Actualitate

Paștele în Transilvania: tradiții și superstiții. În Cluj unii oameni împodobesc crengile copacilor

Sărbătorile pascale se apropie și chiar dacă nu putem să ne reunim cu rudele pentru a petrece împreună, încă ne putem bucura de vechile tradiții, păstrându-le și în acest an în siguranța căminului.

Paștele în Transilvania: tradiții și superstiții. În Cluj unii oameni împodobesc crengile copacilor

Există obiceiuri și tradiții pe care orice român le cunoaște, cum ar fi vopsirea și ciocnirea ouălor, însă în funcție de zona țării, acestea devin specifice pentru fiecare loc. În Transilvania, datorită existenței influențelor orientale și occidentale, au apărut anumite tradiții, adoptate atât de la sași, cât și de la maghiari, însă majoritatea obiceiurilor rămân cele transmise de poporul român.

Masă bogată pregătită cu trudă

După cum este obiceiul, cu câteva zile înainte de duminica Paștelui, gospodinele din fiecare familie se pregătesc cu minuțiozitate, asigurându-se că fiecare detaliu este bine pus la punct. De la curățenia „de primăvară”, până la prepararea bucatelor alese este nevoie de ore întregi de muncă; astfel, când vine sărbătoarea mult așteptată, friptura de miel, ouăle vopsite, pasca și cozonacii sunt nelipsite de pe mesele românilor. Aceste preparate sunt ușor de distins în Transilvania față de alte zone ale țării, printr-o mare varietate de arome și modele folosite în realizarea lor.


Obiceiul „udatului”

Preluat de la populația maghiară, acest obicei se practică atât în mediul rural, cât și la oraș, ideea provenind dintr-o legendă veche.

„Se spune că două femei, una creștină și una păgână mergeau pe drum și vorbeau despre existența lui Dumnezeu. La un moment dat cea păgână i-a spus celeilalte că dacă ouăle pe care le cumpără de la ea se vor înroși, atunci va crede în Dumnezeu. Minunea a avut loc, ouăle s-au înroșit, iar cele două femei au leșinat în fața surprizei respective. În final, acestea au fost trezite de niște băieți care au aruncat găleți de apă peste ele. Obiceiul este folosit mai ales pentru domnișoare, ca femeia să rămână în tot timpul anului frumoasă și împrospătată. Pentru udat se folosea inițial apă de la fântână, însă mai nou se practică și cu parfum.”, a explicat pentru Monitorul de Cluj profesorul de istorie, Vladimir-Alexandru Bogosavlievici.


Colorarea ouălor: între artă și tradiție

La români, arta colorării şi decorării ouălor are o semnificație deosebită, practicarea acestei tradiții a căpătând diferite „nuanțe” în fiecare zonă a țării. În Transilvania, ouăle roșii mai poartă denumirea de „ouă scrise”.

Încondeierea cu frunze, constituie un procedeu utilizat frecvent în Ardeal, în acest scop căutându-se frunze dinţate, cum ar fi cele de pătrunjel sau de păpădie. Procedeul este unul simplu: ouăle se umezesc, pentru ca frunzele să nu alunece, după care se învelesc cu un ciorap de mătase, care se răsuceşte şi se leagă cu o aţă. Apoi, ouăle sunt scufundate într-o oală cu zeamă de foi de ceapă. Când se răcesc, se înlătură ciorapul şi frunzele, pe coaja oului rămânând împrimate doar frunzele, cu nervurile sale. Se obțin astfel niște ouă frumos decorate, iar modelele și culorile diferă în funcție de preferințele și creativitatea fiecărei gospodine.


Toaca de la Biserică

Specific în Țara Moților, obiceiul de a se lua toaca de la biserică se practică mai ales în zona rurală.

„În noaptea de Paști se ia toaca de la biserică, se duce în cimitir și este păzită de feciori, ca nu cumva s-o ia cineva. Dacă nu a fost păzită bine și a fost furată, feciorii sunt pedepsiți să dea a doua zi un ospăț, din care se înfruptă hoții și păgubașii.”, mai explică profesorul de istorie.


Pomul de Paște

În Transilvania bradul se împodobește și de Paște, această tradiție practicându-se mai mult în mediul rural. Conform obiceiului, sâmbătă seara, băieții împodobesc brazii cu panglici colorate, urmând ca la lăsarea întunericului să se strecoare în curțile tinerelor, agățându-le brazii la poartă. Crenguțele împodobite oferite reprezintă astfel o metodă de curtare a fetelor nemăritate.

În județul Cluj există un obicei asemănător, în care familia împodobește o creangă de pom, pentru ultimul membru decedat al familiei. Crenguța se decorează cu bomboane și covrigi, după care este dusă la biserică și sfințită. Darurile sfințite de pe crenguță se oferă săracilor, iar creanga este dusă la mormânt. Întregul ritual reprezintă în mod simbolic legătura dintre cele două lumi.


Alte credințe și superstiții

Pentru a le merge bine pe parcursul anului, mulți creștini practică de Paști diferite obiceiuri, care au apărut în urma unor superstiții.

„Este bine ca la Înviere să te îmbraci cu haină nouă. De asemenea, în dimineața de Paști se spune că nu este bine să dormi, pentru că altfel restul anului vei fi somnoros. Pe urmă, lumânarea de la Înviere trebuie păstrată în casă, iar în caz de necazuri sau boală trebuie aprinsă.

În ziua de Paști nu se mănâncă oul cu sare, că dacă nu cică transpiri tot anul. Tot despre ouă, se mai crede că dacă păstrezi un ou roșu 40 de zile până la Înălțare și nu se strică, se zice că vei avea noroc tot anul. Iar copiii născuți de Paști se știe că sunt binecuvântați”, a adăugat Vladimir Bogosavlievici.

Paștele-sărbătoarea creștinilor

Lăsând la o parte tradițiile și superstițiile acestei sărbători, esența Paștilor este reprezentată de Învierea domnului Iisus Hristos, după cum declară și scriitorul clujean Ioan Ciorca, „Esenţa Evangheliei – a veştii bune a învierii celebrată cu ocazia Paștelui – este următoarea: Sub vălul de uitare al timpului, se stinge/Tot ce pe scena lumii, vremelnic, s-a-ntrupat/ Un singur adevăr, doar, răzbate şi învinge! El dă speranţă lumii: „HRISTOS A ÎNVIAT!”.

Articol scris de Anca Axinte, studentă în anul 1 la secția de Jurnalism din cadrul Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării.

Citește și:

Biblia în versuri, lucrare unică în ţară, scrisă de clujeanul Ioan Ciorca, va ajunge în toată lumea

 

MAI și BOR adună oamenii în plină pandemie de COVID-19 să ia paști și lumină. Există însă preoți care țin la sănătatea enoriașilor!

 

abonare newsletter