Actualitate

Opinie. Dragoș Damian, Terapia Cluj: „Nicolae Ceaușescu avea ca plan de țară industrializarea și internaționalizarea. Ironic, după 35 de ani, dacă vrem să supraviețuim economic, va trebui să adoptăm același plan de țară”

Nicolae Ceaușescu avea ca plan de țară industrializarea și internaționalizarea. Ironic, după 35 de ani în care am închis sute de fabrici, uzine și combinate, dacă vrem să supraviețuim economic, va trebui să adoptăm același plan de țară.

„Băi moș comunist, lasă odată placa asta stricată cu fabrici, uzine si combinate”, este una dintre insultele care îmi merge la inima, alături de multe altele, pe care le primesc in ultimii 15 ani.

15 ani in care vorbesc despre pericolul din spatele dărâmării de fabrici, uzine si combinate, fără a pune ceva in schimb.

Despre absența capitalului autohton si eșecul atragerii de capital străin in domenii industriale ale viitorului cum ar fi biotehnologia, microcipurile, comunicațiile, aeronautica, panourile solare, invertoarele.

Despre deficitul de balanță comercială, se fabrică foarte puțin in România, se exporta și mai puțin - dați la o parte Dacia si Ford, o sa vedeți cât de dramatică este situația.

Despre deficitul de forță de muncă industrială calificată și specializată.

Despre lipsa unei strategii de competitivitate industrială, axată cu prioritate pe mâncare, chimie, energie și apărare.

Nicolae Ceaușescu si ceilalți lideri din fostul bloc de Est nu au construit doar fabrici, uzine și combinate, ci o adevărată cultură industrială. România și-a dărâmat cultura industrială odată cu fabricile, uzinele și combinatele pe care le-a pus la pământ. Celelalte țări din fostul bloc de Est au păstrat totul aproape intact și, iată, astăzi Polonia, Cehia și Ungaria sunt țări industrializate și internaționalizate. Au atras și multe alte investiții industriale străine, au știut să folosească atuul culturii industriale.

Am tot vorbit in ultimii 15 ani despre nevoia reconstrucției culturii industriale, care înseamnă in principiu 3 lucruri:

1. o strategie de industrializare continuă pe domenii cheie de-a lungul lanțurilor de valoare, indiferent de natura capitalului;
2. un sistem de educație în care să predomine științele inginerești și în care să fie dezvoltată resursa umană industrială calificată ți specializată; si
3. o diplomație economică competitivă, capabilă să vândă pe piețele internaționale lucrurile fabricate în România.

Nu avem cultură industrială în România, mai bine zis, nu mai avem. Ce bine era să avem, acum când Uniunea Europeană strânge rândurile pentru creșterea competitivității industriale încercând, cum se spune, să arunce un pumn de țărâna si din el sa iasă, preferabil peste noapte, fabrici, uzine si combinate.

Așadar, s-a dat ordin pe economie, vine de la Bruxelles, români, construiți fabrici, uzine si combinate! Să vedem cum, pentru că fără o cultura industriala, indiferent de câți bani sunt pe masa, nu putem deveni competitori ai Poloniei, Cehiei, Ungariei și, în plus, Ucrainei, la capitolul fabrici, uzine și combinate. Și din cauza asta va fi greu să convingem investitori industriali mari să vină în România. Iar cele câteva sute de investitorii industriali autohtoni sunt obosiți după ani de zile în care au luptat cu guvernări care au distrus bucată cu bucată cultura industrială.

Iată cel mai recent exemplu. Nu exista cultură industrială în România când spui că Arcelor Mittal este de vină că închide combinatul de la Hunedoara și că cel din Galați este în concordat preventiv, când de cinci ani Arcelor Mittal și alte companii îți atrag atenția că metalurgia are nevoie de ajutor.

Cea mai bună reprezentare a culturii industriale o găsim într-o reclamă simpatică la o bere cehească. Când se ia curentul la fabrică, toata comunitatea merge să pedaleze pe biciclete legate la generatoare care produc energia necesară ca fabricația să continue. Și berea să continue să fie produsă și exportată, inclusiv către România

Nu ajunge să pună cineva pe masa miliarde de euro pentru construcția de fabrici, uzine si combinate. Este nevoie de o cultură industriala pentru a opera fabrici, uzine și combinate, iar asta deocamdată lipsește în România

Totuși, să rămânem optimiști. Mai mult ca sigur că antreprenorii români care au devenit milionari din imobiliare, importuri și divertisment vor schimba macazul și vor investi în cultura industrială, în fabrici, uzine și combinate. Sau nu?

Dragoș Damian

—

Dragoș Damian este CEO Terapia Cluj și președintele PRIMER (Patronatul Producătorilor Industriali de Medicamente din România), care reuneşte cele mai importante 17 situri de fabricaţie de medicamente din ţară.

Citiți monitorulcj.ro și pe Google News

CITEȘTE ȘI:

Opinie. Dragoș Damian, Terapia Cluj: „Doamnelor și domnilor profesori, nu mai sunt bani. Puteți face câtă grevă vreți. Nu mai sunt bani pentru că nu se mai muncește”