Actualitate

Două avanpremiere la spectacolul „Aniversarea”

<p><img src="documente/stories/09_septembrie/30_ziua/06 aniversarea.jpg" border="0" style="float: left; margin: 2px 5px;" />Din cauza numărului limitat de locuri, Teatrul Maghiar de Stat a programat două avanpremiere ale piesei „Aniversarea”.</p>

Minciunile, secretele, prefăcătoria sunt temele abordate de spectacolul „Aniversarea” al Teatrului Maghiar de Stat Cluj, care va avea premiera marţi, 4 octombrie, ora 20, în sala studio. Având în vedere numărul redus de locuri în sală, Teatrul Maghiar organizează înainte de premieră două avanpremiere deschise publicului, sâmbătă, 1 octombrie şi duminică, 2 octombrie, de la ora 20 (preţul biletelor la avanpremiere şi la premieră este aceeaşi: 20 lei).

Adaptare după film

Adaptarea scenică a filmului „Aniversarea” de Thomas Vinterberg, Mogens Rukov şi Bo Hr. Hansen din 1998, a fost făcută de dramaturgul András Visky şi regizorul Robert Woodruff. „Mă simt atras de spectacolele care abordează extremele comportamentului uman şi «Aniversarea» este un astfel de proiect. Adeseori familiile, ca şi societăţile, se bazează pe minciuni, secrete şi adevăruri parţiale. Aceste minciuni, adânc îngropate în ADN-ul grupului se reflectă pe faţa încordată a familiei sau a întregii culturi. Este o tensiune ascunsă. Este o mască a prefăcătoriei. Comportamentul unui grup aflat sub pactul tăcerii reflectă această suferinţă – şi prin urmare devine agresiv, bolnav, sălbatic. Aniversarea înfăţişează puterea nemaipomenită, îndrăzneaţă a faptelor individuale care tind la ruperea codului tăcerii. Frumuseţea curajului care aruncă lumina adevărului asupra vieţilor noastre individuale şi asupra culturii noastre”, spune regizorul american despre piesă.

„Cred că ştiu cât de greu este să joci într-o piesă, e incredibil pentru mine cum actorii fac acest lucru. Ştiu că în final, tot ce fac depinde de ei, pot să creez un peisaj, unul emoţional sau unul fizic, dar ştiu că am nevoie de spectacole versatile. În final încerc să ajung la sufletul actorilor”, mărturiseşte Robert Woodruff.

De la public, regizorul aşteaptă un singur lucru: „Nu vreau ca ei să uite vreodată spectacolul. Doresc ca să îl poarte cu ei până în mormânt, să fie sinceri. Doresc ca ceva să ardă în ei, undeva, fie că arde în stomacul lor, în inimile lor sau în minţile lor.”

Foto: fnt.ro