monitorulcj.ro Menu

Locasul de inchinare

    ChemareaPrin functia ei liturgica si spirituala biserica – locas de închinare – cheama la sine prin glasul clopotelor, la vreme de rugaciune, pe toti credinciosii, pentru a-i uni cu Dumnezeu, cu cerul, pentru a-i „îndumnezei”, prin puterea Duhului Sfânt, care lucreaza în Sfintele Taine si prin aceasta, pentru a-i uni între ei, spre a forma o unitate deplina cu Hristos. În adunarea eclesiala, prin împartasirea cu Trupul si Sângele Mântuitorului în cadrul Sfintei Liturghii se reconstituie Trupul tainic al Domnului, Sfânta Biserica, al carui cap este Hristos, iar noi suntem madulare fiecare în parte (cf. I Cor. 12, 27).    ÎmpreunaUnitatea bisericeasca creata si grupata în jurul aceluiasi altar sau aceluiasi preot se numeste parohie, de la termenul grecesc paroikia – care însemneaza a locui împreuna, a fi în acelasi loc. Parohia nu este doar o unitate administrativ-bisericeasca, ci mai presus de toate este o realitate spirituala, în cadrul careia fiecare credincios îsi afla menirea sa în relatie cu Dumnezeu, – câstigarea mântuirii. Ea este unitatea cea mai mica a Bisericii ca trup mistic al lui Hristos si se manifesta ca un organism alcatuit din mai multe elemente.    Preotul-parohConducatorul parohiei, capul vazut al acestei organism, este preotul-paroh, care îl reprezinta pe Hristos, Capul nevazut al Bisericii si lucreaza în numele Lui. Preotul continua si împlineste cele trei slujiri ale Mântuitorului, de Profet, Arhiereu si Împarat, prin lucrarea învatatoreasca – vestind Evanghelia Cuvântului lui Dumnezeu, prin cea sfintitoare – savârsind sfintele slujbe, Sfânta Liturghie, Sfintele Taine si Ierurgiile bisericesti, iar prin cea conducatoare – purtând o permanenta grija parinteasca fata de credinciosi, pentru a-i conduce pe calea mântuirii. De aceea fiii sai duhovnicesti îl numesc ca preot „parinte” spiritual.    Constiinta de enoriasÎntre îndatoririle credinciosilor, prima si cea mai importanta este constiinta de enorias, constiinta apartenentei la o parohie, la un altar, la un slujitor al altarului si la un parinte duhovnicesc. În felul acesta parohia devine pentru fiecare enorias o mare familie spirituala în cadrul careia el a intrat prin Taina Sfântului Botez si a Mirungerii, primite în pruncie, s-a dezvoltat, întarit si hranit duhovniceste prin celelalte Sfinte Taine ale Bisericii. Baia lacrimilor, Sfânta Spovedanie ofera credinciosului împacarea cu Dumnezeu si balsam sufletului ranit de pacat, pentru a putea atinge punctul de maxima comuniune, unirea cu Hristos, prin împartasirea cu Preacuratul Trup si Scumpul Sânge, în Taina Euharistiei. În vreme de încercare si suferinta, prin Sfânta Taina a Maslului, credinciosul dobândeste sanatate sufleteasca si trupeasca. Dragostea care îi uneste pe cei ce doresc sa vietuiasca împreuna „în Domnul” este binecuvântata prin Taina Cununiei. Tot ceea ce este în afara cununiei este „spurcaciune” înaintea lui Dumnezeu. Dintre credinciosi sunt alesi si cei care, urmând o chemare speciala numita vocatie, sunt instituiti, dupa pregatirea necesara, în treptele ierarhiei de drept divin: diaconi, preoti si episcopi.    Pentru o parohie vie(…) Desprinderea credinciosilor de Biserica spre a-si cauta în afara ei liman, cât si absenta si dezertarea unora de la îndatoririle lor, vor duce la pierderea constiintei de enorias, la desprinderea din comunitatea spirituala în care s-au nascut si au crescut si, în final, la moartea lor spirituala.     Fara o munca asidua si responsabila din partea ierarhiei bisericesti si fara un raspuns si o colaborare constienta din partea credinciosilor o parohie nu poate fi vie, ci îsi pierde caracterul si esenta sa supranaturala, ramânând doar o simpla realitate administrativa, sau uneori chiar mai putin.

comments powered by Disqus