Sănătate

Viața după cancerul de sân

Pentru o femeie diagnosticată cu cancer de sân, momentul încheierii tratamentului activ – operație, chimioterapie, radioterapie, imunoterapie (acolo unde este cazul) – este așteptat cu nerăbdare, dând sentimentul că “ce era mai greu a trecut”.

Este momentul în care, cel puțin din exterior, pare că viața ar trebui să revină la normal. Dar pentru multe paciente, lucrurile nu sunt atât de simple.

În oncologie vorbim tot mai mult despre „survivorship” – perioada de viață care începe odată cu diagnosticul de cancer și continuă după terminarea tratamentelor active. Nu este vorba doar despre supraviețuire în sensul strict al cuvântului, ci despre cum trăiește o persoană după cancer, cu toate schimbările fizice, emoționale, familiale și sociale pe care boala și tratamentele le pot lăsa în urma.

După luni de investigații, operație, chimioterapie sau radioterapie, pacienta și cei din jurul ei se așteaptă adesea la o revenire rapidă la viața de dinainte. Însă organismul are nevoie de timp pentru recuperare, iar unele efecte ale tratamentelor pot persista luni sau chiar ani. 

Oboseala, tulburările de somn, dificultățile de concentrare, schimbările de dispoziție, modificarea imaginii corporale sau teama de recidivă pot deveni parte din viața de zi cu zi.

O situație aparte este cea a pacientelor cu tumori hormonodependente, care reprezintă o proporție importantă dintre cancerele de sân (70-80% din cazuri). Pentru acestea, tratamentul nu se încheie odată cu chimioterapia sau radioterapia. Hormonoterapia poate continua timp de minim 5 ani, dar în unele situații se poate extinde până la 8-10 ani, având un rol esențial în reducerea riscului de recidivă.

Tamoxifenul, inhibitorii de aromatază sau supresia funcției ovariene sunt tratamente eficiente, dar pot avea efecte secundare care influențează semnificativ calitatea vieții, ca urmare ele nu trebuie minimalizate. De asemenea, în ultimii ani avem acces la o clasă nouă de medicamente- inhibitori ai kinazelor dependente de ciclina 4 si 6 (iCDK 4/6), medicamente care au un profil de toxicitate aparte (cardiacă sau digestivă, mai ales diareea, dar și accentuarea oboselii), fiind o provocare pentru pacientele care se află sub tratament cu medicamente din această clasă, de multe ori alterând calitatea vieții. Durata acestor terapii este de 2 sau 3 ani, în funcție de medicament și se administrează concomitent cu hormonoterapia. 

Pentru pacientele tinere, una dintre cele mai dificile consecințe ale tratamentului poate fi instalarea bruscă a simptomelor de menopauză.  Chimioterapia poate afecta funcția ovariană, iar în anumite situțtii, la femeile tinere o parte importantă a tratamentului hormonal este menținerea suprimării funcției ovariene, adică o menopauză indusă medicamentos. Scăderea brusca a nivelului de estrogen poate determina bufeuri, transpirații nocturne, insomnie, uscăciunea mucoaselor, inclusiv a mucoasei vaginale, scăderea libidoului. Se mai adăuga modificări ale dispoziției, dureri articulare sau dificultăți de concentrare. Pentru o femeie de 35–40 de ani, această schimbare poate fi mult mai greu de acceptat decât menopauza care apare natural, progresiv, la o vârsta mai înaintată.

Se pot adauga probleme legate de fertilitate, sexualitate, relația de cuplu și propria imagine corporală. De multe ori acestea rămân nespuse la consultațiile oncologice, mai ales datorită faptului ca atenția este îndreptată firesc asupra controlului bolii. Deși nu ar trebui să fie așa. Lipsa de timp cu ocazia vizitelor la medic, respectiv rușinea sunt alți factori care contribuie la nerezolvarea acestor probleme. Dar pentru pacientă, ele fac parte din viața de zi cu zi. 

Uneori există tendința de a considera aceste simptome un preț mic de plătit pentru vindecarea cancerului. Din punct de vedere medical și al supraviețuirii, beneficiul tratamentului este evident. Din perspectiva pacientei însă, ani întregi de bufeuri, insomnie, dureri articulare, oboseală, scăderea densității osoase sau dificultăți în viața sexuală nu sunt deloc neglijabili. Multe paciente simt că nu primesc suficient sprijin pentru gestionarea lor. De asemenea, efectele adverse supărătoare pot influența complianta la hormonoterapie. De aceea este esențial ca pacienta să vorbească despre ele cu medicul și să nu întrerupă tratamentul din proprie inițiativă.

Există soluții, cum ar fi activitatea fizică adaptată stilului de viață al pacientei, măsuri pentru îmbunătățirea somnului, lubrifianți sau hidratante vaginale – iar alteori este nevoie de tratament medicamentos sau de implicarea altor specialiști. Important este să existe o comunicare deschisă între pacientă și echipa medicală. Să se adreseze și altor specialități precum reumatolog, neurolog, endocrinolog, ginecolog atunci când este cazul. Alegerea tratamentului trebuie individualizată, deoarece terapia hormonală sistemică utilizată în menopauza obișnuită nu este, în general, recomandată după un cancer de sân. Nu toate problemele au o soluție perfectă, dar multe dintre ele pot fi ameliorate.

Există o parte a survivorship-ului care nu se vede în analize sau investigații:  Teama că boala ar putea reveni. O durere nouă, o consultație de control sau apropierea unei mamografii sau unui computer tomograf, se pot solda cu anxietate și frică, pe care pacienta credea că a depășit-o. Când tratamentul s-a terminat și rezultatele controalelor sunt bune, pare greu de înțeles această teamă. Pentru pacientă însă, diagnosticul de cancer schimbă percepția asupra propriei sănătăți. Această teamă nu trebuie ignorată, dar nici lăsată să domine viața. Atunci când devine persistentă și afectează activitatea zilnică, suportul psihologic poate fi la fel de important ca monitorizarea medicală.

Viața după cancer nu înseamnă doar controale oncologice. Înseamnă sănătatea osoasă și cardiovasculară, menținerea unei greutăți adecvate, activitatea fizică, sexualitatea, fertilitatea atunci când este relevantă, sănătatea emoțională, reintegrarea familială, profesională și socială și, nu în ultimul rând, redescoperirea încrederii în sine și în propriul corp, de multe ori schimbat de boală și de tratament.

Progresele din oncologie au făcut ca tot mai multe femei diagnosticate cu cancer de sân să traiască mulți ani după diagnostic. De aceea obiectivul nostru nu mai poate fi doar ăa tratăm cancerul,  trebuie să ne preocupam și de calitatea vieții de după cancer. Este foarte important să trăiești după boală, dar nu este tot una cum trăiești după cancer. Acesta este mesajul cel mai important al conceptului de survivorship.

Articol sustinut de clinica Amethyst Cluj