monitorulcj.ro Menu

EU, Romania

Uniunea Europeana e o uriasa oglinda. Care nu minte. Dupa 50 de ani de comunism exacerbind valorile nationale mult dincolo de bunul simt si dupa 17 ani de tranzitie iconoclasta, care a recuperat statistica si istoria pina n-a mai ramas piatra pe piatra, romanii au sansa statistica si istorica de a afla, in fine, cine sint ei cu adevarat si cine este Romania. Nimeni nu se asteapta ca oglinda sa ne spuna ca sintem cei mai frumosi sau cei mai destepti, dupa cum e foarte posibil sa infirme si teoriile proprii opiniei publice de la noi cum ca - „romanul tot roman..." - am fi cei mai hoti, cei mai lenesi sau cei mai corupti. Teza ospitalitatii funciare a poporului roman va fi greu pusa la incercare de virtualele si naturalele puseuri de emancipare ale comunitatii tiganesti, dar si de asteptatele valuri de imigranti din statele asiatice sarace sau oprimate politic ale fostei Uniuni Sovietice, din China sau din Africa. Istoria se va scrie altfel, mai global si mai relaxat, s-ar putea sa ne cautam super-eroii comunismului ultranationalist prin periferiile marilor curente politice si ideologice, niste marunti epigoni reinventind roata in cercul lor ingust de sfetnici experti in pavarea drumurilor spre pierzanie. Bun, deci nu vom fi nici cei mai viteji, nici cei mai pacifisti, micile excese singeroase sau doar cinice ignorate de istoriografia noastra vor capata argumente, marturisitori si expunere, oglinda ne va arata atunci rusinati si tristi, piosi sau poate enervati, infierbintati sau plictisiti. Spre disperarea tabloidelor germane si britanice, oglinda va demonstra, probabil, ca nu sintem nici cei mai salbatici, nici cei mai sidosi, alinierea alcoolului si a tigarilor la preturile europene ne va infatisa, cit de curind, cu ficatii si plaminii ceva mai curati. Poate ca oglinzile nu detecteaza ipocrizia, dar cu toate astea, sint ceva sanse sa aratam si sa vedem citi dintre noi merg la biserica doar ca sa se afiseze si citi pentru ca simt nevoia sa se roage si sa impartaseasca credinta, bunastarea relativa va confirma daca, asa cum cred unii, multi romani au abandonat ortodoxia in favoarea neo-protestantismului pentru un sac de haine de „import" sau pentru o viza in Vest. Oglinda ne va arata si singuri - si pe noi, cei din tara, si pe „capsunari" -, imbatriniti si fara entuziasm, cu versurile „de suflet" ale manelei pe post de medicament si asistent social, inghetind la cozi fara miza, trancanind despre nimicuri, despre visuri mici, mici de tot, cu „cutii de chibrituri" mobilate ingramadit, cu televizorul cocotat la disperare pe dulap fixat pe stirile de 5 de telecomanda invelita intr-un nailon - „sa nu se duca cifrele" - si cu cutii de bomboane „de ocazie" uitate printre cartile vechi - un Sadoveanu, un Delavrancea, un Slavici -, lecturi obligatorii pre-aderare. Ne vom uita in oglinda si nu ne va placea ce vedem - cine sintem -, dar vom fi noi acolo, privindu-ne in ochi de dincolo de sticla, si macar vom sti cine sintem.

comments powered by Disqus