Orice am face și am zice, legile educației (pentru preuniversitar și universitar), subiectul principal al acestor zile (în preajma începerii noului an școlar), se află într-un context și o ecuație politică cât se poate de clară.
Am așteptat (chiar dacă eram prin concediu) să se facă măcar un pic de lumină, să se clarifice și să se identifice o „ieșire” rezonabilă în urma declarațiilor programatic rasiste ale lui Viktor Orbán făcute la Băile Tușnad în România (de altfel, binecunoscute).
Marcel Ciolacu a făcut gestul politic suprem: a pus pe masă susținerea pentru ORICINE la Președinția României. O provocare pentru mediul de afaceri, să propună un candidat solid care să conducă România pana în 2034.
M-au întrebat și alții, m-am întrebat și eu de ce nu mai scriu nimic, nici măcar un cuvânt, despre războiul din Ucraina, după o serie lungă de zile și săptămâni în care mi-am exprimat foarte clar și intens punctul de vedere, acela de condamnare a atacatorilor ruși și de solidaritate cu ucranienii, ca prim scut în fața unei invazii mai extinse și care ne poate viza și pe noi (cel puțin).
Toți suntem sătui și bombardați de oferte și reclame care mai de care mai false, enervante și exagerate. De la tratamente, sfaturi, servicii, cărți și multe altele, pe net găsești orice.
Domnule Președinte Nicolae Ciucă, Domnule Președinte Marcel Ciolacu, pentru numele lui Dumnezeu, opriți toate ajutoarele, compensările, plafonările, subvențiile, scutirile, etc. Țineți banii pentru investiții sau pentru la iarnă, atunci când lucrurile o vor lua razna.
