monitorulcj.ro Menu

Lucratori in via Domnului

Cuvintele acestea se potri¬vesc cu Evanghelia pe care a ran¬duit-o Biserica in aceasta dumi¬nica, cu pilda stapanului ce a plantat vie si cu slugile nevred¬nice. Intai de toate, insa sa vedem ce sunt pildele? Suntem constienti ca tot ce se citeste in Biserica, toate textele Evanghelice nu sunt de la oameni. De aceea, nici talmacirea lor nu poate sa fie de la oameni. Cuvintele pe care le avem in Scriptura sunt de la Hristos, sunt cuvintele Sale. Ca sa intelegem de ce e nevoie de talmacire, de explicare – pe care nu poate s-o dea decat Biserica, prin cei pe care Biserica i-a ales, i-a invatat, i-a instruit a vorbi si i-a hirotonit –, pentru ca oamenii sa poata intelege misterul cre¬dintei, sa inteleaga Tainele, care sunt mai presus de mintea noastra, Hristos S-a folosit si de cuvinte, in mod direct, dar si de pilde sau parabole. Ele sunt multe in Scriptura.     Ce a facut Mantuitorul? Iata cum, folosindu-Se de o pilda, din munca agricultorilor, ne invata ce e Imparatia lui Dumnezeu. Daca ar fi zis doar asa, teoretic: „Cuvantul lui Dumnezeu vine in inima voastra si daca rodeste rodeste, daca nu, nu; depinde de inimile voastre”, ar fi inteles oamenii mult mai greu. Dar a zis: Iata, asa cum voi aruncati samanta in pamant, tot asa si cuvantul lui Dumnezeu vine spre inimile voastre si inimile voastre sunt asa cum este pamantul, cu neajunsurile lui. Si acum, apropiindu-Se de acesti oameni care isi puneau dragostea lor in munca campului, pentru ca rezultatele sa fie pe masura, a zis: Tot asa Imparatia lui Dumnezeu se va asemana cu un om, un stapan, ce si-a sapat vie. Ce inseamna a sapa via? Inseamna a lucra ceea ce Dumnezeu ti-a dat sa faci. Cine e stapanul viei? Nu este altul decat Dumnezeu, Care a creat lumea. De aceea spunem noi, la rugaciunea aceasta arhiereasca: „Doamne, Doamne, cauta din cer si vezi si cerceteaza via aceasta...”; iar a doua oara spunem „lumea aceasta”; deci via este lumea zidita de El.     ViaLumea a fost pregatita de Dumnezeu, dandu-i tot ceea ce ii era necesar pentru ca sa o poata castiga Mantuitorul. A facut un gard, adica a dat o lege, o invatatura. Totdeauna, cuvantul lui Dumnezeu pentru noi e pavaza. Apoi, a pus ceva stapanul acolo, in mijlocul viei: un altar de jertfa. In istoria veche a Vechiului Testament, pentru ca omul sa aiba legatura cu Dumnezeu, a pus in mijlocul comunitatii un altar de jertfa si le-a spus: Aduceti din munca voastra prinos lui Dumnezeu! Altarul de jertfa pe care-l avem noi astazi nu mai este ca altarul acela pe care se da foc roadelor aduse. Ne aducem aminte de jertfa lui Cain si a lui Abel. Unul a adus mielul cel mai gras, iar celalalt snopul cel mai slab. Noi ne aducem acum dragostea noastra si prinosul nostru prin darul de paine. Painea reprezinta munca si dragostea noastra. O aducem la Biserica pentru ca, din ea, din prescura, sa se faca Sfanta Impartasanie, vinul sa se transforme in Sangele lui Hristos, si apoi noi – iata roadele, ca deja avem roade –, sa ne impartasim cu Trupul si Sangele Mantuitorului Hristos.      Biserica are deci turn de veghere. Este turnul de unde vegheaza Stapanul ca sa nu vina dusmanii si sa strice roada. In privinta aceasta, iata, Scriptura il numeste in pilda turn de veghe.     „Turn de veghe“Dar ce-au facut fratii, de care ne e mila? Si-au luat ei de la ei puterea si au facut acea revista – Turn de veghe – si va agaseaza pe strada si spun: Iata, noi suntem in Turnul de veghe. Dar va invata ca nici nu exista Hristos; ei nu-L recunosc ca Dumnezeu. Turnul de veghe il avem in inima, in Biserica... Si cand ii auziti clopotul si stati acasa, sa stiti ca ingerul e aici si plange. Iar daca acesti frati intra prin ograda noastra, sa le spunem: Eu am gard. Stiu ca pe poarta aceasta doar Pastorul cel bun intra. De ce sariti gardul? De ce vreti sa ne faceti pe noi crestini, cand noi suntem de doua mii de ani crestini? Trebuie sa asteptam sa vina din America marii evanghelisti sau marii vindecatori? Eu va sfatuiesc sa va aparati credinta nu cu ciomagul, ci cu arma dreapta a credintei si, mai ales, cu arma pe care ne-a lasat-o Hristos: Semnul Sfintei Cruci.     Sa ne rugam impreunaCand ii vedeti pe acesti oameni, incercati sa va apropiati de ei, sa va rugati impreuna si sa le spuneti asa: Sa va faceti Semnul Crucii – pentru ca ei fug de Cruce – si sa ziceti: Mantuitorul Hristos, Care S-a rastignit pe Cruce, sa fie cu voi. Maica Domnului, care ne pazeste pe noi, sa va pazeasca si pe voi. Haideti sa ne rugam impreuna si, daca ne putem ruga cu Sem¬nul Crucii, daca ne putem ruga in fata icoanelor pe care le avem de la stramosii nostri, care sunt, de fapt, chipuri ale dumnezeirii apropiate de noi, daca ne putem ruga cu aceasta arma si pavaza si o putem chema pe Mama noastra, atunci, fratilor, haideti la noi, mergem in Biserica si ne rugam. Daca nu, cau¬tati-va biserica in alta parte.     Imaginea bisericiiIn aceasta pilda avem imaginea Bisericii. De aceea este numita si Pilda slugilor neascultatoare, pentru ca Stapanul, dupa ce a pus randuiala, a dat Biserica aceasta in slujire poporului iudeu, in istoria de pana la venirea lui Hristos, dar nu a dat roadele pe care le-a dorit Dumnezeu. Si, atunci, a trimis din cand in cand pe mesagerii Sai, proorocii. Ce-au facut ei cu proorocii? Exact ce spune Iisus in pilda: pe unii i-au batut, pe altii i-au ucis cu pietre. Apoi a trimis alte slugi, alti mesageri, dar le-au facut la fel si acestora. Si, la urma, Dumnezeu a hotarat sa-L trimita pe Fiul Sau. Si ce-au facut? Ce-au raspuns mai-marii poporului iudeu? Cand au vazut minunile lui Iisus, au zis: „Cu domnul dracilor scoate pe draci”. Cand au vazut invieri din morti, nu au stiut cum sa raspunda. L-au hulit cand au vazut ca l-a inviat pe Lazar. Au zis: „Gata! Sa-L omoram, sa incheiem cu El”. L-au ucis! Se incheie pilda cu aceste cuvinte „Ce va face stapanul viei cand va veni si va cere socoteala slugilor?”. Si ce a spus? „Pe cei rai cu rau ii va pierde, iar via o va da altora, care vor aduce roade la vreme”.    Toti suntem lucratoriLucratori in via Domnului nu sunt doar preotii, in primul rand. Pilda se refera, mai ales, la cei pusi in fruntea poporului ales, arhierei si preoti, care L-au dat pe Hristos la rastignire. Toti am primit, prin Botez, numele de crestini, care vine de la Hristos; toti suntem lucratori in via Domnului. Numai ca fiecare in parte ne gandim cum am putea face noi mai mult si sa-I dam lui Dumnezeu mai putin. Parca ar avea Dumnezeu nevoie de bunatatile noastre pe care le adunam! Atunci cand, in zi de duminica si sarbatoare, in loc sa venim la biserica, ne chinuim sa ne adunam cele pentru trup mai mult decat in alta zi, ispititi de cel rau, suntem slujitorii care au zis: Cum am face pana sa-l omoram pe mostenitor si sa castigam noi mos¬tenirea? In fiecare duminica, cand vine trimisul, inge¬rul, si-mi cere socoteala: Unde esti, crestine?, eu sunt departe, vreau sa-mi adun bogatii. Ne amagim cand credem ca-L putem pacali pe Dumnezeu sau cand credem ca El e obligat sa ne ierte toate pacatele noastre.  Departe de HristosAtunci cand credem ca lucrurile omenesti au in¬taietate inaintea celor divine suntem departe de Hristos. De asemenea, cand stam departe de Dumnezeu prin fapta noastra? Cand avem impresia ca e suficient sa credem si sa zicem: Doamne, stiu ca existi, stau departe, ca mi-e frica de Tine, dar ai grija de mine. Cand vine incercarea lui Dumnezeu sa nu zici: De ce ma pedepseste Dumnezeu pe mine? Ca eu nu sunt cel mai mare criminal, n-am omorat pe nimeni... Neavand credinta, nu voi intelege niciodata nimic, si revolta mea contra lui Dumnezeu e un mai mare rau pe care il pun in sufletul meu. Cand vad ca cei dragi pleaca de langa mine, ma intristez si nu pot sa nu plang, dar nu plang ca cel ce nu are nadejde, ci stiu ca daca ne-ar pedepsi Dumnezeu dupa pacatele noastre am fi morti cu totii.     IndemnSa fim niste lucratori buni in Via Domnului! Si cand plecam de la biserica, sa zicem: Vino cu mine, Doamne, ca sa fii al meu! Daca ma va prinde noaptea vietii (moartea), sa fiu cu Tine. Si sa primesti, Doamne, rodul lucrului meu in via Ta! Amin.

comments powered by Disqus