Toți ne spun că România este un veritabil tigru de creștere economică, neatins de crizele globale. Însă, la modul în care crește România, din consum casnic împovărat de inflație și provenind din import, este greu să admiți că această creștere nu ne va împinge către deficit excesiv.

Înjurați-mă pentru text însă gândiți-vă la cele de mai jos diseară când o să puneți pe masă lapte din Ungaria sau Bulgaria, foarte probabil provenind dintr-o fabrică construită înainte de 1990.

România este clădită de bărbații și femeile care muncesc în fabrici, pe șantiere și în agricultură. De 1 mai le datorăm respect și recunoștiință.

„Mediul de afaceri” din România pune în scenă un festival non-stop de bocete stridente, critici de pe margine, resemnări contemplative, jeluiri la ambasade și Bruxelles.

În mini-vacanta de Paște, dați o tură la „Instalația 10 x 10” de pe Eroilor. O să vă convingeți de ce e fain la Cluj.

Mulți manageri de resurse umane participă la (prea) multe dezbateri pe tema deficitului de angajați din România, o problemă care frământă atât mediul privat cât și, mai nou, cel public.

Piața forțelor și relațiilor de muncă nu mai este cea din 2019, toți au căzut de acord asupra acestui lucru, angajatori, angajați, autorități, specialiști în resurse umane, etc. Marea demisioneală și marile migrații de la est la vest, digitalizarea, munca de la distanță, de acasă, de 4 ore, precum și altele asemenea, au făcut din angajat REGE.

Fără a opri imediat deșertificarea demografică, nu va mai rămâne în 20 de ani nimeni care să se ocupe de convergența internă, de echilibre macroeconomice sau să muncească.