monitorulcj.ro Menu

Datornicul nemilostiv

Pilda Duminicii acesteia, a XI-a dupa Rusalii, numita si a „datornicului nemilostiv“ m-a dus cu gândul la o pagina din Cuviosul Paisie Aghioritul:„... Hristos nu spune: «Daca te roaga cineva sa mergi o mila, tu sa mergi doua», ci spune: «Daca te sileste cineva sa mergi o mila, mergi doua» (Mt 5, 41). Si nu spune: «Daca îti cere haina, da-i si camasa», ci: «Daca îti ia haina, da-i si camasa» (Mt 5, 40). (...)... daca cineva pune în lucrare spusa din Scriptura si daca-l sileste unul sa mearga o mila, merge si mai departe, dupa aceea lucreaza Hristos si se schimba duhovniceste si celalalt care l-a silit si-si face probleme de constiinta. «Mai, ia te uita, îsi spune el, eu l-am silit sa mearga o mila, iar el a mers mai departe! Câta bunatate!». Daca si Hristos ar fi avut logica (...) omeneasca pe care o au astazi multi oameni duhovnicesti, nu ar fi lasat Tronul Sau cel ceresc ca sa Se coboare pe pamânt sa Se chinuiasca si sa fie rastignit de noi, oamenii cei vrednici de plâns. Însa înlauntrul acestei nereusite a Lui, vazuta omeneste, era ascunsa mântuirea tuturor oamenilor. Dar ce a tras ca sa ne mântuiasca!...“ (Cuv. Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicesti, III, Nevointa duhovniceasca, Ed. Evanghelismos, Buc., 2003, p. 118-119).    Reactie de sluga netrebnicaRevenind la evanghelie, unii l-ar îndreptati pe slujbas, spunând ca tocmai pomenise ca va plati toata datoria (Mt 18, 26b). Si ca era firesc sa înceapa a o face. Evanghelistul Matei - desavârsit povestitor - arata discrepanta între o datorie (zece mii de talanti) si cealalta (o suta de dinari) (Mt 18, 25, respectiv Mt 18, 28) tocmai pentru a sublinia nefirescul actiunii „iertatului neiertator“. Reactie de sluga netrebnica, gâtuirea si-apoi aruncarea în temnita a celui „mic“ între datornici, arata ca Hristos nu de partea materiala grijeste când le vorbeste oamenilor, ci despre aspectul cel dinlauntru al omului vechi, „cel care sade ca un chirias rau înlauntrul nostru“ (cf. Cuv. Paisie, op. cit. p. 173) si fara de alungarea caruia nu poate fi înnoit nimic în noi.    Saraci cu duhul lui HristosSi noua ni se întâmpla uneori asa. Noua, carora Dumnezeu ne-a iertat pacate înfricosatoare, care-au înrosit de plâns ochii Pastorului celui Blând, care-au rusinat si patat haina Botezului, pacate de care doar harul lui Dumnezeu ne-a facut iertati, identificam uneori în jur, la unii dintre ai nostri, pacate sau umbre de pacate pe care le înfieram îndata. Si sugrumam într-însul orice încercare de respirare duhovniceasca, si-l legam, fiind convinsi ca daca-n pacatele mici îl facem sa-mbrace zeghea temnitei, va scapa de cele mari, noi facându-ne partasi la plata cereasca!      Recititi ce sanatoasa este reactia celorlalte slugi! (Mt 18, 31-32). Este reactia pe care Hristos o cere de la noi atunci când darul Sau este calcat în picioare, când iertarea Sa este diminuata de reactii de functionar pagubos într-ale Împaratiei... Ele nu judeca, ci, constatând, „se întristeaza“, atragând astfel atentia Stapânului asupra nedreptatii!     Iertare nemasurataSa nu uitam însa ca mereu Hristos ne cere o inima mare. Caci iertarea ce vine dintr-o inima mica, necrescuta duhovniceste, nu poate fi decât o iertare mica, nesemnificativa, ce nu creste. Este iertarea aceea pe care ne-o dam unii altora înainte de a ne limpezi pe de-a-ntregul conflictele noastre, dupa ce ne turnam unii altora parerile noastre, uneori jignindu-ne si ranindu-ne, ca sa încheiem mai apoi: „Ma iertati!“ Uneori iertarea venindu-ne, dar nu din adânc de inima, cât mai ales, din vârf de buze. Numai o inima „antrenata“ în dese, repetate si adânci iertari poate sa ierte orice „pocinog“ ar rani-o. Inima aceea despre care, tot Cuv. Paisie spunea, are numai intrari si nici o iesire.     Oare când vom lua seama sa nu mai aruncam asa usor cu aceste cuvinte pe care Dumnezeu le descopera? Inima, iertare... Abia atunci, întelegându-le valoarea ce vine de sus si umple lumea, vom sti ce dar adânc ni-i inima si ce genune de iertare se zbate, odihnindu-L pe Dumnezeu într-însa.

comments powered by Disqus