie un sprijin real pentru pacient, dar și cum să aibă grijă de propria sănătate mintală. 

Atunci când există un context care cere acest lucru, organizez ședințe de grup, la care participă pacienți în diverse stadii ale bolii, care împărtășesc experiențe și învață unii de la alții, cu ajutorul psiho-oncologului.

O altă activitate specifică psiho-oncologului, care își desfășoară activitatea într-o clinică de specialitate, este participarea la discuții despre pacienți cu medicii oncologi și radioterapeuti, pentru a le oferi acestora perspective legate de starea psihică a pacienților și pentru a face recomandări privind comunicarea în etapele medicale sensibile.

Care este lucrul care simțiți că vă oferă cea mai mare împlinire în meseria dumneavoastră?

Cel mai adesea, cea mai mare împlinire în meseria de psiho-oncolog, vine din faptul că poți fi sprijin real într-unul dintre cele mai dificile momente ale vieții unui om. Nu ajuți doar la „gestionarea” unei stări emoționale, ci însoțești un om într-o luptă existențială, oferindu-i sens, alinare și demnitate.

Implinirea poate veni, de exemplu, și în urma unor conversații autentice. În psihologia oncologică, oamenii renunță adesea la măști. Discuțiile sunt sincere, directe, uneori dureroase, dar incredibil de umane. Să fii acceptat într-un astfel de spațiu interior e o formă de încredere profundă. 

Psiho-oncologia este o muncă ce adesea te schimbă și pe tine: devii mai prezent, mai recunoscător pentru viață, mai empatic. 

Nu doar ajuți – ci înveți, în fiecare zi, ce contează cu adevărat.

Cum vă păstrați energia și echilibrul emoțional?

Păstrarea echilibrului emoțional ca psiho-oncolog este esențială pentru a putea sprijini eficient pacienții, fără a te epuiza sau pierde pe tine însuți în suferința celorlalți. 

Există câteva reguli de bază ale unui profesionist în domeniu. In primul rând, este importanta clarificarea granițelor emoționale: să ai empatie, dar să nu te identifici complet cu suferința pacientului, să-ți amintești că ești un sprijin, nu salvator, iar după cazurile intense să folosești diverse tehnici de “decomprimare”.

Pe langă acestea, sunt importante și rutinele regulate de autoîngrijire, cum ar fi somnul, nutriția, mișcarea fizică și activitățile recreative, dar și discutarea cazurilor dificile cu alți colegi psihologi.

A fi psiho-oncolog înseamnă a fi prezent pentru ceilalți, dar echilibrul emoțional vine din a fi prezent și pentru tine.

Care sunt reacțiile emoționale ale pacienților diagnosticați cu cancer?

Cancerul este asociat cu trăirea unei puternice suferințe psihologice. Odată ce a fost stabilit diagnosticul influențeaza toată experiența pacientului și a familiei acestuia.

 Impactul psihologic al diagnosticului de cancer  poate fi caracterizat prin: lipsă de speranta, idei de culpabilitate, frica de moarte, de dependentă, de modificarea imaginii corporale, pierderea feminității,  de scăderea sprijinului social, de disconfort si durere.

Momentul diagnosticului este adesea perceput ca un eveniment traumatic major, care produce o ruptură între „viața de dinainte” și „viața de după”. Reacția inițială este frecvent una de șoc, caracterizată prin blocaj emoțional, confuzie și dificultăți de procesare a informațiilor.

Ulterior, pacienții pot trece prin mai multe etape emoționale, care nu sunt neapărat liniare: negare, anxietate, furie, tristețe sau chiar o mobilizare intensă orientată spre căutarea de soluții  (căutarea de informații, opinii medicale).

Ce înseamnă, pentru dumneavoastră, să fiți prezentă, să fiți acolo pentru fiecare pacient în parte?

A fi prezent ca psiho-oncolog înseamnă să fii complet conectat cu pacientul, cu mintea, inima și atenția ta, fără judecată, fără grabă. Înseamnă să asculți cu adevărat, să tolerezi tăcerea, suferința și incertitudinea și să oferi un spațiu sigur unde pacientul se poate simți înțeles, uman și mai puțin singur.

Trebuie sa fii langă pacient cu toată atenția ta, fără să te gândești la ce urmează, fără să „grăbești” procesul. Fiecare pacient simte că, pentru acel timp, el este centrul universului tău profesional. De asemenea, este important sa ințelegi suferința pacientului, să o validezi, să o porți cu el, dar fără să încerci să o „repari” cu forța sau să o negi. Nu trebuie să promiți că “totul va fi bine”, dar creezi un spațiu în care durerea poate fi trăită în siguranță.

Uneori, „a fi acolo” înseamnă pur si simplu să taci și să stai alături de pacient în tăcere. Să nu te sperii de plâns, de furie, de frică. Să nu umpli spațiul cu clișee („fii puternic”), ci cu prezență autentică.

De-a lungul activității mele în Clinica Amethyst am întâlnit atât pacienți care vorbesc mult, cat și pacienți care preferă tăcerea. Unii glumesc, alții plâng. Psiho-oncologul trebuie să fie acolo fără agendă proprie, urmărind nevoile și ritmul fiecăruia dintre aceștia, să fie conștient că boala aduce haos iar tu, ca specialist, ești o figura stabilă, calmă, previzibilă. 

Pentru pacient psiho-oncologul este un ghid emoțional într-o lume nouă, necunoscută și făra repere. Este cel care îi va spune iar și iar “ sunt aici să te ajut, să te sprijin, să te însoțesc în această călătorie  și  să te încurajez să nu renunți” pentru că,după cum a spus  Nelson Mandela, “orice învingător este un visător care nu s-a predat”.