Nu au apă, curent, căldură. Prin geamurile sparte şuieră vântul năprasnic de iarnă. Încă un pic şi zăpada le “înghite” acoperişurile. N-au mai coborât “la oraş” de zeci de ani şi sunt la kilometri depărtare de cel mai apropiat vecin. Pentru copiii de aici o ciocolată sau o jucărie reprezintă lumea întreagă, iar pentru părinţi, un kilogram de făină şi o margarină sunt suficiente cât să treacă peste iarnă, oricât de grea ar fi. Vorbim de oamenii din creierul Munţilor Apuseni, din satele şi cătunele aflate la câţiva zeci de kilometri de oraşul de cinci stele, Cluj-Napoca. O lume pe care niciun “orăşean” nu o s-o înţeleagă vreodată.
Câți dintre clujeni au aflat de fluturii unici în întreaga lume care-și „dau întâlnire” numai la ieșirea din oraș? Dar de usturoiul adus de tătari în Cheile Turzii, care se mai găsește în zona de graniță între Kazahstan, Siberia, Mongolia și China? Ei bine, știu străinii mai bine!
O fundaţie din Cluj derulează un proiect cu fonduri elveţiene în cadrul căruia clujenii care trăiesc în mediul rural vor învăţa cum îşi pot face o afacere din cultivarea plantelor medicinale.