monitorulcj.ro Menu

Istoria se rescrie in aceste zile

In aceste zile, Centrul pentru Investigarea Crimelor Comunismului din Romania desfasoara cercetari in beciul cladirii care a devenit intre timp Palatul Copiilor si care in urma cu aproape 60 de ani adapostea sediul securitatii. Se crede ca in subsol s-ar afla zidite ramasitele a 13 dintre luptatorii anticomunisti arestati de securitate intre februarie si mai 1949, fiind apoi condamnati la munca silnica. Se pare insa ca nimeni nu a mai ajuns sa munceasca, 12 barbati si o femeie fiind impuscati undeva in Cluj. Femeia, sotia lui Silviu Dalea a aflat deja povestea. O data de la sotul sau si familia acestuia si apoi de la cei care acum vor sa puna ordine in istorie. Grupul celor 13 a fost format din 12 barbati si o femeie. Majoritatea luptatorilor anticomunisti care se presupune ca sint ingropati la Cluj provin din judetul Alba si au activat in miscarea armata de rezistenta anticomunista din zona Muntilor Apuseni. Emil Dalea s-a nascut la 20 august 1917 in Galda de Jos. A fost agricultor, a luptat in armata unde a fost ranit si a primit gradul de sergent, iar apoi a lucrat ca si ceferist. Era casatorit si avea doi copii, pe Silviu si o fata mai mica cu doi ani. Istoria il consemneaza ca membru in organizatia lui Alexandru Maxim, lucru pentru care a fost arestat la 9 martie 1949 si condamnat de Tribunalul Militar Sibiu in 18 octombrie la 20 de ani de munca silnica, fiind inchis la Aiud, Gherla si Sibiu. In 28 februarie 1950 a fost transferat la Penitenciarul Tribunalului Cluj, fiind preluat in 5 aprilie de securitate. A fost executat la sediul securitatii din oras.Sentimente contradictoriiIn casa familiei Dalea, sentimentele sint contradictorii. “Parca mi s-a urit. De atita vreme ii tot cauta, da’ nu i-au mai gasit. Acuma zic ca ar fi la Cluj, da’ io nu cred ca ii gasesc nici acolo”, spune femeia si il lasa apoi pe sotul sau sa continue povestea. Aparent, pentru el este doar a amintire. “Oh, da’ ce sa mai spun io? Eram un copil. Aveam numa’ 5 ani cind l-or luat pe tata. Nu mai tin io minte asa bine”, spune Silviu, dar imediat ochii i se umezesc, vocea incepe sa ii tremure, iar cuvintele ies din ce in ce mai greu. “Era o zi ca oricare alta. Nu stiu de unde veneam, dar aci, pe ulita, l-am vazut pe tata. Era legat la picioare cu lanturi si in jurul lui oameni cu arme. M-am speriat, da’ n-am stiu ce sa fac. Atunci l-or luat si l-or dus”povesteste barbatul ajuns acum la 68 de ani. Dupa ce amintirile se mai estompeaza putin, Silviu Dalea isi poate continua povestea. “A fost in armata si cind o venit acasa s-o angajat la CFR. Aici stateam toti si munceam cum puteam, ca era foarte greu. Nu era mincare, nu erau bucate, nu era nimic. Da’ eu eram mic. Numa’ mama si tata munceau. No, si dupa ce l-o luat, o ramas saraca mama numa’ singura. Mama a trait pina in 1987 si nu s-a mai casatorit. Mai credea ca tata e viu”, mai spune barbatul si isi pierde din nou vocea. Pentru el, Emil Dalea, tatal sau, a fost un om care “n-a avut nici o vina, n-a gresit cu nimic”. De fapt, nici nu conteaza daca a gresit. “Pentru ce i-o luat? Nu stiu. Nu stiam io prea multe ca eram mic, dar o fost rau. Veneau din timp in timp la noi acasa, cu arme. Cautau, ne intrebau, verificau. Noi ne speriam rau de tot. Nici la scoala nu ne-am putut duce. Nu ne-o lasat sa mergem la scoala. Securitatea nu ne-o lasat. Dupa un timp am mers si la scoala, dar ne era si frica si la altii le era frica de noi. Lumea din sat se ascundea. Era rau de tot”, mai povesteste barbatul. Nu au stiut nimicChiar daca a fost de fata cind tatal sau a fost ridicat de securitate, iar sentinta era “munca silnica”, nu a mai stiu nimic de Emil Dalea. “Nu ne-o spus nimeni nimic, nu am mai avut nici o veste. Abia prin 1972, cind o trebuit sa facem la casa si ne-o trebuit ceva acte ne-o dat un certificat de deces, dar nu stiam ce s-o intimplat cu el, pe unde ii sau cum o murit. Acuma mai stim si noi, de cind s-ar apucat sa sape la Cluj”, spune Silviu Dalea. In afara de el, dintre urmasii “grupului de la Galda” nu a mai ramas aproape nimeni. Cel putin, nu in zona. “Nu mai stiu daca mai e cineva. Noi am ramas aici si aici stau si copiii si nepotii. Altii nu stiu pe unde s-or mai dus ca ne-o fost frica sa vorbim si acuma nu mai stim cine si pe unde mai ii”, spune Silviu Dalea. Desi a fost doar un copil, barbatul isi aminteste de tatal sau. “Era un om mare, inalt, puternic si frumos. Am si citeva poze pe aici”, spune el, dar sotia este cea care le cauta. Singurele imagini cu Emil Dalea sint cele in care apare pe Livretul Militar. Un copil s-a jucat intre timp cu poza si i-a adaugat o barba si doua urechi, insa poza ramine pentru Silviu Dalea singura imagine a tatalui sau. “Nu prea sint poze. Mai era una taiat, da’ nu stiu ce o facut fata cu ea. Era un barbat ca zidu’ de mare si de tare. Ce or avut cu el? Ce rau o facut el? Ca le-o dus de mincare la aia din munti? Rautate omeneasca”, spune sotia lui Silviu, care a gasit intre timp citeva poze cu sotul sau in copilarie. “Io nu l-am cunoscut. Mi-a povestit soacra si sotul si am mai aflat asa intre timp. Nu pricep io, da’ o fost greu. O venit din armata, o muncit si o fost destept. Trebuia sa il lase acasa sa vada de familie. Si daca l-or luat, erau 20 de ani de munca, da’ era acasa la 50 de ani si era in putere. Asa l-or impuscat. Da’ de ce? Ce rau o facut el? Ca n-o facut nimic si n-o omorit pe nimeni”, spune femeia care isi aduce aminte ca soacra sa i-a povestit ca la putin timp dupa arestare a urmat o perchezitie. “Au venit cu el inapoi, acasa, sa caute ce gasesc. Or gasit o arma si gloante, da’ cine n-avea arma atunci? Si pentru atita lucru l-or impuscat”, spune femeia care se ridica sa puna pozele la loc. NiciodataIntr-un moment extrem de tensionat, urmasii luptatorilor anticomunisti asteapta rezultatele sapaturilor de la Cluj. Indiferent de ceea ce se va gasi, pozitia este extrem de transanta. “Eu nu l-am cunoscut, da’ as vrea sa imi fac datoria, sa ii fac rinduiala crestina ca si la mama”, adauga sotia sa si pleaca spre poarta sa ne conduca. Pe drum isi aduce aminte. “Nu s-o schimbat nimic. Nu ne-o dat nimeni, nimic, niciodata. O despagubire pentru ca or nenorocit familiile si or lasat copiii orfani. Acuma, daca ii gasesc trebuie sa il aducem sa facem inmormintare. Nu ne da nimeni nimic si tot noi trudim si cheltuim”, mai spune femeia inainte de a dori sanatate celor care se ocupa de caz.

comments powered by Disqus