monitorulcj.ro Menu

O solutie binevenita

Sigur, evolutia problemei trebuie raportata la conditiile concrete privind baza si fundamentele asigurarii materiale, respectiv financiare a pensiei. Asa, spre exemplu, fenomenul disponibilizarilor masive, urmare inchiderii sau reducerii activitatii celor mai multe dintre marile intreprinderi, si-a gasit o supapa si in pensionare. O masura relativ usor de luat, dar a carei consecinte n-au fost suficient previzionate. Este o axioma relatia si raportul dintre angajati, respectiv platitorii la contul asigurarilor sociale de o parte si beneficiari, respectiv pensionari. Fenomenul pe care l-am inrtegistrat a fost tocmai invers demersului sau firesc: a scazut sursa de alimentare, dar a crescut vertiginos masa de beneficiari. Pe fondul tribulatiilor reformei, a unui coeficient slab sau foate slab al randamentului economic, in consecinta a salariilor mici sau chiar de mizerie, soarta pensiilor era pecetluita. Cu toate acestea, se puteau lua unele masuri de echilibrare. Asa de pilda, inca din primele luni ale anului 1990, datorita degringoladei stimulata fie si de la nivelul conducerii politice centrale, au fost multi beneficiari ai tranzitiei care s-au imbogatit pe averea statului obtinind venituri de-adreptul fabuloase, dar care au scapat impozitarii, respectiv contributiei sociale. Tot atunci si apoi pe parcurs, s-a inregistrat fenomenul unui dezechilibru turbulent, atit intre salariile insesi, cit si intre pensii cu diferente enorme intre ele, desi contributiile la fondul de pensii in perioada comunista, pe fondul unor venituri mai echilibrate, nu justificau prapastia intre pensiile mari si multimea pensiilor mici.De citiva ani asistam la un reviriment economic exprimat prin randamentul economiei de piata asistat de o infuzie de investitii straine. Precum si o capitalizare a banilor cistigati peste hotare. Fenomenul se resimte in pulsul vietii cotidiene. Era si este firesc ca intr-o atare conjunctura sa se puna in discutie si soarta pensiilor. Cu toate acestea, am fost martorii unor ample dezbateri si controverse cu privire la coeficientii de majorare si respectiv capacitatea de alimentare a fondului de pensii, privit cu deosebire in perspectiva mai indelungata. Este si ramine in continuare o intrebare cui va da viitorul dreptate: entuziastilor sau scepticilor. Nefiind economist sau finantist, voi exprima o parere „de pe tuse", cum se spune. Exista niste parametri care se impun cu puterea evidentei la nivelul unor judecati, fie si mai putin avizate. Puterea pensiilor depinde si va depinde de puterea veniturilor, in cele din urma, de capacitatea de alimentare a fondului. Sursa fundamentala o constituie randamentul economic. De el depind in primul rind salariile si, deci, sursa de alimentare. Largirea bazei de impozitare, ca si eventuala subventie de la buget, se raporteaza si depind tot de randamentul economic. Pe buna dreptate se intreaba deci unii economisti daca ritmul antecalculat al cresterii economice justifica coeficientul de crestere legiferat. Ea, starea economiei, va transa disputa si va da verdictul. Iar nu alte paleative care sint mai degraba de decor.Socot insa ca, in conditiile concrete ale evolutiei noastre, problema marii mase de pensionari trebuia abordata si dintr-un alt unghi de vedere. Este limpede ca afluxul de pensionari este rezultatul nu numai al evolutiei raporturilor de munca ci, in determinarea lui, a jucat un rol esential politica de stat si injonctiunile reformei. Conditii in care este firesc ca rezolvarea problemei sa vizeze un spectru mai larg de incidenta, putindu-se pune problema unei echilibrari bugetare generale. Corespunde adevarului ca baza si speranta o constituie, astfel cum am mentionat deja, cresterea economica, numai ca, ea poate evolua intr-o perspectiva indelungata, pe cind pensionarii au nevoie de sprijin si ajutor acum. Este o problema sociala, de responsabilitate  si onoare daca vreti, a generatiilor mai tinere care, cel putin pe un termen previzibil, sa primeasca o rezolvare fie si reechilibrind alocatiile pentru alte domenii bugetare. Alimentarea suplimentara de la bugetul de stat nu ar trebui sa fie tratata ca o opreliste insurmontabila. Principiul salvarii starii acute a pensionarilor n-ar trebui obstaculat de principiile generale economico-financiare, dupa care se alcatuieste indeobste bugetul standard de stat. In ordinea prioritatilor, cel putin pina cind lucrurile vor putea intra in normal, pensia si pensionarii, cu deosebire cei in mare dificultate, ar trebui sa aiba un regim prevalent.

comments powered by Disqus