Actualitate

Misiunea imposibilă a Marianei Raţiu

Conducerea Consiliului Judeţean Cluj căuta orice soluţie pentru continuarea proiectului gropii de gunoi, deşi toţi ştiau că se află în afara legii. Uioreanu şi Oleleu au impus subcontractarea lucrărilor, iar Mariana Raţiu căuta disperată o soluţie „imposibilă” pentru a ocoli problema terenului.

Preşedintele suspendat al Consiliului Judeţean Cluj, Horea Uioreanu (PNL), şi vicepreşedintele Ioan Oleleu (PSD), sunt suspectaţi de procurorii DNA Cluj că ar fi favorizat firma lui Ioan Bene, Construcţii Napoca SA, pe care au introdus‑o ca subcontractor la Centrul pentru Managementul Integrat al Deşeurilor după ce, în septembrie 2012, Confort SA Timişoara, deţinută de Georgică Cornu, a intrat în insolvenţă şi nu a mai putut continua lucrările.

Miza este contractul finanţat în cea mai mare parte din fonduri europene, care are o valoare de 25 de milioane de euro.

”Potrivit termenilor contractului, în condiţiile în care societatea desemnată lider de proiect a intrat în imposibilitate de continuare a lucrărilor, se impunea organizarea unei noi licitaţii pentru atribuirea continuării acestora. Cu toate acestea, făptuitorii în cauză au acţionat pentru favorizarea societăţii Construcţii Napoca SA, deţinută de omul de afaceri Bene Ioan şi de partenerul acestuia, Dan Claudiu Vasile, societate pe care au introdus‑o direct în cadrul contractului, ca subcontractor. Din informaţiile deţinute în cauză s‑a stabilit că această subcontractare, nepermisă de contractul de finanţare europeană, a fost impusă de Uioreanu Horea şi Oleleu Ioan partenerilor forului judeţean, respectiv societăţilor Atzwanger SPA, Ladurner Impianti SRL şi Vel Service SA ce se aflau în asociere iniţială. Practic, cei doi edili au condiţionat continuarea contractului cu firmele rămase în asociere de subcontractarea totală a lucrărilor către societatea indicată de ei, respectiv către Construcţii Napoca SA” se arată în documentul DNA Cluj, citat de clujust.ro.

Fără teren, nu se poate! Raţiu caută o soluţie.

Insistenţa cu care conducerea Consiliului Judeţean a militat pentru continuarea proiectului reiese, printre altele, şi din înregistrarea unei convorbiri dintre Oleleu şi directorul executiv al CJ, Mariana Raţiu, care conduce echipa de implementare a proiectului Centrului pentru Managementul Integrat al Deşeurilor (CMID). În feburarie 2014, proiectul se confrunta cu o problemă – ce nu a fost rezolvată nici astăzi – şi care pune în pericol continuarea lucrărilor: situaţia juridică a terenului.

Fiind finanţat din fonduri europene, CMID trebuie să respecte mai multe reguli, printre care şi situaţia juridică a terenului pe care se face investiţia. Faptul că terenul nu este în proprietatea CJ este o problemă pentru autorităţile de la Bucureşti, care îşi exprimă clar îngrijorarea, dar nu şi pentru Oleleu şi Mariana Raţiu, care caută o soluţie, încercând să „capaciteze” susţinerea altor instituţii.

„(...) la minister am vorbit cu o doamnă secretar de stat..., foarte simpatică... Ştia foarte bine problema... Situaţia e ciudată..., adică ei spun că soluţia ar fi să găsim un teren, clar... (...) Deci, vă spun clar..., nu se poate fără teren... A zis clar..., nu fac... Deci e prea mare riscul... şi nimeni nu şi‑l asumă... Sau..., dacă reuşim să capacităm..., să facem un document comun cu Garda de Mediu, să arătăm comisiei: «Lasă‑mă dom’le să depozitez acolo legal...» (...) Bine, eu când le spun, li se pare aşa..., misiune imposibilă... Da’ mie nu mi se pare...”, îi comunică Mariana Raţiu vicepreşedintelui Oleleu.

În 23 mai 2014, în urma unei solicitări a cotidianului Monitorul de Cluj, Primăria comunei Feleacu a evidenţiat (vezi facsimil 1) că terenul pe care se contruieşte Centrul de Management Integrat al Deşeurilor este proprietatea comunei Feleacu, pe teritoriul administrativ al municipiului Cluj‑Napoca. În 26 februarie 2010, prin Hotărâre de Consiliu Local (vezi facsimil 2), terenul a fost trecut în administrarea Consiliului Județean, special pentru realizarea acestui obiectiv. Reiese din aceasta că investiția efectuată de Consiliul Județean se face pe un teren care nu se află în proprietatea beneficiarului. Reiese din aceasta că investiţia efectuată de Consiliul Judeţean se face pe un teren care nu se află în proprietatea beneficiarului.

De ce insistă întreaga conducere a Consiliului Judeţean pentru continuarea proiectului nu e de mirare: din finanţarea de 25 de milioane de euro obţin câştiguri frumoase cu toţii. Fie direct, prin participarea în cadrul echipei de implementare (Mariana Raţiu şi mulţi alţi funcţionari din instituţie), dar posibil şi indirect, prin foloase necuvenite întoarse de firmele participante la lucrări. Cel puţin interesul procurorilor pentru subiect ne‑ar putea face să credem şi asta. În orice caz, insistenţa cu care ei susţin continuarea proiectului – în ciuda piedicilor legale şi de implementare – este suspectă.

Mai mult, dacă impedimentele legale (situaţia juridică a terenului) şi economice (falimentarea principalului contractor şi subcontractarea ilegală către o firmă „de casă”) nu sunt depăşite, există riscul ca finanţarea să trebuiască returnată Uniunii Europene.

Raţiu: Deci, vă spun clar..., nu se poate fără teren...

Înregistrarea unei discuţii dintre Oleleu şi Mariana Raţiu este lămuritoare cu privire la insistenţa cu care conducerea CJ presează pentru continuarea lucrărilor.

În 20 februarie 2014, Mariana Raţiu (director executiv în CJ Cluj şi managerul de proiect al CMID) îl sună pe vicepreşedintele Ioan Oleleu. Redăm un fragment relevant din discuţia celor doi.

MARIANA RAŢIU: Acuma am terminat în ambele părţi... Deci la “A.M.” am ieşit foarte bine, la minister am vorbit cu o doamnă secretar de stat..., foarte simpatică... Ştia foarte bine problema... Situaţia e ciudată..., adică ei spun că soluţia ar fi să găsim un teren, clar...

IOAN OLELEU: Şi în contur..., sub nicio formă...

MARIANA RAŢIU: Nu, nicio formă... A zis că exclus, cu desăvârşire... Ne‑au spus: “Ştiţi cum fac cei de la Comisia Europeană când vin să verifice cu auditul?” Verifică sticlele, de exemplu şi ambalajele, ca să vadă care a fost data de expirare..., ca să înţeleagă cât sunt de proaspete... Şi cu câini!

IOAN OLELEU: Am înţeles... Deci mâine dimineaţă o să‑i comunicării lui BOC...

MARIANA RAŢIU: Deci, vă spun clar..., nu se poate fără teren... A zis clar..., nu fac... Deci e prea mare riscul... şi nimeni nu şi‑l asumă... Sau..., dacă reuşim să capacităm..., să facem un document comun cu “Garda de Mediu”, să arătăm comisiei: “Lasă‑mă dom’le să depozitez acolo legal...”

IOAN OLELEU: Da’ ei ce au zis de chestia asta?

MARIANA RAŢIU: Ei spun aşa... Bine, eu când le spun, li se pare aşa..., misiune imposibilă... Da’ mie nu mi se pare...

Oleleu, înregistrat de procurori

Deşi a negat în permanenţă că ar fi fost vizat de ancheta procurorilor DNA şi că aceştia i‑ar fi înregistrat telefonul, Ioan Oleleu a ascuns adevărul. Iată dovada că Oleleu a fost înregistrat el însuşi de anchetatori, nu incidental în discuţii cu alţi suspecţi:

„În ziua de 20‑02‑2014, la ora 14:44:42, IOAN OLELEU aflat la numărul de apel 074xxxxxxx a fost contactat de către MARIANA RAŢIU, de la 74xxxxxxx (număr cunoscut)”, scrie negru pe alb în documentul procurorilor.

Ce înseamnă asta?

1) Că Oleleu a fost cel apelat, iar anchetatorii îi ascultau lui telefonul. În caz contrar, formularea ar fi fost: „Mariana Raţiu îl apelează pe Ioan Oleleu”.

2) Formularea „număr cunoscut” înseamnă că anchetatorilor le era familiar numărul Marianei Raţiu, adică şi pentru ea exista un mandat de interceptare.

3) Faptul că nici unuia, nici celuilalt procurorii nu i‑au comunicat încetarea perioadei de ascultare nu înseamnă că nu au fost ascultaţi, ci că, dimpotrivă, telefoanele lor sunt în continuare sub supraveghere, fie pentru continuarea anchetei în ceea ce‑i priveşte, fie pentru urmărirea altor făptuitori în dosar. (Art. 145 din Codul de Procedură Penală)

Art. 145

Informarea persoanei supravegheate

(1) După încetarea măsurii de supraveghere tehnică, procurorul informează, în scris, în cel mult 10 zile, pe fiecare subiect al unui mandat despre măsura de supraveghere tehnică ce a fost luată în privinţa sa.

(2) După momentul informării, persoana supravegheată are dreptul de a lua cunoştinţă, la cerere, de conţinutul proceselor‑verbale în care sunt consemnate activităţile de supraveghere tehnică efectuate. De asemenea, procurorul trebuie să asigure, la cerere, ascultarea convorbirilor, comunicărilor sau conversaţiilor ori vizionarea imaginilor rezultate din activitatea de supraveghere tehnică.

(3) Termenul de formulare a cererii este de 20 de zile de la data comunicării informării scrise prevăzute la alin. (1).

(4) Procurorul poate să amâne motivat efectuarea informării sau a prezentării suporturilor pe care sunt stocate activităţile de supraveghere tehnică ori a proceselor‑verbale de redare, dacă aceasta ar putea conduce la:

a) perturbarea sau periclitarea bunei desfăşurări a urmăririi penale în cauză;

b) punerea în pericol a siguranţei victimei, a martorilor sau a membrilor familiilor acestora;

c) dificultăţi în supravegherea tehnică asupra altor persoane implicate în cauză.

(5) Amânarea prevăzută la alin. (4) se poate dispune cel mai târziu până la terminarea urmăririi penale sau până la clasarea cauzei.