monitorulcj.ro Menu

Razboiul palatelor se apropie de un deznodamint?

O intrebare cheie misuna printre romani. Se apropie razboiul palatelor de un deznodamint? Fie ca sint oameni politici direct interesati, angajati ai institutiilor descentralizate ajunsi in functie pe criterii politice, jurnalisti sau simpli cetateni, toti se intreaba daca perioada electorala, care se apropie cu pasi repezi, va aduce vreo schimbare. Ce-i drept, in afara de milioanele de oameni care nu au la dispozitie decit votul, nimeni nu doreste incetarea ostilitatilor. Poate parea o exagerare dar, pentru linistea generala, haideti sa despicam firul in patru. Traian Basescu este presedintele reconfirmat al Romaniei, vioara intii a locomotivei care trage tara noastra, nu se stie deocamdata in ce directie, parintele tuturor democratilor si liberal democratilor, inamicul numarul unu al politicienilor. Valurile fine, dar distructive, iscate de Traian Basescu au destabilizat UDMR-ul si au distrus imaginea de poporean al omului partid, Felix Voiculescu. De cealalta parte, locomotiva de la Cotroceni a pufait de citeva ori si a adus PD si PLD la un incredibil procent de peste 50 %. Calin Popescu Tariceanu si PNL se dovedesc componentele simbiotice ale unui ciudat organism cu doua capete. Pe de o parte, parlamentari, alesi locali, lideri economici si alti asemenea liberali care nu vor sa cedeze in fata atacurilor basesciene. De cealalta parte, Calin Popescu Tariceanu s-a tranformat intr-un lider care nu poate sa scape de bombele lansate de la Cotroceni pentru ca ar cadea mult prea rau. PSD si liderii sai sint o aparitie multicefala in peisajul politicii romanesti, aducind cu o caracatita gata sa prinda orice pestisor care inoata gresit. Cu majoritatea tentaculelor ciuntite, singura sansa a crustaceului social democrat este alimentarea razboiului astfel incit adversarii sa slabeasca destul de mult incit sa poata fi invinsi. PC, UDMR si celelalte nimicuri de pe scena politica au o singura sansa in viitorul apropiat. Sa iasa la rampa cu actiuni si declaratii pompoase in care sa atace sau sa laude pe vreunul dintre razboinici si, astfel, sa mai cistige un procent doua pentru a-si trimite macar liderii intr-un viitor parlament. In fine, mai avem jurnalistii. Angajatii grupurilor de presa sint fericitii cistigatori ai premiilor aruncate inconstient intre cele doua palate. Declaratii dure, pompoase, greseli delicioase, aprecieri acide si, colac peste pupaza, o perioada de aproximativ doi ani de campanii electorale care sta sa inceapa. Mai ramin, asa cum ati constatat, cei multi dar prosti. Pentru ei totul s-a lasat cu doi mici si o bere, o groaza de promisiuni transformate in legi pe care nimeni nu le va putea aplica vreodata si perspectiva unor alegeri imposibile, incepind cu cele europarlamentare si terminind cu cele prezidentiale. Asadar, lumea vrea razboi iar cei care nu vreau nu conteaza. Deci, razboi sa fie!

comments powered by Disqus