Actualitate

Sfântul Ierarh Grigorie Teologul - „Vulturul rănit”

<p><img src="documente/stories/12_decembrie/04_ziua/08 sfantul grigore teologul.jpg" border="0" width="160" height="424" style="float: left; margin: 2px 5px;" />Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, cunoscut și ca Sfântul Grigorie de Nazianz a fost un mare sfânt părinte şi învăţător al Bisericii. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face pe 25 ianuarie, iar la 19 ianuarie se prăznuieşte aducerea moaştelor sale în biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol.</p>

De asemenea, pe 30 ianuarie, la praznicul Sfinţilor Trei Ierarhi, este comemorat de Biserică, împreună cu sfinţii Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur. Biserica Romano Catolică îl cinsteşte la 2 ianuarie împreună cu Sfântul Vasile cel Mare.

El s-a născut la Arianz, în Capadocia. Tatăl său, după ce s-a convertit la creştinism, destul de târziu, a intrat după aceea în monahism, devenind episcopul Grigorie al Nazianzului, iar mama sa mai târziu va urma acelaşi drum fiind cunoscută precum monahia Nona, prăznuită la 5 august.

Învăţăturile de început Sfântul Grigorie le primeşte în casa părintească, în Arianz, apoi studiile superioare le face la şcoala din Cezareea Capadociei, de aici, trece în Cezareea Palestinei, apoi studiază la Alexandria şi, în sfârşit, la Atena, unde va rămâne 8 sau 9 ani, respectiv până în anul 359. Va studia: gramatica, retorica, matematica, filozofia şi poezia, dar pe lângă studiile profane a cercetat şi aprofundat adevărurile Sfintei Scripturi. Tot la Atena, viitorul ierarh a leagat o strânsă prietenie cu Sfântul Vasile cel Mare, prietenie ce va dura până la moarte.

S-a dedicat vieţii ascetice, retrăgându-se pe malul râului Iris, unde a dus o viaţă retrasă şi prietenul său, Sfântul Vasile. După doi ani s-a întoarce acasă pentru a-şi ajuta tatăl, deja în vârstă de 80 de ani, până la moartea lui în anul 374.

În anul 361, cu toată chemarea comunității creştine din Nazianz, dar contrar voinţei sale, a fost hirotonit preot de tatăl său. A rămas pentru început în această misiune pe care a considerat-o prea grea pentru el, de aceea, a fugit la prietenul său, Sfântul Vasile, aflat la mănăstire, dar peste zece săptămâni s-a întors la Nazianz. Între anii 363–364, eparhia era din nou tulburată de erezii iar Sfântul Grigorie l-a ajutat pe tatăl său să restabilească unitatea credincioşilor.

În anul 370, Sfântul Vasile cel Mare a fost ales Arhiepiscop al Cezareii, iar în anul 372, Sfântul Grigorie a fost ales episcop de Nazianz, deschizând un capitol important al biografiei sale. Chemat insistent de obştea ortodoxă din Constantinopol în anul 379 a fost numit arhiepiscop al capitalei, pentru scurt timp. Tot acum, i-a întărit creştinii în dreptea credinţă iar în anul 381 a participat la cel de-al doilea Sinod Ecumenic, ţinut la Constantinopol, după care s-a întors la Nazianz. În anul 383 s-a retras în oraşul său natal dedicându-se scrisului, până la trecea sa către Domnul în anul 390, în ziua de 25 ianuarie.

Numele de Teologul i s-a atribuit în special datorită celor Cinci Cuvântări Teologice ţinute la Constantinopol, în care sfântul Grigore expune şi apără învăţătura despre Sfânta Treime.

Acatistul său ni-l înfăţişează în mărturia credinţei neclintite a Sfintei Treimi în faţa ereziilor existente în epocă, cu precădere a arianismului, ca prieten al Sfântului Vasile cel Mare şi totodată ca iubitor al celor suferinzi, fapt ce subliniază că teologie se împlinește în filantropie.  
În iconografie, Dionisie din Furna ni-l prezintă ca fiind mic de statură, palid (gălbui) la față, cu figură veselă, nările late, cu sprâncenele drepte, "căutătură blândă și drăgălaș," barbă deasă și lată, nu prea lungă, "bine întocmită și împrejur afumată," bătrân, pleșuv și cărunt, în veșminte episcopale. În filacterul său desfăşurat se citesc următoarele: Dumnezeule cel Sfânt, Carele întru Sfinți Te odihnești, Cela ce cu glas întreit sfânt ești lăudat de serafimi [și mărit de heruvimi]... În acelaşi timp se mai poate redacta textul: De te-ai pus păstor peste turma cea cuvântătoare, să fii drept, smerit, cu dragoste și blând, căci așa o vei înmulți întru Domnul.

Este deseori zugrăvit, împreună cu Sfinții Vasile cel Mare și Ioan Gură de Aur în iconografia Sfântului Altar. Mai este pictat la al doilea Sinod Ecumenic, între ierarhii prezenți acolo, precum: Sfântul Chiril al Ierusalimului, Sfântul Timotei al Alexandriei, Sfântul Meletie al Antiohiei, Sfântul Damasus, papa Romei, scriind Crezul, de la: Și întru Duhul Sfânt...

În decoraţia trapezei mănăstirii, îl putem întâlnii în registrul al doilea, sub Cina cea de Taină, spre sud, alături de Sfinții Ierarhi Vasile cel Mare și Nicolae al Mirelor. Sfântul Grigorie susţine un sfetoc deschis cu cuvintele: Păstrător al turmei celei cuvântătoare făcându-te, să fii simplu, blând, smerit și bun, pentru că așa o vei înmulți pe ea întru Domnul. Fluierul cel păstoresc al Teologiei tale a biruit trâmbiţele ritorilor; că ţie, celui ce ai încercat adâncurile Duhului, ți s-au adăugat şi frumuseţile Cuvântului. Ci roagă pe Hristos Dumnezeu, părinte Grigorie, să mântuiască sufletele noastre. (Troparul, glas 1)