Actualitate

UPDATE Radio Europa Liberă: Nu sunt dezvăluiţi decât criminalii epocii Dej, foştii activişti comunişti şi agenţii securităţii sunt protejaţi. Reacţia IICCMER

Foştii activişti comunişti şi agenţii securităţii sunt protejaţi şi azi iar dosarele lor sunt secrete. Nu sunt dezvăluiţi decât criminalii epocii Dej, nu şi cei din perioada Ceauşescu. Unii pentru că sunt protejaţi de secretomania sistemului, alţii pentru că sunt în continuare activi şi utili unui sistem care nu vrea să îmbătrânească şi nici să moară, afirmă Radio Europa Liberă.

Informaţia apare într-un comentariu prilejuit de anunțul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului care a dezvăluit numele a încă doi torţionari din închisorile comuniste. Este vorba despre generalul de securitate Gheorghe Boştină şi colonelul Marian Ventura Petrescu. Reprezentanţii institutului susţin că amândoi s-ar face vinovaţi de moartea a sute de oameni pe care i-ar fi supus unui regim inuman de detenţie la închisoarea din Galaţi şi la lagărul de muncă Periprava din judeţul Tulcea.

În afara mărturiilor deţinuţilor politici, nu se ştiu prea multe despre cei doi torţionari, Boştină şi Petrescu, dezvăluiţi zilele acestea. Nu se ştie unde sunt, dacă mai sunt în viaţă şi dacă pot fi trimişi în judecată. Cu alte cuvinte, este posibil să nu poată fi citaţi de Parchet.

“Nu intrăm în jocul altora de protecţie”

Preşedintele executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului Radu Preda a declarat pentru Monitorul de Cluj că accesul la arhive este o “problemă în sine”.

"Dacă cel care a scris articolul are şi dovezi ne-ar fi foarte util. Bun, comentarii pot să scrie şi oameni care habar n-au care este legea arhivelor în România. Să ai acces la arhive mai recente este o problemă în sine. Şi noi ne lovim de această problemă. Nu avem acces la arhiva militară şi nici la arhiva justiţiei atât cât ne-am dori noi. Din punctul acesta de vedere sistemul poate să protejeze, putem bănui că-şi protejează oamenii, dar noi ca institut încercăm tocmai să venim în întâmpinarea unei dorinţe de justiţie. Asta o facem în mod sistematic. Nu intrăm în jocul altora de protecţie", a precizat  Radu Preda.

În perioada comunistă au fost închişi peste jumătate de milion de români sub acuzaţia că ar complota împotriva statului totalitar. O cincime din aceştia au murit în gulagul românesc, mai toţi reprezentând floarea intelectualităţii şi elitei politice, sociale şi economice. Până acum doar un torţionar a fost condamnat definitiv. S-ar putea ca nici măcar acesta să nu stea prea mult închis, dat fiind că este bolnav şi bătrân. Au fost identificaţi cu certitudine 35 de torţionari iar lista este deschisă. Pe ea se mai află şi Gheorghe Enoiu, supranumit Măcelarul de la Interne, sau Gheorghe Crăciun, comandant al Penitenciarului de la Aiud. Marele său titlu de glorie a fost inventarea carcerei cu latura de 60 de cm şi căptuşită cu cuie. De asemenea, un alt călău comunist cu grade şi decoraţii a fost Nicolae Moromete. Acesta a fost o vreme comandant la Jilava, Caransebeş şi Galaţi, dând dovadă de resurse de bestialitate care l-au remarcat printre ceilalţi torţionari ai sistemului penitenciar comunist.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului mai are în evidenţă alte trei sute de persoane care ar putea intra şi ele pe această listă. Mai toţi au condus puşcării sau lagăre ca acela de la Periprava. Ţinând cont însă cât de greu este să-i găsească, să-i interogheze, să-i pună faţă în faţă cu martorii şi probele şi, apoi, să-i dea în judecată, s-ar părea că procesul comunismului va trena până când cu toţii, victime şi vinovaţi, vor dispărea în mod natural. Încetineala cu care se desfăşoară cercetările spune multe şi despre interesul statului în aducerea acestora în faţa justiţiei, mai scriu jurnaliştii de la Radio Europa Liberă.

În cei 26 de ani postcomunişti, nu s-au întocmit decât patru rechizitorii referitoare la torţionari. Mulţi au fost descurajaţi, spunând că acele crime s-au prescris şi că e inutil să mai ceară dreptate însă specialiştii Institutului susţin că nu există termen de prescriere pentru crimele împotriva umanităţii, căci aşa ar trebui încadrate faptele torţionarilor. De altfel, Institutul a depus 12 sesizări penale, dar numai una s-a soldat cu proces şi condamnare.

Acum zece ani, preşedintele Băsescu condamna oficial comunismul de la tribuna parlamentului. Se baza pe un raport care cuprinde multe dintre numele celor vinovaţi, cel puţin moral, dacă nu practic, de marile crime ale comunismului. Torturarea sau asasinarea celor care erau consideraţi duşmanii sistemului totalitar a fost o normă în toată istoria de cincizeci de ani a comunismului. Cu toate acestea condamnarea oficială n-a avut în cele din urmă nicio consecinţă. Foştii activişti comunişti şi agenţii securităţii sunt protejaţi şi azi iar dosarele lor sunt secrete. Nu sunt dezvăluiţi decât criminalii epocii Dej, nu şi cei din perioada Ceauşescu. Unii pentru că sunt protejaţi de secretomania sistemului, alţii pentru că sunt în continuare activi şi utili unui sistem care nu vrea să îmbătrânească şi nici să moară.

"Am pledat pentru revizuirea fundamentală a termenelor de prescripţie. Avem cazuri de foşti deţinuţi politici în viaţă, care cunosc cu nume, prenume şi adresă pe anchetatorii şi pe torţionarii lor, cei care i-au bătut în aresturile Securităţii. Faptul că ei nu au murit pe noi ne împiedică, oricât de cinic ar suna, să declanşăm sesizarea penală, pentru că doar crimele împotriva umanităţii nu sunt prescrise, potrivit Dreptului nostru penal, deocamdată. Or dacă s-ar institui un Tribunal Penal Internaţional pentru crimele comunismului şi s-ar crea o jurisprudenţă internaţională care să prevaleze asupra celei naţionale, speranţa mea este de a putea aduce în faţa justiţiei şi astfel de cazuri, pentru că nu-i vorba aici doar de conducători de penitenciar, e vorba de întreg lanţul celor care au făcut posibilă teroarea, de la decidenţii politici, care în bună parte au murit, până la palierele intermediare, inclusiv procurorii şi magistraţii militari sau civili, care au dat sentinţe grele în anii de teroare. Aşadar, este limpede că problematica este mult mai largă şi ar trebui să cuprindă întreg lanţul decizional, de la decizia politică, până la glonţul tras de securist într-o margine de pădure în ceafa unui ţăran care se împotrivea colectivizării", a spus Radu Preda pentru rfi.ro.