Cartea în România a ajuns să fie un mijloc de promovare a grandomaniei, nu atât a calității scriitoricești, a devenit un instrument de ieșire în evidență. Astfel, oricine publică, atâta timp cât editurile au nevoie de bani. Calitatea contează mult prea puțin și s-a ajuns să se scrie mai mult decât se citește.
În toată țara, în 8 martie, femeile primesc semne de prețuire din partea celor dragi. Indiferent că sunt mame, iubite, surori, prietene, bunici, primesc o mică atenție din partea bărbaților din viața lor. Însă, din păcate, nu pentru toate româncele Ziua Femeii este un moment în care sunt prețuite.
Cine s-ar fi gândit că și noi, românii, vom ajunge să fim interesați de alegerile parlamentare din Italia și nu dintr-un singur motiv, ci chiar din (cel puțin) două!? Sigur nu ne-am gândit la asta în urmă cu 10-11 ani atunci când țara noastră era acceptată în Uniunea Europeană și altul era trendul în România, în Italia și în Europa. Nu ne-am gândit la asta nici mai târziu când „venitu’ și plecatu’” din/în Italia erau lucruri normale, curente. Și politica era alta, Italia avea nevoie de forță de muncă românească (mai ieftină), românii aveau nevoie de locuri de muncă și de bani (mai mulți), iar „ecosistemul” a funcționat.
Legătura dintre informaţie (ştire) şi opinie a fost dintotdeauna foarte instabilă şi fluidă. Întotdeauna au existat şarlatani, falsificatori şi mincinoşi, mai ales în politică şi în ştiinţă, intresaţi să cîştige bani, putere sau pur şi simplu atenţie.
După treisprezece zile de protest și consacrarea unei opoziții participative (în stradă), după „căderea în cap” a liderului Liviu Dragnea, după intrarea pe topogan a PSD (atât intern, cât și extern), se pot trage câteva concluzii.
Pentru toți românii, pro Dragnea sau anti-ordonanță, privitori la televizor sau demonstranți în stradă: țara noastră se află într-un mare pericol și o mare încercare!
