Educație
15 lucruri care m-au șocat în Japonia! Povestea unei clujence plecate la peste 8.000 km. de casă.
Japonezii nu știu nimic despre România, iar obiceiurile românilor sunt ciudate în „Țara Soarelui Răsare”.

Cum ar fi să-ți lași toată viața în urmă și să te muți singur într-o țară aflată la peste 8.000 km distanță, unde totul — de la limbă și obiceiuri, până la gesturile banale — e diferit? Melissa Moșuțan (22 de ani), studentă la Facultatea de Litere din cadrul Universității Babeș-Bolyai, a avut curajul să afle. A petrecut un an în Japonia, unde a locuit în Kobe, al cincilea oraș ca mărime din „Țara Soarelui Răsare”.

Într-un interviu în exclusivitate pentru monitorulcj.ro, Melissa ne-a împărtășit câteva dintre experiențele ei pe tărâmul asiatic.
Japonezii nu știu nimic despre România
Tânăra din Gherla spune că a fost impresionată de cât de politicoși și receptivi sunt japonezii, pe care, însă, îi consideră „fără personalitate puternică”.
A aflat că ei nu știu nimic despre România, decât că este o țară din Europa și consideră ca fiind ciudate anumite obieciuri de-ale noastre, precum acela de a spune cuiva că îl iubești, de a mânca cu gura închisă ori, pur și simplu, să faci cuiva un compliment.
Viața în Japonia: nu spui „te iubesc”, nu dai bacșiș, nu te plângi
1.Nu vei știi niciodată când greșești în fața unui japonez
În trenurile din Japonia este liniște totală, nimeni nu vorbește la telefon sau produce zgomot. Dar chiar și dacă vei face ceva nepoliticos, nimeni nu-ți va atrage atenția.

„Partea interesantă la ei e că nu-ți spun niciodată când greșești. Sunt oameni care vorbesc în tren sau în autobuz iar asta pe japonezi îi deranjează, dar nimeni nu vine niciodată să-ți spună tocmai ca să nu te deranjeze. Uneori, nu știi niciodată că ai greșit cu ceva în fața lor! Totuși, dacă chiar îți spun, nu o fac în așa fel încât să te supere. La noi, oamenii spun direct ce au de spus, uneori nu e OK să te tot ferești”, spune studenta.
2.Nu ți se adresează doar în funcție de nume, ci și după vârstă
„Ei au o chestie interesantă: ți se adresează la nume în funcție de vârstă. Cum tu ești mai tânăr decât mine, ar trebui să-ți spun Sergiuchan. «Chan», pentru că ești mai mic, iar dacă cineva e mai mare decât mine, tot timpul mă adresez cu «san». Ei tot timpul folosesc asta, chiar și între prieteni. Eu le-am spus de la bun început că mi se pare ciudat, nu pot să accept că mă strigă Melissasan, mă făceau să mă simt bătrână”, rememorează clujeanca.
3.Japonezii nu își spun că se iubesc
„Când le-am povestit că eu le spun părinților și prietenilor că îi iubesc, ei m-au întrebat «Cum poți să faci așa ceva?». Ei spun asta doar la partenerul de viață! I-am întrebat: «Voi nu ați spus niciodată te iubesc părinților voștri?» și au răspuns că «nu, deloc»”. Am întrebat mai mulți japonezi după ce am aflat chestia asta și mi-au zis că nu ar putea face asta niciodată! Chiar și în relațiile apropiate păstrează un fel de respect, nu știu să-și exteriorizeze sentimentele. Uneori, am impresia că sunt robotizați, că ei nu simt nimic cu adevărat. Nici în public nu i-am văzut să se pupe! Un cuplu să se sărute în Japonia în public? Niciodată! Unii se țin de mână, alții nu. La ei, chiar și îmbrățișatul e văzut drept ciudat”.

4.Pe străzile din Japonia nu se poate întâmpla nimic rău
„Pe stradă, în Japonia, mă simt în siguranță. Dacă în România cineva îmi spune că sunt frumoasă, mă uit insistent și plec cât mai repede. În schimb, aici nu am nicio problemă, știu că nu se poate întâmpla nimic rău, nu contează că e zi sau e noapte”, este de părere Melissa.
5.Japonezii abia așteaptă să le ceri ajutorul
„Japonezii abia așteaptă să le ceri ajutorul. Acum două săptămâni căutam o bancă dar am găsit numai ATM-uri, nu găseam intrarea. Am întrebat o doamnă și, săraca, atât a fost de drăguță încât a venit cu mine, m-a luat de mână și mi-a arătat unde e intrarea. Sau, de exemplu, dacă mă opresc pe trotuar cu GPS-ul în mână și cuiva i se pare că mă uit cam nedumerită, mi s-a întâmplat să vină la mine și să mă întrebe dacă am nevoie de ajutor. Sunt mai deschiși cu străinii, dar la fel de receptivi sunt și ei între ei”, mai povestește tânăra.
Ești indecent dacă porți haine normale
6.Nu acceptă complimente
În cazul în care vrei să-i faci compliment unui japonez, pregătește-te să ți se spună că nu ai dreptate. Mai mult decât atât, și doar dacă mulțumești pentru un compliment primit este văzut drept ciudat.

„Lor nu le prea poți face complimente, le e greu să le accepte, tind să le respingă. Dacă ei îmi fac un compliment, eu nu răspund niciodată cu «mulțumesc», ci spun «nu, nu încă», adică insinuează că mai au de lucrat, că se străduiesc. Le-am spus asta și profesorilor că noi, europenii, acceptăm ușor complimente și s-au uitat ciudat la mine. Dacă tu, ca băiat, ai ieși la întâlnire cu o fată și i-ai spune că e frumoasă, va accepta complimentul deși ea nu se consideră atât de frumoasă. Ți-ar insinua că ea, în realitate, nu e”, continuă tânăra.
7.Îmbrăcămintea decentă în România e indecentă în Japonia
„Sunt super-decenți cu îmbrăcămintea, mai ales fetele! Nu că decente, exagerat de decente! Poartă doar fuste lungi, mai sunt excepții, dar puține. Toată vara poartă doar rochii și fuste lungi. Fără topuri, nu vor să li se vadă pielea sau umerii. Uneori și sub rochie poartă tricou. La început, eu m-am îmbrăcat normal, cu hainele mele de acasă, care la noi sunt considerate decente. În tren, toată lumea se uita la mine! Mă simțeam indecentă! Băieții poartă maieu pe sub tricou, pot să fie și 40 de grade! Oricine poartă maieu pe sub tricou, chiar și femeile!”, mai zice tânăra din Gherla.
Ai voie să plescăi în public
8.Japonezii nu se plâng!
„Nu se plâng deloc! Nu spun toți că viața e perfectă, dar categoric nu se plâng. Acceptă ușor ce li se întâmplă, mai ales că ei nu-ți vor spune prin ce trec, sunt foarte rare cazurile când se deschid în față. N-am auzit niciun japonez să se plângă, mai ales acum, când yenul are printre cele mai slabe valori pe care le-a avut vreodată. Nu i-am auzit să se plângă de acest lucru”, a mai povestit Melissa.

9.Japonezii te obligă să iei pauză
„Aici, între orele 12 și 13, se pune stop la orice. Fiecare se oprește timp de o oră să ia prânzul, să ia o pauză. Nici nu se pune problema să nu mănânci de prânz! E obligatoriu să iei pauză, nu poți spune că nu vrei pauză.”
10. „Japonezii nu au personalitate”
Melissa crede că unul dintre minusurile culturii lor este, într-o oarecare măsură, chiar decența și modestia.
„Japonezilor le lipsește personalitatea. O chestie care nu-mi place deloc este că ei poartă uniforme, arată toți la fel. Chiar și părul trebuie să le fie la fel! Fetele nu pot să poarte ciorapi, de exemplu. Asta e impresia pe care mi-o lasă când îi văd că arată toți la fel. Crescând așa, cu toții gândesc la fel, au cam aceeași gândire, aceleași principii”, a mai spus studenta.
11.Se relaxează dezbrăcați la băi termale
Atât modul de relaxare al japonezilor este destul de diferit de cel întâlnit în România, cât și felul cum sunt merg acolo.
„Au foarte multe băi termale unde mergi dezbrăcat, fără costum de baie. Am fost și eu de trei ori, nu e așa ciudat cum pare. Există secțiuni separate, dar și mixte. Foarte repede m-am relaxat, ei fac asta de foarte multă vreme. Când i-am povestit, mama s-a mirat, dar la ei e o chestie culturală”, mai spune ea.
12.Japonezii nu știu alte limbi în afară de cea a lor
Dacă ajungi în Japonia și cunoști doar engleza, este momentul să aflii că asta nu te va ajuta prea mult în comunicarea cu localnicii.
„Nu prea se descurcă cu limba engleză, nici măcar tinerii. Au cursuri de engleză, dar profesorii le vorbesc tot în japoneză. Practic, nu fac nimic. De-asta japonezilor li se pare uimitor că cineva le poate învăța limba”, mai zice studenta.
13 Ei nu-și doresc să nu muncească
Majoritatea oamenilor din Japonia trăiesc bine și foarte bine, puțini sunt sub medie. Asta se datorează felului lor de a munci cât mai mult, chiar dacă nu sunt mereu plătiți pentru munca în plus.
„Lucrează până la epuizare, așa este cultura lor. Degeaba le spui să nu lucreze atât de mult, ei nici nu-și doresc să audă! Soția unui prieten lucrează până seara târziu, rămâne după program și uneori nu-i sunt plătite orele suplimentare. Dar ei n-au probleme cu asta, nici așa ar renunța la job”, este de părere Melissa.
14 Japonezii consideră că plescăitul este politicos
Mâncatul anumitor feluri de mâncare cu gura închisă, cum ar fi ramenul sau udonul, este considerat a fi nepoliticos. Am aflat că ei preferă mâncatul cu gura deschisă și asociază plescăitul cu faptul că mâncarea este delicioasă.
15 Bacșiș la restaurant? Nici vorbă!
Am aflat mai devreme că japonezii nu au o problemă cu munca în plus fără să fie plătiți, însă la fel reacționează dacă vrei să le dai mai mulți bani?
„Nu se lasă bacșiș deloc, sub nicio formă. Clientul nici nu se gândește la asta pentru că știe că îi va fi înapoiat restul, dar și dacă ar dori să lase, cel care vinde ar merge după el să-i înapoieze restul”, a mai spus tânăra.
Articol scris de Sergiu Crăciun
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI: