Educație

Ágnes Kali, Kata Győrfi şi traducătorul Andrei Dósa în dialog cu Ştefan Baghiu

Pentru unii, ziua de 31 octombrie 2025 a fost o zi ca oricare alta. Alții se pregăteau pentru Halloween.

O mică parte a populației a ținut cont de faptul că în ziua aceea s-au împlinit 99 de ani de la moartea magicianului Harry Houdini. Pentru câțiva studenți norocoși și pasionații de literatură, ziua aceea a reprezentat, în schimb, întâlnirea cu cele două poete Kata Győrfi și Ágnes Kali și un traducător (foarte) înalt, Andrei Dósa. Evenimentul a încheiat o săptămână galopantă, plină de activități culturale, marcând, totodată cea de-a doua dezbatere din cadrul Z9Talks. 

Întâlnirea de la parterul Facultății de Litere și Arte din Sibiu a semnificat un important prilej pentru a deschide o discuție asupra legăturii dintre scris, traducere și spațiul comun maghiar-român, cerând chiar părerea „autorizată” a unor poeți maghiari din România. Chiar dacă Ágnes Kali nu a putut fi prezentă fizic la acest dialog, acest lucru nu a făcut evenimentul mai puțin notabil - dimpotrivă, întreaga discuție s-a simțit ca un facetime wholesome între niște prieteni apropiați. Conversația despre poezia maghiară a început cu importanța și omniprezența metamodernismului în literatura maghiară, dar și câteva direcții semnificative ale poeziei maghiare contemporane, precum poezia traumei, cea autobiografică și poezia postumanistă. Întrebat de Ștefan Baghiu cum se raportează ca poet asupra sferei culturale maghiar-române, Andrei Dósa a răspuns că încearcă să absoarbă cât mai multe elemente din ambele părți – aceste „contaminări”, după cum le numește el, realizându-se cel mai bine în momentul în care traduce un text. Ulterior conversației despre traduceri a urmat o discuție asupra postumanismului pentru care pledează Kata Győrfi în poezia sa. 

“eu nu scriu pentru literatura contemporană, eu scriu pentru mine” (Kata Győrfi)

Postumanismul și depășirea antropocentrismului în poezia Katei Győrfi au rădăcini surprinzătoare. Inspirată fiind de o traumă familială, dar și de cutremurul din anul 1977, Kata și-a scris prima poezie de natură postumanistă, fără să își dea seama, cutremurul a devenit personajul principal, nu suferința omului. Discuția a continuat cu câteva sfaturi din partea Katei pentru poeții la început de drum (pe care îi încurajează să evite „autocomparațiile” cu cei din jur), dar și despre cât este important pentru ea ca poezia ei „să facă parte din ceva mai mare, ceva mai comunitar, cu alte medii artistice, ceva, o inter-chestie”.

„Cum se zice pimasz?” 

Ágnes Kali este o prezență extraordinar de plăcută și voi rămâne întotdeauna curioasă să știu cât de diferită ar fi fost conversația dacă Ágnes nu ar fi vorbit din spatele unui ecran; ceea ce este cert este că publicul zâmbea instinctiv la intervențiile scriitoarei. Ágnes a abordat numeroase teme, precum inhibițiile create de critică, poziția femeii în literatură, relația dintre rolul de mamă și arta sa („cum a crescut copilul, a crescut și cartea mea”), dar și despre dezamăgirea ei în legătură cu suprapopularea literaturii maghiare din Transilvania (care, în opinia ei, „it is over man”) de către bărbați bătrâni sau cu bőrdzseki[1] susținuți politic. Mai mult decât atât, scriitoarea a oferit detalii despre debutul ei spontan în lumea literară, la doar 20 de ani, un debut pe care îl consideră provocator, pimasz; „…cum se zice pimasz?”, (simultan) A. Dósa: obraznic, K. Győrfi: nastyyy. 

Evenimentul s-a încheiat cu o scurtă discuție despre dramaturgie, care, pentru Kata Győrfi reprezintă un exercițiu de empatie cu cei din jur, în timp ce pentru Andrei Dósa reprezintă un exercițiu de încadrare în fondurile alocate artei. Printre poeziile lecturate de poeți în ultima parte a evenimentului se enumeră „Așa-s daciile astea vechi” de Ágnes Kali, „retragere și înflorire”, „smulgere” de Kata Győrfi și „plimbare cu prietenii” de Andrei Dósa.

Relatare de Maria Stoica

„Proiectul „Lit Check: Citit, scris, tradus” este organizat de Facultatea de Litere și Arte a
Universității „Lucian Blaga” din Sibiu și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural
Național.
Acest proiect nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național.
AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele lui pot
fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”

[1]trad. geacă de piele