Electric Castle
Cum au făcut localnicii din Bonțida concurență la Electric Castle cu mici, manele și petreceri în curte
În timp ce zeci de mii de oameni mergeau la Electric Castle pentru concertele din programul oficial, la câteva zeci de metri distanța de ieșirea din festival, Bonțida își trăia propriul festival. Cu grătare încinse, porumb fiert, muzică dată la maximum și curți transformate în adevărate scene, au reușit să atragă inclusiv festivalieri ieșiți din Electric Castle.
Cum au făcut localnicii din Bonțida concurență la Electric Castle cu mici, manele și petreceri în curte / Foto: Mădălina Ivan- monitorulcj.ro
Festivalul de după gard din Bonțida începe chiar înainte de porțile Electric Castle. Pe ulița care duce spre castel, localnicii au transformat aproape fiecare oportunitate într-o sursă de venit și, în același timp, ca tot românul, într-un motiv pentru petrecere și grătare încinse. Atmosfera era cât se poate de balcanică: pe marginea drumului se vindea porumb fiert sau copt, în fața caselor sfârâiau grătarele cu mici și hamsii, iar din curți răsunau boxele date la maximum. Din loc în loc, gospodăriile deveniseră terase improvizate, unde localnicii și festivalierii stăteau la aceeași masă, cu o bere în față și muzica acoperind zgomotul venit dinspre scenele Electric Castle.
Dacă Electric Castle avea line-up, ulița din Bonțida avea playlist. Dacă festivalul are food court, satul și-a făcut și el propriul food court doar că în loc de rulote colorate erau grătare, porumb fiert sau shot-uri de vișinată scoase în fața caselor. Fumul nu era din efecte speciale, dar avea miros de mici și de hamsii, iar dacă închideai ochii pentru câteva secunde, puteai să juri că ești la Zilele Comunei, sau mai bine, la o extensie neoficială a Electric Castle.
Atmosfera era suficient de interesantă încât să îi facă pe mulți să încetinească pasul, pentru că știm deja, românul are un talent aparte. Dacă îi trec zeci de mii de oameni prin fața porții, nu pierde timpul făcând strategii de marketing. Scoate grătarul, pune cărbunii și așteaptă clienții. Și clienți au fost, iar pâinea și muștarul au fost perfecte în orice combinație.
„Vin la Electric deja de 3 ani, mereu au fost, dar nu ca în acest an. Eu îl simt ca pe un after party după festival, iar în grupul de prieteni deja a devenit regulă să ne luăm porumb sau chiar și o porție de mici după o noapte de Electric.” ne-a declarat Edina, o festivalieră.
Alexandra Stan cânta aproape singură. Publicul se mutase la manele
Pe uliță aveai impresia că schimbi scena din 5 în 5 minute. Dintr-o curte răsuna Alexandra Stan, direct de pe YouTube, cu tot cu reclamele dintre melodii. Boxele își făceau datoria, însă publicul părea că alesese deja alt concert. La câteva case distanță era aglomerația. Acolo, marii clasici, Florin Salam, Babi Minune și Denisa răsunau în boxe. Curtea era plină ochi, mesele ocupate, iar oamenii dansau fără să-i intereseze prea tare că, peste drum, unul dintre cele mai mari festivaluri din Europa își desfășura programul.
„Scena” cu Alexandra Stan rămăsese goală, toată lumea era la manele, și ce puteam face mai bun decât să rămân și eu cu ei. Sincer, după câteva minute și pahare aveai impresia ca petrecerea fusese organizată de vărul cuiva, care în anii tinereții lui punea muzică la nunți. Mai lipsea să se strige „De la ginerică pentru soția lui” și tabloul era complet.
„Abia ce am ieșit din festival, voiam să mă duc acasă, sunt obosit, dar când am auzit Florin Salam în boxe, am știut că trebuie să mai stau puțin pe aici. Prietenii mei deja sunt deja în Village la corturi, dar eu nu am putut rata.”, mi-a explicat Dragoș, un fetivalier venit din Brașov.
Covorul din curte, găinile animatoare și „aparatul de dat cu pumnul”. VIP-ul de la Bonțida
Curtea în care m-am oprit părea desprinsă dintr-o nuntă de la țară mutată peste noapte lângă Electric Castle.
În fața cortului era întins un covor. Nu unul roșu, ci unul pe care la un moment dat orice român l-a văzut într-o casă a unui bunic, doar că aici nu eram în sufragerie, eram în mijlocul unei curți. Lumea trecea peste el cu berea în mână, dansa pe lângă el, iar găinile îl traversau nestingherite, ca și cum acela era traseul lor obișnuit. La un moment dat, nici nu mai părea ciudat. Covorul parcă începea să aibă sens, boxele și grătarul formau un decor atât de firesc.
Printre oameni se plimbau câteva găini complet indiferente la muzică și la agitație. Intrau printre mese, ocoleau paharele și dispăreau printre picioarele celor care dansau.
Le-am privit câteva minute și mi-am dat seama că ele erau, fără să știe, animatoarele petrecerii. Nimeni nu le băga în seamă, dar toată lumea le fotografia.
La intrare era amplasat un „aparat de dat cu pumnul”, mai încolo era un cort. Practic, fără să știu, mă aflam la zona VIP. La Electric Castle există lounge-uri și experiențe premium. Aici statutul se câștiga dacă loveai suficient de tare încât aparatul să scoată un scor bun.
Și, ca la orice petrecere românească, imediat apărea cineva care să spună că „aseară unul din sat a dat mai tare”.
Festivalierii au ieșit din Electric Castle și au intrat în curțile oamenilor
Poate că cel mai interesant lucru era că petrecerea nu mai aparținea doar localnicilor. Festivalierii s-au alăturat și ei. Unii veneau atrași de mirosul grătarelor, alții de muzică, iar alții voiau să vadă de ce s-au strâns zeci de oameni într-o curte. Pentru câteva zeci de minute nu mai exista nicio diferență între localnici și cei veniți la Electric Castle. Brățările colorate se amestecau printre șepcile oamenilor din sat, iar engleza se împletea cu ardeleneasca și cu câte o dedicație venită din boxe.
„Fă-i și lu' nevastă-mea niște poze”
În timp ce fotografiam atmosfera din curte, oamenii au început să mă oprească din ce în ce mai des.
„Fă-ne și nouă una.”
„Pozează-ne și pe noi.”
La un moment dat, un bărbat s-a apropiat de mine, s-a uitat la aparatul foto și nici măcar n-a întrebat cine sunt și ce fac. Tot ce a făcut a fost să îmi bage mai multe bancnote în buzunar și să-mi spună foarte hotărât:
„Fă-i și lu' nevastă-mea niște poze.”
N-am avut timp nici să refuz și nici să-i explic că sunt acolo ca jurnalistă. Banii erau deja în buzunarul meu, iar omul hotărâse deja că, dacă am aparat foto la gât, sigur sunt fotografa petrecerii. M-am trezit cu primul bacșiș încasat pe teren, fără să-l cer și fără să existe vreun tarif. Și da, era greu să spui nu.
În jurul meu se dansa pe manele, găinile traversau curtea, pe covor treceau oameni cu halba în mână, aparatul de box scotea câte un bip după fiecare lovitură, iar la câteva case distanță Alexandra Stan continua să cânte aproape doar pentru boxe.
Dincolo de scenele spectaculoase de la Electric Castle, Bonțida și-a făcut zilele acestea propiul festival. Unul fără bilete, fără pauză și fără program oficial sau artiști internaționali. Pentru că la noi, dacă îți trec zeci de mii de oameni pe la poartă, nu stai să privești de pe margine. Scoți mesele, întinzi covorul în curte, aprinzi grătarul, chemi vărul care pune muzică la nunți și vezi dacă nu cumva, măcar pentru o seară, reușești să furi puțin din publicul unuia dintre cele mai mari festivaluri din țară.
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
