Actualitate
S-a stins Veturia Suciu, „mâna de aur” a satului ardelean. Rămas-bun unui simbol al artei populare din Cojocna!
Doliu în lumea tradițiilor. Meșterul popular Veturia Suciu ne-a părăsit. Simbol al portului popular ardelenesc, Veturia Suciu și-a dedicat viața artei populare și credinței.
Veturia Suciu, „omul cu mâinile de aur”, a venit din lumea satului clujean, căruia i-a dăruit întreaga sa viață. | Foto: Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti” – Facebook
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” anunță trecerea la cele veșnice a meșterului popular Veturia Suciu (23 august 1931 – 21 februarie 2026), din Cojocna, județul Cluj, și transmite familiei sincere condoleanțe.
Veturia Suciu, „omul cu mâinile de aur”, a venit din lumea satului, căruia i-a dăruit întreaga sa viață. A deprins meșteșugul de mică, de la mama sa, croitoreasa satului, învățând să iubească culorile și modelele, lucrând țesături, lepedeie, fețe de masă și ștergare. În timp, costumul popular a devenit marea sa pasiune. A creat modele noi și a readus la viață modele vechi, mărturisind adesea: „De mică, mama m-a învățat să prind acul în mână și dragul de arta populară, tradiții și folclor”.
A păstrat nestins focul sacru al căminului țăranului ardelean, alături de părinți, apoi de soț și copii. „Tanti Veturia”, cea care meșterea îngeri din pănuși de porumb, părea venită pe lume pentru a cuprinde și ocroti, cu mâinile sale delicate, întreaga lume a satului.
A intrat la liceu în Cluj, dar l-a abandonat. „Am plâns până la bătrânețe după școală”.
În 1945 a fost admisă la liceu, la Cluj-Napoca, la „Nicolae Bălcescu”, cu media 9,50. Moartea tatălui său, în acea vară, a obligat-o să renunțe la școală pentru a avea grijă de gospodărie și de frați. „Am plâns până la bătrânețe după școală”, spunea ea. Nu a renunțat însă la visul său, iar în 1999 a absolvit Școala de Arte Populare, potrivit Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”.
Înzestrată cu o inteligenţă specială, Tanti Veturia a adunat, din vremuri străvechi, toate însemnele spiritului ţărănesc în pagini scrise limpede, şcolăreşte, exact. A scris versuri, a compus cântece (populare si bisericești) a fost instructor de dans învățându-i pe copii din tainele dansului popular și chiar a fost cea care a pus bazele unui Ansamblu de dansuri populare „ca să dăinuie”.
A scris şi cărţi, care păstrează mărturiile etnografice despre plaiurile someşene şi despre comuna Cojocna, a primit Diploma Academiei Artelor Tradiţionale din România si a participat fără întrerupere la târgurile organizate de Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, Complexul Național Muzeal „Astra” din Sibiu cât și la Muzeul Satului din Cluj, considerând ca este de datoria domniei sale să promoveze arta tradițională reprezentativă pentru zona etnografică din care provine.
„A fost un om demn, vesel și mereu gata sa ofere sfaturi și din înțelepciunea dumneaei, acumulata de-lungul vieții și a avut mereu acea doza de discreție și curățenie sufletească, pe care, cu greu o mai găsim! , au transmis reprezentanții Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”.
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
