monitorulcj.ro Menu

Unde cautam fericirea?

Tinerii, adolescenti in clasa a VIII-a si apoi in liceu, faceau planuri marete. Vorbeau despre viitorul lor. Visau cu voce tare si sper ca si astazi fac la fel. Unii visau la o cariera stralucita, de ofiteri in armata, de medic sau inginer inventator, altii iti doreau foarte mult sa aiba o familie frumoasa, o viata traita in armonie cu sotul sau sotia si cu multi copii.      La 15-18 ani, dupa ce ai citit Jules Verne, Ciresarii, Misterele Parisului, Contele de Monte Cristo, Robinson Crusoe, dar si Crima si pedeapsa, Potopul, Razboi si pace, totul este posibil. Dupa ce ai mai vazut si Zorro, Nemuritorii, Omul paianjen, ªtefan cel Mare, simti ca toata lumea este a ta, ca totul si toate se pot realiza, numai sa vrei.      Dar anii trec... ca norii grei pe sesuri. Copilaria si adolescenta raman undeva in urma. Tanarul se strecoara in viata, incercand sa-si gaseasca un loc. Nu e pregatit sa fie dezamagit. Trebuie, totusi, sa se caleasca si trebuie sa se aseze corect in existenta. Dumnezeu a ingaduit astfel multora dintre noi si suferinta, pedagogic, pentru a nu ne indeparta de El. Caci, bogati sau saraci, mai sus sau mai jos pe scara valorica a societatii, trebuie sa ramanem cu Dumnezeu.      Societatea de astazi, mai mult decat cea de altadata, promoveaza ideea ca a fi realizat inseamna sa ai bani, sa ai putere, sa ai o casa frumoasa si o masina buna, sa fii casatorit cu cineva bine etc. Modelele sociale sunt cei care „au reusit in viata“: starurile de cinema, oamenii cu afaceri prospere, politicienii care calatoresc mult si apar frecvent pe ecranele de televiziune, sportivii talentati. Persoane din aceste categorii, dar si din altele, mediatizate intens, se cuibaresc in subconstientul copilului si al tanarului si al oricarui om, devenind modele pentru viata pe care o au inainte.      Noi stim insa ca omul, fiinta creata dupa chipul lui Dumnezeu Cel Sfant, gaseste in sfintenie sensul ultim si deplin al existentei sale. Citand unul din titlurile lucrarilor lui Nichifor Crainic – „Sfintenia (este) implinirea umanului“, intelegem ca nici averea, nici puterea, nici renumele intr-un domeniu sau altul nu implinesc fiinta umana. Dorul omului dupa Dumnezeu nu va fi alinat cu nimic din lumea aceasta. Oricine nu se uneste cu Dumnezeu, nu dobandeste Duhul Sfant este un om (ratat) care a ratat tinta, a esuat. A esuat in ce priveste atingerea scopului vietii sale.     Misionarul si cantaretulSe spune ca un misionar care traise in India timp de mai multi ani si un cantaret celebru, ce statuse acolo doar cateva zile, se intorceau acasa, in Statele Unite, la bordul aceleiasi nave. Dupa vreo doua saptamani de voiaj pe mare, se apropiau de portul din New York. Pe tarm era multime de oameni care asteptau, se vede, pe cineva. Pentru o clipa, misionarul a crezut ca-l asteptau pe el. Muncise mult in Orient, construise biserici, intemeiase centre misionare si era oarecum cunoscut in anumite cercuri. Dar nu! Cand au acostat, a inteles ca multimea aceea de oameni erau cu totii admiratorii cantaretului. Pe el, in schimb, nu avea nici cine sa-l ajute la descarcatul bagajelor.     – Doamne, nu pot intelege, a murmurat misionarul nostru. Eu am dedicat Indiei patruzeci si doi de ani din viata mea, in vreme ce el a stat acolo abia cateva zile, si iata ca aici sunt mii de persoane venite sa-i ureze bun sosit acasa, in timp ce pentru mine nu a venit nimeni.     Domnul ii raspunse insa:     Fiul meu, tu inca nu ai ajuns acasa.

comments powered by Disqus