Sport
În Kazahstan ca-n România! Bogdan Vătăjelu: „Aktobe e un fel de Craiova!”
„Pașaport de fotbalist” cuprinde o serie de interviuri acordate de foști jucători ai echipelor de fotbal din Cluj dar care acum evoluează sau au făcut-o în trecut în țările în care ajung mai rar jucătorii de fotbal români.
Bogdan Vătăjelu, împreună cu soția și cei doi copii | Foto: arhivă personală Bogdan Vătăjelu Facebook
Un proiect care își propune să ofere publicului larg cele mai nebănuite detalii despre cum este privit „sportul rege” pe alte continente, cât de important este el pentru suporterii de acolo comparativ cu cei de la noi, dar și au fost cele mai inedite experiențe pentru un român plecat departe de casă pentru pasiunea sa.
Episodul al treilea este despre Bogdan Vătăjelu (32 de ani) și experiența sa din Kazahstan. A ajuns la Aktobe la începutul anului trecut, după o scurtă perioadă petrecută în Ardeal, la Universitatea Cluj.
Se află la a doua experiență în afara României, a mai jucat în Cehia, pentru Sparta Praga, iar în România a petrecut o bună parte a carierei la Craiova, unde a adunat peste 200 de meciuri, o Cupă și o Supercupă.
Bogdan ne-a povestit cum se trăiește fotbalul din Kazahstan, țara în care o deplasare înaintea unui meci durează peste 5 ore sau ce obiceiuri catalogate drept ciudate de către români au kazahii.
„Akotbe e un oraș precum Craiova”
Salut, Bogdan. Cum ești?
Sunt destul de obosit după meciul de ieri (interviul a fost realizat la o zi după Aktobe - Astana 0-1 n.red). A fost destul de intens și am adormit spre dimineață.
Cum a fost meciul?
A fost bun pentru noi, am jucat mult mai bine față de ce am jucat în ultima perioadă. Au fost multe ocazii, dar ei avut faza penalty-ului și așa a fost să fie. Au mai multă experiență decât noi, la noi sunt și tineri, e mai greu până formezi ceva.
Mă gândesc că e frustrant să pierzi pe teren propriu în fața lor dintr-un penalty pe finalul meciului.
Da, da, e frustrant, dar dacă jucăm așa fiecare meci, am fi pe drumul cel bun. A fost derby, motivația a fost mai mare.
Cât de puternică e Astana?
E o echipă puternică, cu experiență și calitate, nu putem nega asta. Joacă de mult împreună, au același antrenor, asta se simte mult. E o echipă puternică, cred că plătește salariile cele mai mari din Kazahstan și atunci aduc și jucători pe măsură.
Pe ce loc crezi că ar termina în România?
Cred că în primele patru 100%. Dar e diferit, ei joacă pe sintetic meciurile de acasă. Au și declarat că nu sunt obișnuiți pe iarbă, și pentru ei e mai greu. Dar au calitate foarte mare.
Tu cum te simți în Kazahstan, cum e perioada de când ai mers acolo?
Chiar m-am adaptat bine, sunt deja de un an jumate aici. Mă simt bine, deși nu e un campionat așa vizibil. Cel mai important e că am jucat, totul e în regulă.
Ai mers cu familia sau ești singur?
Familia vine acum, în vacanța de vară, că fetele au rămas la școală în România. Aici le-ar fi fost mai greu..nu este nici școală internațională în orașul unde stau eu. Plus că noi terminăm campionatul la sfârșitul lui octombrie. Sunt plusuri și minusuri ca oriunde.
Oamenii cum sunt?
Aici chiar foarte liniștiți, cel puțin în orașul meu toți își văd de treaba lor. Dacă e să compar, e ca un fel de Craiova, cu oameni foarte pasionați de fotbal. Jucăm cu stadionul plin la fiecare meci.
Cum te relaxezi în timpul liber?
Când e familia la mine, sigur, facem activități împreună, ne place să ne plimbăm, mergem la locuri de joacă, prea multe nu sunt de făcut. Iar când sunt singur merg la sală, pe la saună, cam atât.
„Astana a avut restanțe financiare. Nu e așa roz cum pare”
Contează pentru tine că îl ai acum coleg și pe Andrei Vlad?
Da, da, e altceva atunci când poți să vorbești limba ta, când mai ai cu cine să mai ieși. Mi-a plăcut că a venit un român, erau discuții că vor mai veni și alții. Înainte să vină, m-a întrebat cum e, care sunt condițiile.
Și cum sunt condițiile? Mă gândesc că la partea financiară nu se pune problema..
Să știi că sunt echipe care au restanțe financiare, chiar și Astana au avut cam două-trei luni neplătite. Nu e așa roz cum pare. Cred că în afară de Astana și Kairat Almaty, toate aparțin de guvernele locale. La noi n-au fost probleme, sper nici să nu fie, dar la altele s-a întâmplat să nu mai fie bani.
Iar infrastructura, condițiile de antrenament?
Nu sunt extraordinare la noi, dar sunt OK. Avem un teren de iarbă dar pe care poți intra abia la sfârșitul lui aprilie, avem un teren sintetic iar asta e puțin mai rău. Ca infrastructură, tot Kazahstanul e o problemă că unele echipe joacă pe sintetic, altele pe stadioane care nu au dimensiunile normale de sintetic de fotbal. Cum ziceam, sunt plusuri și minusuri ca peste tot.
Deplasările sunt un impediment? Știu că sunt foarte lungi.
Da, foarte, foarte lungi, dar te obișnuiești. 70-80% dintre zboruri trebuie să le facem cu escală la Astana sau Almaty, așa că deplasările dureaza cam 5-6 ore cu avionul.
Ai început să vorbești limba lor?
Am prins puțină rusă, încerc să învăț. E important și pentru tine, dar și pentru ei, te integrezi mai ușor. Dacă văd că încerci să le vorbești limba, ei apreciază asta. Să știi că am un nivel bun, înțeleg cam tot și vorbesc 50-60%, cam așa.
Au tradiții sau obiceiuri mai deosebite față de noi?
Aici, în general înaintea unor meciuri importante, pe teren se sacrifică o oaie sau un miel. Fiind musulmani majoritatea de aici, asta e o tradiție la ei. Înainte de începutul unui sezon sau să jucăm în cupele europene, la fel s-a întâmplat.
Ieri s-a întâmplat, fiind meciul cu Astana?
Da, da, da. A fost cu o zi înainte de meci.
Cum ai reacționat când ai văzut?
Prima dată când am văzut eram în cantonament, în Antalya. Am fost șocat, e puțin mai greu să-l percep, dar este religia lor, trebuie să te aliniezi la ce fac ei. Plus că, din ce am auzit, animalele sacrificate sunt donate famililor care au mai puțin iar ăsta e un lucru bun.
Cu mâncarea cum e?
Nu e mult diferită de ce e în România, sunt restaurante italienești, mâncarea chiar nu e o problemă aici. Sigur că nu e varietatea de acasă, se găsește mai puțin carne de porc, dar nu am avut probleme.
Dincolo de familie, care este evident, ce altceva îți lipsește?
Prietenii, interacțiunea cu ei, dar și pescuitul îmi lipsește mult. Îmi place foarte mult să pescuiesc. Când aveam 2 zile libere și eram acasă, sigur mergeam la pescuit. Lipsesc lucruri de acasă, dar încerci să accepți situația actuală.
Partea a doua a interviului o puteți citi mâine în ediția tipărită a ziarului Monitorul de Cluj și pe www.monitorulcj.ro.
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
