Actualitate

„Inima Transilvania” bate sărbătoreşte la împlinirea a 90 de ani de la reînfiinţarea Eparhiei Clujului

<p><img src="documente/stories/12_decembrie/09_ziua/08 dia 3017-28.jpg" border="0" width="347" height="506" style="float: left; margin: 2px 5px;" />Peste noi, transilvănenii, au trecut vremuri şi bune şi rele. Am avut şi clipe de euforie şi de tristeţe. Atunci când credeam că ne scufundăm, Dumnezeu ne-a salvat, iar Sfânta Maică Biserică ne-a ţinut la pieptul ei. Chiar dacă-n multe rânduri „Maica neamului românesc”, cum numeşte Eminescu Biserica, a fost renegată de către potrivnici şi considerată schismatică, ea a rezistat.</p>

În vremuri de relaxare, măcar pe alocuri, ea a fost repusă pe piedestalul ce şi-l merita. Aşa, în veacul al XV-lea Ștefan cel Mare şi Sfânt a ctitorit Eparhiile de la Vad şi Feleac. Deşi, mai apoi ele au fost învăluite de valurile nimicniciei, totuşi, vremelnic, au constituit o apoteoză pentru ortodocşii noştri din inima Transilvaniei.

A venit Unirea cea Mare din 1918. Toate condiţiile erau create pentru ca Eparhia Vadului, Feleacului şi Clujului să renască din cenuşa ei. Sinodul extraordinar ţinut la Sibiu, pe 7/20 iulie 1919 a ales primul Consistoriu Eparhial pentru Cluj, care avea scopul de a întemeia Eparhia Clujului. Consilierul Nicolae Ivan a fost ales preşedinte al acestui Consistoriu clujean. La sfârşitul întâlnirii Sinodului, Nicolae Ivan a prezentat delegaţilor prezenţi şi un hrisov ce confirma decizia de a se construi o Catedrală în Cluj.

Eparhia Vadului, Feleacului şi Clujului se va reînfiinţa în 1921 avându-l ca episcop tot pe neîntrecutul ctitor Nicolae Ivan, căruia i se datorează, printre multe alte lucruri, şi ridicarea Catedralei. Ea se va construi între anii 1923-1933 şi va purta hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Doi arhitecţi de marcă, Constantin Pomponiu şi George Cristinel, i-au alcătuit proiectul, iar locul ales pentru construcţie a fost parcul din faţa Teatrului Naţional. Compania tehnică ce a executat lucrările a fost cea a inginerului Tiberiu Eremia din Bucureşti.

Sfinţirea Catedralei a avut loc, în 5 noiembrie 1933, într-o superbă zi de toamnă, prezenţi fiind Patriarhul Miron Cristea, Mitropolitul Nicolae Bălan, Regele Carol al II-lea, Marele Voievod de Alba Iulia Mihai, nenumărate autorităţi militare şi civile, precum şi mulţime de credincioşi.

Profesorul universitar Alexandru Lapedatu, membru al Adunării Eparhiale, vorbind în numele acesteia, i s-a adresat astfel Episcopului Nicolae Ivan: „Vă privim şi vă considerăm a fi întemeietorul, adevăratul întemeietor ale acestei Catedrale, la fel cum sunteţi întemeietorul, adevăratul întemeietor al Eparhiei noastre. Nu mai există astăzi nimeni care să conteste această realitate şi nimeni care să nu subscrie, împreună cu noi, acestui fapt. Pentru că noi toţi, mari sau mici, care v-am ajutat în această muncă, nu suntem decât colaboratori devotaţi şi credincioşi ai Preasfinţiei Voastre.”

Între 1936-1957 Episcop al Vadului, Feleacului şi Clujului a fost Nicolae Colan care, apoi, a ajuns Mitropolitul Ardealului, la Sibiu. El a păstorit la Cluj şi în vremurile grele ale cedării Ardealului de Nord, îndurând multe umilinţe, alături de credincioşii săi. Pe lângă misiunea de păstor, el a sprijinit instituţiile culturale şi şcolile.

A urmat apoi la cârma Eparhiei, Vlădica Teofil Herineanu. Om al rugăciunii şi al Scripturii, a păstorit între anii 1957-1992. Pe vreme lui, în 1973, Eparhia devine Arhiepiscopie, iar el Arhiepiscop. A păstorit în vremuri dificile, fiind obligat să înghită multe umilinţe din partea puterii comuniste, dar a apucat şi zorii libertăţii. Pe vremea lui s-a reînfiinţat Institutul Teologic din Cluj, care a devenit ulterior Facultate în Universitatea „Babeş-Bolyai”.

În 1993 ajunge Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului Bartolomeu Anania, om de cultură, scriitor de marcă şi neîndoit mărturisitor al credinţei ortodoxe. Dintre multele lucrări ce i-au fost dragi merită amintită Ediţia jubiliară a Bibliei, la a cărei diortosire a lucrat 11 ani de zile.     

Printr-o hotărâre a Sfântului Sinod, din 4 noiembrie 2005, ia fiinţă Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Primul ei Mitropolit, instalat de praznicul Bunei Vestiri a anului 2006, va fi arhiepiscopul Bartolomeu. Sfârşindu-şi cuvântul de instalare, noul Mitropolit spunea: „Trăiesc şi eu bucuria zilei de astăzi, iar bucuria mea nu este altceva decât cântecul unei lebede care, înainte de merge printre trestii să se culce, este de pe acum încredinţată că un şir de aripi albe va luneca în urma ei, gata de zbor, sub cerul istoriei Transilvaniei.”

Raţiunile pentru care a luat fiinţă această Mitropolie sunt argumentate de importanţa culturalăă, socială şi economică a acestui oraş, care, în mod evident, este capitala Transilvaniei. Iar această capitală nu poate fi lipsită de un centru de greutate ortodox care să desfăşoare în spaţiul transilvan o misiune pastorală corespunzătoare demnităţii oraşului.

De fapt, încă din 1923, Octavian Goga îi scria finului şi prietenului său, Sebastian Stanca, consilier eparhial la Cluj, lucrul următor: „Părinte şi bunul meu fin şi amic. Nu fi supărat că va ieşi Catedrala mai mică decât în planul vostru, pentru că această biserică va deveni Catedrala Mitropoliei Transilvaniei, pe care străinii au fugărit-o la Răşinari şi Sibiu.”

În ce priveşte „cântecul de lebădă” el a încetat pe 31 ianuarie 2011, înainte de a reuşi să-i sărbătorim, pe 18 martie, cei 90 de ani de viaţă. De fapt, aniversările din acest an pe care ni le planificaserăm sunt mai multe: 1) 90 de ani de la reînfiinţarea Eparhiei; 2) 90 de ani de viaţă ai Mitropolitului Bartolomeu; 3) 5 ani de la înfiinţarea Mitropoliei.

Și dacă Dumnezeu a îngăduit să-i urmez în scaun Mitropolitului Bartolomeu, aceste aniversări le facem acum, de Sfântul Nicolae, în prezenţa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, rugându-L pe Cel ce pe toate la proniază să aibă grijă de Eparhia noastră, de Mitropolia noastră, de România şi de toată lumea creştină.