Actualitate
Aripa înnoitoare a Sfântului Duh
<p> </p> <p /><img src="documente/stories/06_iunie/10_ziua/08 biserica.jpg" border="0" style="float: left; margin: 2px 5px;" />Înainte de înălţare, Iisus le spusese ucenicilor: „<em>Voi să rămâneţi în cetate până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus</em>”, adică cu Duhul Sfânt.
Dincoace, în Faptele Apostolilor, Sfântul Luca ne spune că, prin vuiet şi lumină, apostolii s’au umplut de Duhul Sfânt.Aşadar, sunt folosite două verbe pentru unul şi acelaşi fenomen: „a se îmbrăca” ceea ce presupune învelirea unui corp, şi „a umple”, cu înţelesul de a face ca un recipient să fie plin. Gramatical şi logic, verbele sunt contradictorii, dar duhovnicesc şi faptic sunt complementare. Să luăm ca exemplu facerea omului. Citez textual, din Cartea Facerii: „Domnul Dumnezeu l-a zidit pe om din ţărână şi a suflat asupra lui suflare de viaţă şi s’a făcut omul întru suflet viu”, (care poate însemna şi „suflet nemuritor”). Aşadar, sufletul omului (care este altceva decât viaţa) s’a născut din suflarea lui Dumnezeu, care l-a îmbrăcat - l-a învăluit - pe om, odată cu aceasta conferindu-i şi puterea de a şi-l absorbi, devenindu-i în acelaşi timp exterior şi interior. Despre profetul Amasia se spune în Biblie că Duhul „l-a îmbrăcat” înainte de a-şi rosti proorocia (1 Par 12, 18.). În limba originală, verbul „a îmbrăca” are şi înţelesul de a lua în stăpânire, a intra în posesia cuiva sau a ceva. În acest sens duhovnicesc îl foloseşte şi Sfântul Pavel când li se adresează Romanilor: „îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos”, sau Galatenilor: „Câţi în Hristos v’aţi botezat în Hristos v’aţi îmbrăcat”. Şi, fiindcă veni vorba de botez, e bine să vă amintesc că, înainte de actul propriu zis, apa din cristelniţă este sfinţită, adică impregnată cu Duhul Sfânt, şi aşa îl îmbracă pe cel ce se botează. După actul botezării, apa se duce odată cu prima baie, dar Duhul Sfânt rămâne înlăuntrul botezatului, umplându-l de har. Iată cum se adevereşte faptul că Taina Botezului este, de fapt, a doua naştere a omului.Duhul Sfânt lucrează în Biserică nu doar prin Taina Hirotoniei, ci şi prin toate celelalte şase Taine, începând cu Botezul şi continuând cu Mirungerea, Nunta, Maslul, Spovedania şi Euharistia.
Nu aş vrea să închei înainte de a aborda câteva nuanţe. Duhul sfânt lucrează prin har, adică prin graţia, bunătatea sau energia pe care Dumnezeu o revarsă peste noi, atât ca Treime cât şi prin fiecare persoană în parte. El poate lucra direct prin Fiul, ca trimis al Tatălui, dar şi prin Duhul, ca trimis al Fiului.
Harul însă este cantitativ, adică poate fi sporit până la îmbelşugare printr’o intensă viaţă duhovnicească, sau împuţinat până la inactivare sau alungare în caz că posesorul lui se încarcă de păcate foarte grele. Iată, în acest sens, textul rugăciunii de taină pe care preotul o rosteşte, cu mâinile ridicate, la sfinţirea Darurilor: „Doamne, Cel ce pe Preasfântul Tău Duh în ceasul al treilea L-ai trimis Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-l lua de la noi, ci ni-L înnoieşte nouă, cei ce ne rugăm Ţie”. Prima referinţă este la momentul Cincizecimii, despre care vorbim; ideea este aceea a unui arc peste timp, a sentimentului şi certitudinii că în acest moment al sfinţirii noi devenim contemporani cu apostolii, aşa cum şi ei devin contemporanii noştri.
În cea de a doua parte, însă, e vorba de posibilitatea ca prezenţa Duhului Sfânt să ne fie retrasă - desigur, din pricina grelelor noastre păcate, ale celor ce slujim, păcate de care suntem conştienţi. Prin rugăciune îi cerem Domnului Hristos ca nu numai să nu ni-L retragă, dar, dimpotrivă, să ni-L înnoiască, aşa cum a făcut-o cu apostolii în ceasul Cincizecimii. Despre ce înnoire e vorba? îndată după înviere, la prima Sa întâlnire cu apostolii, Iisus “a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt!, cărora le veţi ierta păcatele, li se vor ierta, şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi”. Aşadar, în dimineaţa Cincizecimii apostolii îl aveau deja pe Duhul Sfânt, iar acum, prin pogorâre, prezenţa Lui se înnoia şi sporea prin ceea ce vă spuneam că intervenise nou în personalitatea apostolilor: curajul şi înţelepciunea, precum şi capacitatea de a propovădui Evanghelia. Şi mai aveau ceva, puterea de a ierta păcatele; or, tocmai această putere a făcut posibil botezul primilor convertiţi, întrucât Taina Botezului presupune, neapărat, iertarea păcatelor. Vedeţi cum totul se leagă în rânduiala lui Dumnezeu?
Adaug precizarea că, odată dăruit, harul lui Dumnezeu nu se stinge, nu dispare, ci devine o existenţă latentă, nelucrătoare, asemenea unui foc mocnit, prin nepăsarea sau lenea celui ce-l posedă. Somnolenţa harului poate interveni nu numai la mireni, ci chiar la cei cărora li s’a dat pentru slujire sfinţitoare, aşa cum reiese dintr’un text la Sfântului Pavel. Apostolul, care îl hirotonise în treapta de episcop pe ucenicul său Timotei, îi scrie la un moment dat: „Te îndemn să reînsufleţeşti harul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele”. A-l “reînsufleţi” înseamnă a-l trezi din amorţirea în care căzuse prin lenevire sau prin oarecare păcat al posesorului. Când însă păcatul unui preot sau episcop e foarte grav şi afectează slujirea, harul devine nelucrător prin pedeapsa caterisirii. Caterisirea poate fi comparată cu roata morii de apă, ale cărei cupe sunt mişcate de şuvoiul ce se prăvăleşte din scoc. Când, la sfârşitul zilei, morarul îşi încetează activitatea, mişcă un stăvilar montat în scoc, deasupra pragului de cădere, şi abate apa, care astfel nu mai curge prin scoc, nu mai ajunge la roată, iar moara nu mai e în stare să macine. Prin caterisire, harul primit de preot la hirotonie continuă să existe, dar nu mai lucrează; dacă, ipotetic, fostul preot ar continua să facă slujbe, acestea rămân doar gesturi şi cuvinte goale de conţinut.
Iubiţii mei, de vreme ce Biserica este depozitara harului, şi tot ea îl administrează prin Sfintele Taine, rugăciuni şi binecuvântări, înseamnă că toţi credincioşii, clerici şi mireni, sunt beneficiarii acestui mare dar dumnezeiesc. Iată de ce Rusaliile sunt o sărbătoare a bucuriei generale, în excelentă vecinătate cu Floriile, Pastile şi înălţarea. Pe lângă slujbele prevăzute de rânduiala liturgică, există şi datini locale adiacente, menite să ne aducă aminte că suntem un popor creştin ortodox, că adică practicăm un creştinism sub oblăduirea Duhului Sfânt, care este numit şi Duhul Adevărului, o credinţă care nu uită să-I mulţumească lui Dumnezeu pentru darurile duhovniceşti, dar şi pentru acelea ale pământului. Dacă, prin tradiţie, la Florii se aduc în biserică mlădiţe de salcie de abia înmugurite, acum, la Rusalii, se aduc spice de grâu proaspete, încă verzi, pe care le vom binecuvânta la sfârşitul acestei Liturghii şi cu care vom pleca la casele noastre spre a le aşeza la icoane, în semn de mulţumire.
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi că sunteţi în Biserica cea adevărată a lui Hristos şi că prin Ea sunteţi părtaşi ai Duhului Sfânt!
Bucuraţi-vă că vă aflaţi pe corabia Bisericii Ortodoxe, în ale cărei pânze suflă Duhul Sfânt, purtând-o spre limanul cel neînviforat al împărăţiei Cerurilor!
Bucuraţi-vă în fiecare ceas al vieţii voastre!
Şi nu lăsaţi Duhul să vă ducă dorul!
Procesiune de Rusalii la Cluj-Napoca
Din iniţiativa Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, la Cluj-Napoca se va desfăşura duminică, 12 iunie 2011, Procesiunea de Rusalii, cu participarea ierarhilor, preoţilor şi credincioşilor din oraş. Programul liturgic în după-amiaza acelei zile va începe la ora 17.00, când se va oficia slujba Vecerniei plecării genunchilor, la Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, la care vor participa toți preoții clujeni și credincioșii de la cele 38 de parohii din municipiu. De la ora 18,00, din fața Catedralei va începe procesiunea, care se va deplasa pe următorul traseu: Piaţa Avram Iancu – B-dul 21 Decembrie 1918 – Piaţa Unirii (prin faţa Catedralei „Sfântul Mihail”) – B-dul Eroilor – Piaţa Avram Iancu, după care întregul sobor va ajunge din nou în fața Catedralei.
Procesiunea va fi organizată având în frunte toaca, crucea, felinare, ripide, prapori, icoana, vor urma diaconii, preoţii, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, Preasfinţitul Episcop-vicar Vasile Someşanul şi soborul preoţilor slujitori, elevi, studenţi şi credincioşi. De-a lungul traseului se vor face trei opriri şi se vor rosti ectenii speciale.
La revenirea în Piaţa Avram Iancu, în jurul orei 19.30, în faţa Catedralei Mitropolitane se vor oficia slujba sfinţirii mici a apei, rugăciuni pentru natură, iar Înaltpreasfinţitul Mitropolit Andrei va adresa un cuvânt de învăţătură.
Fiind o premieră pentru municipiul Cluj-Napoca, Procesiunea de Rusalii îşi propune să îi aducă împreună pe credincioşii oraşului în rugăciune, la un mare praznic al Cincizecimii, când aripa înnoitoare a Duhului Sfânt se pogoară asupra întregului univers. Această procesiune este o manifestare a Bisericii în plinătatea Ei, trăind mai deplin sentimentul comuniunii, într-un pelerinaj spre Împărăţia lui Dumnezeu.
Pentru buna desfăşurare a procesiunii, Primăria și Poliția vor lua măsuri de restricţionare a traficului în zona centrală a municipiului Cluj-Napoca, iar efective de jandarmi vor asigura linștea desfășurării acestei manifestări religioase.
Sfinţirea Paraclisului „Sfântul Stelian” al Clinicii de Medicina Muncii din Cluj
Amenajat prin eforturile susţinute ale membrilor grupului „Sfântul Ioan Damaschin”, Paraclisul Spitalului de Medicina Muncii din Cluj-Napoca a fost sfinţit marţi, 7 iunie 2011, de Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Clujului. Slujba religioasă a fost inclusă în programul Festivalului „Zilele Artei Bizantine”, care se desfăşoară în această perioadă în oraş.
Slujba de sfinţire a fost oficiată începând cu ora 8.30. Din soborul condus de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Andrei au făcut parte consilierul cultural al Arhiepiscopiei Clujului, pr. conf. univ. dr. Ştefan Iloaie, protopopul de Cluj II, pr. Gheorghe Braica şi preotul slujitor Călin Felecan. Răspunsurile au fost date de Grupul psaltic „Sfântul Ioan Damaschin”.
La ora 10.00 a început Sfânta Liturghie arhierească, oficiată tot de Înaltpreasfinţitul Andrei Andreicuţ, la finalul căreia Părintele Mitropolit a adresat cuvântul de învăţătură, arătând importanţa rugăciunii în viaţa bolnavului: „Mulţime de oameni care au probleme, atunci când vin să-şi refacă puterile fizice, în acelaşi timp au nevoie de sănătatea sufletească. Omul este aşa cum l-a zidit Dumnezeu, cu suflet şi trup, iar sănătatea unuia depinde de sănătatea celuilalt. Doctorul doctorilor este Domnul nostru Iisus Hristos. Domnul îi zice slăbănogului „Ia-ţi patul tău şi umblă”, dar îi zice şi „Nu mai păcătui”, pentru că trupul i se îmbolnăvise din cauza păcatelor sufletului. Iată cum cele două sunt legate!”
Potrivit părintelui Călin Felecan, începând cu anul 2006, s-a decis amenajarea unui Paraclis în curtea Spitalului de Medicina Muncii, cu hramurile „Sfântul Nicolae” şi „Sfântul Stelian”. Locaşul a fost binecuvântat de Preasfinţitul Vasile Someşanul, după care au continuat lucrările de amenajare pentru a se sluji în biserică.
„În anul 2009 am început colaborarea cu grupul „Sfântul Ioan Damaschin”, condus de Sorin Albu şi ne-am bucurat de talentul său atât în pictură, arhitectură, cât şi în muzică. Pe lângă faptul că în acest timp am avut lucrările de amenajare, nu a fost doar munca fizică şi pictarea icoanelor, pictate de ei în mare parte, ci şi slujirea liturgică au îmbogăţit-o foarte mult”, a precizat părintele Călin Felecan.
Investiţiile totale în amenajarea acestei capele s-au ridicat la 30.000 de lei, bani care au venit de la credincioşi, autorităţile locale, Primăria Cluj-Napoca alocând anual în jur de 2.000 de lei. Mulţi oameni au contribuit şi cu materiale de construcţii, unii ajutând chiar cu forţă de muncă.
