Sport
Regretul carierei lui Bogdan Vătăjelu: „Toată lumea regretă meciul cu CFR!”
„Pașaport de fotbalist” cuprinde o serie de interviuri acordate de foști jucători ai echipelor de fotbal din Cluj dar care acum evoluează sau au făcut-o în trecut în țările în care ajung mai rar jucătorii de fotbal români.
Bogdan Vătăjelu a fost titular în meciul decisiv pentru titlu cu CFR din 2020 | Foto: Universitatea Cluj Facebook
Un proiect care își propune să ofere publicului larg cele mai nebănuite detalii despre cum este privit „sportul rege” pe alte continente, cât de important este el pentru suporterii de acolo comparativ cu cei de la noi, dar și au fost cele mai inedite experiențe pentru un român plecat departe de casă pentru pasiunea sa.
Episodul al treilea este despre Bogdan Vătăjelu (32 de ani) și experiența sa din Kazahstan. Monitorul de Cluj publică astăzi partea a doua a interviului cu jucătorul trecut pe la Universitatea Cluj și Universitatea Craiova în România.
Prima parte a interviului o puteți citi pe www.monitorulcj.ro sau AICI.
Cum vezi parcursul fostelor tale echipe în Europa?
„U” Cluj a făcut un sezon extraordinar, mă gândeam că o să ajungă în Europă după ce am văzut dorința oamenilor de acolo de a face performanță. Au un antrenor care este foarte bun, foarte experimentat, atât cât am putut să-l văd. Oamenii din club vor să facă din „U” Cluj o echipă pe măsura fanilor ce îi au. La Craiova, la fel, urmăresc, s-a dorit și acum titlul, dar a fost ca în anii anteriori..s-au întâmplat lucruri, pierd 1-2 meciuri, intră într-o mică criză.
Ce crezi că lipsește la Craiova și echipa nu poate trece la următorul nivel?
Nu știu, sincer, întrebarea asta se pune de mulți ani. Continuitatea, cred, că a fost cumva..eu nu-mi aduc aminte ca un antrenor să fi stat mai mult de un an și ceva. Cred că dacă s-ar continua cu un antrenor e un pas important pentru a lupta la titlu.
Ai fost în echipa care a pierdut titlul, în 2020, cu CFR. E un regret?
E meciul pe care toată lumea îl regretă. Părerea mea e că noi nu am fost pregătiți pentru acel meci, au fost multe lucruri care s-au întâmplat înainte de meci. Să pierzi un campionat cu un meci în minus e ceva ce nu s-a mai văzut. Probabil au fost și ceva jocuri înainte, dar clar e un regret pentru toată lumea. Toată lumea vrea să câștige un titlu sau trofeu cu echipa favorită, dar nu toți reușesc. E o chestie de destin, nu poate nimeni să garanteze asta.
La ce te referi când spui jocuri?
S-au auzit multe și înainte, a fost și meciul anulat împotriva Astrei, în urma căruia puteam avea un avantaj asupra CFR-ului la ultimul meci. Am mai și auzit chestii, dar nu pot să zic că ceva sigur s-a întâmplat. Nu ni s-a părut nouă corect să aflăm în ziua meciului sau cu o zi înainte că acel meci se va juca precum o finală. Dar asta a fost situația la momentul respectiv.
Spuneai că îți place proiectul de la Cluj, dar ai rămas puțin. De ce nu ai rămas?
Am ales să merg la „U” Cluj pentru că oamenii de acolo m-au dorit foarte mult. Veneam după o accidentare, mă ținuse vreo 3 luni pe bară și mi-am revenit abia spre finalul turului. Au fost, într-adevăr, niște lucruri care nu mi-au plăcut cum s-au întâmplat după pauza de iarnă. Și eu am avut o pubalgie și nu am putut face cantonamentul de iarnă, însă au fost chestii care, la un club care se vrea profesionist, nu trebuiau să se întâmple. Din punctul ăsta de vedere am un gust amar.
La ce lucruri te referi?
Au fost chestii grăbite, au fost lucruri care m-au forțat să plec de acolo, niște lucruri care nu mi-au plăcut. Chiar mi-aș fi dorit să continui, dar văzând că nu există din partea unora dorință ca eu să rămân, am zis că mai bine plec. Nu-mi doresc să stau agățat de un contract, dacă undeva nu sunt dorit, o să plec.
„M-am întâlnit cu Oblemenco când aveam 3-4 ani!”
Cât de important e sprijinul suporterilor lui „U”?
Cred că e foarte important, la fel cum e la FCSB, Craiova sau Rapid. Cel puțin când joci acasă, simți că ai un plus, dar e și o presiune suplimentară. Și aici o simt, e diferență când jucăm acasă sau în deplasare, când sunt lângă tine, te susțin, se dedică. E un atu, e clar.
Ai putea să-i compari pe fanii Universității cu cei ai Craiovei?
Nu știu dacă pot, sunt diferiți. Am jucat 7 ani la Craiova, dar am simțit și la „U” Cluj o susținere extraordinară, în special la meciurile cu CFR și în cele mai importante. La Craiova…30.000 de oameni, te ajută, e un plus pentru echipă dar și o presiune când lucrurile nu merg.
Mai ai contract cu Aktobe până în octombrie, când e final de sezon. Care sunt planurile tale?
Nu știu, eu mi-aș dori să continui, îmi place continuitatea, nu să mă plimb peste tot. Depinde și ce își dorește clubul. Acum a intrat și o lege oficială că jucătorii străini nu mai pot fi plătiți de la buget, iar asta ar putea afecta lucrurile. Vor fi mai puțini străini de anul viitor. Eu aș vrea să rămân, dar voi analiza orice opțiune va fi în momentul de față. Sper să fiu sănătos, e cel mai important.
Bogdan, la final povestește-mi un moment din copilăria ta în care ai fost fericit! O intâmplare specială.
Eram extraordinar de mic, aveam 3 sau 4 ani, când m-am întâlnit cu Ion Oblemenco. El stătea pe scară cu un prieten foarte bun al bunicului meu și așa am interacționat cu el. Nu-mi amintesc tare multe de atunci, bunicul meu mi-a spus. Urma ca el să formeze o grupă de copii la Craiova, știu că urmă să merg și eu, dar la puțin timp distanță a murit și nu s-a mai întâmplat.
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
