Actualitate

DREPT LA REPLICĂ

Legat de articolul „Cine este directorul numit pe furiș la Clujana?” vă precizez următoarele. Numele meu este Călin Marcel Oancea și nu am nici o legătură de rudenie sau comerciala cu domnul Călin Radu Oancea la care se face referire în articolul dumnneavoastră.

Nu sunt în măsură să judec sau să verific istoricul în afaceri al domnului Călin Radu Oancea pe care l-ați pomenit în articolul publicat în ziarul dumnneavoastră din data de 29.06.2020. Presupun că „tizul” meu vă va furniza separat un drept la replică dacă se va simți lezat de afirmațiile dumneavoastră.

Să mă prezint: Sunt economist, specializat în management și am activat eminamente în domeniul privat, până acum 2 luni neavând nici o conexiune cu întreprinderile de stat. Nu am fost obligat, dar din respect pentru transparența presei și fiind de „filon democratic” v-am atașat CV-ul meu în care apar studiile, supraspecializările post-universitare și experiența mea profesională din ultimii 30 de ani. Pot însă (și vă rog să consemnați) că declar pe propria răspundere că până în luna iunie 2020 în conturile firmelor mele nu a intrat nici un ban de la Statul român. Deasemenea ca și persoană fizică, până în luna mai 2020, nu am făcut parte din vreo AGA sau CA la vreo întreprindere de stat.


Din data de 25.05.2020 sunt director general interimar al societatii Clujana SA Cluj, funcție care mă onorează, dar mă și obligă, considerând că este o provocare în cariera mea.

Fabrica vine după o perioadă în care a reușit, cu ajutorul financiar dat de Consiliul Județean Cluj, să iasă din insolvență în luna februarie 2020. După încă o lună a venit peste noi Pandemia, starea de urgență și angajații au intrat în șomaj tehnic.


Am preluat întreprinderea într-o perioadă nu tocmai fastă din punct de vedere economic. Angajații veneau după o perioadă de 2-3 luni de inactivitate impusă, producție nu se mai făcuse, vânzări nici atât, iar la orizont se prefigura o cădere economică (oamenii după izolare, șomaj și scăderea salariilor nu se gândesc să își cumpere încălțăminte, ci alimente pentru subzistență). Ca să sintetizez „moralul trupelor era scăzut” personalul așteptându-se la ce este mai rău vis a vis de faptul că perspectivele erau sumbre la nivelul industriei, producției și vânzărilor (cu atât mai mult pe sectorul nostru de activitate).

Am făcut la nivel de conducere o scurtă evaluare a situației și am acționat pe 3 direcții:


- Reducerea cheltuielilor: În perioada de insolvență și a șomajului tehnic un foarte mare număr dintre angajați plecaseră la alte firme private. Foarte mulți erau personal TESA. Se „vacantaseră” la nivel de conducere a firmei circa 5 posturi din organigramă. Am evaluat nivelul de implicare în activitate a fiecăruia dintre cei plecați și am redistribuit sarcinile celor rămași (contra o mică bonificație salarială) și angajând numai 2 oameni pe aceste posturi. Am reușit să realizăm o economie salarială de 9.000-10.000 lei/lună. Eu am preluat și sarcinile directorului comercial (pro bono J), fără nici o recompensă salarială suplimentară), asistent managerul se ocupă și de vânzări on-line, șefa de depozit coordonează magazinele și stocurile, etc). Am închis câteva dintre magazinele din țară considerate neprofitabile (Bistrița, Sibiu și Oradea) care nu mai aveau ce vinde întrucât producția se oprise 3 luni, iar vânzările nu puteau acoperi chiria.

- A trebuit să facem rost de lichidități și m-am implicat personal în recuperarea datoriilor de la terți pentu asigurarea salariilor pentru luna iunie 2020.


- Cea mai complicată problemă a fost cea a producției și asigurarea de contracte care să ofere activitate și perspective certe pentru viitor.

Am evaluat faptul că a te apuca în iunie să faci încălțăminte de vară, având în vedere faptul ca „profilul” Clujana a fost tot timpul axat în principal pe încălțăminte de toamnă-iarnă și faptul că nu prea aveam bani pentru materii prime ar fi fost păgubos și nu ne-ar fi permis să „supraviețuim” până în septembrie când putem intra pe piață cu produsele noastre. Din acest motiv mi-am dat seama că sistemul lohn ni se potrivește cel mai bine în această perioadă: nu necesita investiții, am profitat de căderea pieții asiatice (patria lohn-ului) din motive bine știute și am încheiat contracte cu firme importante de pe piața vestică (Germania, Olanda și Italia) identificând ceea ce avem noi mai bun în firmă: calitatea profesională a angajaților (după părerea mea cea mai bună din țară în industria textilă a pielii). Practic avem oameni care pot să facă din piele orice: încălțăminte, poșete, curele, genți la o calitate apreciată și recunoscută de cele mai mari branduri europene. Am încheiat contracte pentru a lucra pentru aceste firme pentru o perioadă de 3 luni (deocamdată) iunie, iulie, august, cu amendamentul că „cerul este limita”. Cât vom munci, atât vom factura și încasa. Și asta cu investiție zero întrucât lucrăm (la propriu și la figurat) cu „pielea” clientului. Acest lucru ne asigură „subzistența” până în septembrie. Din banii rezultați și puși de o parte vom începe producția proprie pe produsele deja consacrate (de ex. celebrele ghete Insulated Clujana). Vom deschide magazine de sezon, vom participa la licitații și vom încerca să încheiem contracte cu diverse instituții care oferă angajaților echipamente de lucru: Armata, Poliția, Jandarmeria, Pompierii, Direcția Penitenciarelor, SRI, dar și locale: RADP, CTP, Compania de Apă, etc. Suntem convinși că vom fi eligibili, având în vedere că suntem producători direcți (nu intermediari) putând avea cele mai mici prețuri de pe piață și având capital de stat. În plus, nu suntem un atelier, ci o fabrică cu peste 120 de angajați care putem să producem circa 8.000-10.000 de perechi de încălțăminte pe lună.


Nu vreau să vă sugerez un ajutor din partea mass-media locală, dar gândesc pentru viitor o campanie gen „Dați un leu pentru Ateneu” (cu mai mult succes să sperăm J): „Cumpărați un pantof Clujana pentru salvarea brandului local!” Sperăm că presa locală și mai ales politicienii clujeni vor agrea acest demers. Cu ajutorul puterii de convingere a acestora, și restul populației.

În final, doresc să precizez încă un lucru foarte important (în accepțiunea mea) vis a vis de articolul de ieri: În afară de fotografia mea, singurul lucru real în articol (restul a fost o schimbare regretabilă a identității subsemnatului) a fost faptul că am mai angajat oameni în firmă. Este adevărat și mă mândresc cu asta! Nu vă gândiți la vreo sinecure, cum că am angajat apropiați ai mei... Am preluat firma la circa 90 de angajați și am ajuns la 110. Toți cei 20 sunt implicați direct productiv, întrucât nu mai făceam față comenzilor (puține firme se pot lăuda cu asta post-pandemie). Și dacă este cazul vom mai angaja. Nu vom ajunge niciodată la cei 11.000 de oameni care lucrau în 1989 pe platforma Clujana, dar încercăm să readucem acest brand clujean 100% la un nivel care să impună respect și mândrie locală pe piața românească și europeană.

Concluzionez prin faptul că vă înțeleg greșeala (eroarea este umană), o iert, cu amendamentul că veți explica opiniei publice și cititorilor dumneavoastră situația creată.

Dar cel mai important este să liniștiți angajații Clujana SA, care trebuie să înțeleagă că managerul lor Călin Oancea (Marcel, nu Radu) este cel în care și-au pus speranțele și care speră să nu îi dezamăgească, cu atât mai mult când este „vinovatul fără vină”.

Am o rugaminte personală: atât în prezent, cât și pe viitor, indiferent ce reproșuri mi-ați putea aduce mie (pe drept sau datorita vreunei confuzii, precum „speța” în cauză) vă rog să nu implicați fabrica sau angajatii… Ei nu au nicio vină decât faptul că muncesc pentru a-și asigura traiul lor și famiilor. Eu, Călin Marcel Oancea, sunt, la fel ca noi toți, trecător prin viață și mai ales prin funcții.

Călin Oancea

Etichete: clujana calin oancea
Ultimele Stiri
abonare newsletter