Actualitate

O tânără din SUA luptă pentru copiii români cu cancer

<p /><img src="documente/stories/07_iulie/08_ziua/06 sofia roberts concurenta swimathon bazin de inot rp 01.jpg" border="0" style="float: left; margin: 2px 5px;" />Sofia Roberts, o adolescentă din SUA, înoată pentru copiii bolnavi de cancer.

Sofia Roberts, o adolescentă de 16 ani din SUA, a cărei mamă este originară din Cluj, a ales să îşi petreacă vara în Cluj-Napoca şi să lupte pentru o cauză caritabilă: strângerea de fonduri pentru copiii bolnavi de cancer.

Tânăra va participa la competiţia de înot Swimathon, organizată de Fundaţia Comunitară Cluj, ce va avea loc pe 16 iulie la Complexul de Nataţie al Universităţii Tehnice. Concursul se va derula în patru runde înot, iar susţinătorii concurenţilor le pot oferi acestora sume pentru fiecare lungime de bazin parcursă (de exemplu: 1 leu x 40 de lungimi), respectiv sume fixe pentru întreaga evoluţie în concurs. Fondurile astfel strânse vor fi dirijate către diverse proiecte înscrise în competiţie, din domenii precum educaţie, sănătate şi terapii speciale, reinserţie socială, protecţia animalelor etc.

Fondurile strânse de Sofia Roberts vor fi dirijate către proiectul “Nu mă ignora!”, prin care se doreşte crearea unui centru de excelenţă în diagnosticarea şi tratarea cancerului la copii la Clinica de oncopediatrie din Timişoara.

În cadrul unui interviu acordat pentru Monitorul, Sofia Roberts a vorbit despre modul în care este perceput voluntariatul în SUA, menţionând că doreşte ca adolescenţii români să fie mult mai implicaţi şi să facă mai multe pentru comunitate.

Reporter: Ce te-a determinat să înoţi pentru copiii bolnavi de cancer? Pentru că puteai alege şi alte proiecte precum protecţia animalelor, reabilitare de locuinţe sau sport?

Sofia Roberts: Am vazut spotul “Nu mă ignora!” al fundaţiei “Salvează Vieţi”. M-a impresionat profund! Şi mi-a trezit o dorinţă latentă de a-i ajuta pe aceşti copii să se vindece, să trăiască o viaţă normală şi să se poată bucura de tot ce se bucură copiii obişnuiţi. Am folosit formularea “copil obişnuit” pentru că am observat că, în România, a fi bolnav exclude posibilitatea unei vieţi normale.

Rep: Ce ştii despre copiii din România care suferă de această cumplită boală?

S.R.: Nu ştiu prea mult dar ştiu că 50% din copiii aceştia nu supravieţuiesc. Şi mai ştiu că dacă fiecare dintre noi am face ceva în acest sens, procentul ar putea fi altul.

Rep.: Cum ţi-ai dori să se schimbe viaţa copiiilor bolnavi de cancer din România după încheierea acestui proiect în care eşti implicată?

S.R.: În primul rând îmi doresc ca fondurile strânse să contribuie la construirea centrului de excelenţă în diagnosticarea şi tratarea cancerului astfel încât copiii români să aibă aceeaşi şansă la vindecare ca şi alţi copii din ţările care s-au preocupat de acest lucru de mai multă vreme. Şi în al doilea rând să schimbe atitudinea faţă de această problemă.

Rep: La ce alte activităţi de voluntariat ai mai participat în SUA sau în România?

S.R.: În România este prima dată. În SUA am participat la acţiuni de voluntariat în cadrul taberelor de copii şi cu ocazia Crăciunului în campania de distribuire de jucării pentru copiii defavorizaţi. Prima dată am participat la o acţiune de voluntariat la vârsta de 11 ani.

Rep: Cum percep adolescenţii americani activităţile de voluntariat?

S.R.: Eu cred că adolescenţii din America sunt mai implicaţi în activităţile de voluntariat decât adolescenţii din România pentru că acolo se consideră că este ca şi o datorie să contribui la îmbunătăţirea comunităţii. Am prieteni ale căror mame se ocupă doar de voluntariat şi atunci ei sunt mult mai atraşi de astfel de activităţi. În SUA, în şcoală este recomandat să faci voluntariat, iar la universitate te acceptă şi în funcţie de câte activitate de voluntariat ai făcut. Este ceva important acolo.

Rep.: De ce crezi că adolescenţii din România sunt mai puţin interesaţi de voluntariat decât cei din SUA?

S.R.: Eu cred că adolescenţii din SUA sunt mai implicaţi în voluntariat decât adolescenţii de aici pentru că acolo sunt mai multe exemple de persoane care fac aceste lucruri - de la părinţi şi prieteni până la celebrităţi. Şi în al doilea rând, şcolile şi universităţile consideră că educaţia nu este doar a învăţa din cărţi dar şi a contribui în comunitatea ta pentru a deveni un individ cu o înţelegere complexă a lumii în care trăieşte.

Rep.: Care este cel mai mare vis al Sofiei Roberts când vine vorba de voluntariat? Ce ţi-ai dori cel mai mult să schimbi cu ajutorul celor din jurul nostru?

S.R.: Visul meu cel mai mare în legătură cu voluntariatul este acela ca oamenilor din întreaga lume să le pese unora de alţii şi să se ajute între ei. Eu văd multe persoane egoiste şi cărora nu le pasă decât de viaţa lor şi aş dori să schimb atitudinea aceasta. Pare o utopie, dar eu promit să lupt.

Rep.: Ce altceva îţi mai place să faci în afară de a da ajutor celor din jur?

S.R.: Îmi place tenisul, iar acum am început să învăţ să cânt la chitară şi pian. Şi îmi place şcoala. Nu îmi place să îmi petrec mult timp în faţa calculatorului. Îl folosesc doar pentru lecţii, Facebook şi acum, cât sunt în România, pentru a comunica cu prietenii mei din SUA. Nu îmi place nici să mă uit prea mult nici la televizor.

Rep: Ce mesaj vrei să le transmiţi tinerilor din Cluj şi din România?

S.R.: Adolescenţii din România aş vrea să fie mai implicaţi pentru că ei nu fac prea mult pentru comunitate ci petrec mult timp la computer.

Donaţii pentru copiii bolnavi

Sofia Roberts va înota, pe 16 iulie, în cadrul campaniei Swimathon, prin care peste 100 de înotători adună bani pentru diverse cauze care îi motivează din diverse domenii. Persoanele fizice sau juridice pot susţine cauza Sofiei sau a oricărui alt participant donând cel puţin 1 leu pentru fiecare lungime de bazin înotată în cadrul celor 60 minute ale competiţiei. Donaţiile se fac prin intermediul unui formular care se află pe siteul Swimathon.