monitorulcj.ro Menu

UE sau „celalaltul“ nostru

Este destul de limpede ca dupa 1 ianuarie 2007 nu vom mai fi ceea ce am fost. In fapt, cu buna stiinta ne-am dorit aceasta si, bine-ar fi ca tot cu buna stiinta sa ne si schimbam. Dac-ar fi sa gindim un pic speculativ, am spune ca sintem ceea ce am fost si ca vom fi ceea ce acum sintem ca proiectie intr-un viitor finit. Asta ca indivizi sau, daca aducem si transcendentul la masa, ca persoane. Am gindit Uniunea Europeana ca pe un fel de transcendent, ca pe un fel de dumnezeu la care trebuia sa ajungem si, deloc mistic, sa ne unim. Nu ne asteapta nici o masa mai imbelsugata, nici o moarte mai cu fala. Pina acum am trait in trecut. Cu nationalismul nostru si, mai ales, cu comunismul altora. Trecutul n-are sfirsit, doar viitorul are. Paradoxal, dar avem trecut in masura in care avem viitor. Faptul ca nu vom mai fi ceea ce am fost vrea sa spuna ca va trebui sa ne recuperam din statistic trecutul si sa ni-l facem originar. A avea o origine inseamna a avea un mit al tau de intemeiere. Mitul nostru postmodern de intemeiere ar trebui sa stea intr-un viitor finit. Viitorul nostru finit, oricit m-ar crede unii de nationalist, sta in poporul roman. Prin viitor finit inteleg faptul ca nici o persoana, nici o colectivitate, nici un popor nu se pot proiecta intr-un viitor infinit, ci numai in unul nelimitat. Asemeni Universului, care poate fi gindit ca fiind finit, dar nelimitat. Universul este finit si nelimitat pentru ca el isi este siesi singura sa limita absoluta. Organic, ontologic, singura limita a poporului roman este el insusi. Iar viitorul este finit pentru ca el trebuie sa fie intotdeauna concret. Fiinta poporului roman este intotdeauna concreta, iar esenta sa cea mai profunda este tocmai existenta sa. In acest fel a fost definita divinitatea, dar acest fapt nu ne impiedica sa afirmam ca, gindita asa, fiinta poporului roman, a oricaruia, de altfel, isi este siesi transcendenta. Adica Zeu. Ontologic, trebuie sa ne realizam fiinta; politic, economic, administrativ, cultural trebuie sa gasim mijloacele cele mai adecvate realizarii acesteia. In acest sens, afirmatia ca nu vom mai fi ceea ce am fost se refera doar la mijloacele pe care le-am avut la indemina ori ne-au fost impuse sa ne dezvaluim (ori sa ne blocam) „matricea noastra stilistica". Iar fiinta unui popor nu se dezvaluie in istorie altfel decit prin mijloacele care-i stau la indemina. Parte din aceste mijloace, din aceste „institutii" ale fiintei le putem gasi la „Celalaltul" nostru, care este Uniunea Europeana. 

comments powered by Disqus