monitorulcj.ro Menu

Sara lui „cit la suta“

Se vede faptul ca presedintele si-a tuns caciulile diacritice de la ha-ha-ha-uri, le-a lasat cu chelie, devenind astfel, prin nu stiu ce imbirligate legaturi neuronale, ha-ha-uri. De aici originea prezidentiala si providentiala a cuvintului „hahalere“. Domn’ Gigi Becali il folosea in domeniul sportiv, domnul presedinte in cel politic, voind sa ne atraga atentia ca cam (sic) ce s-ar putea intimpla daca nu introducem in legea electorala uninominalul pur, si nu pe cel propus si acceptat de Pro Democratia. Lista, atita cita ar fi, ar trimite in parlament „hahalerele“. Ar trebui poate spus ca niciodata Parlamentul Romaniei n-a tinut locul Academiei si ca nici de acum inainte parlamentarii n-au cum sa fie numai specialisti recunoscuti in plan national si international. Unde mai pui ca Academia nici n-a fost prea bagata in seama de catre presedinte (si PD) atunci cind s-a pronuntat ferm asupra exploatarii cu cianuri a aurului de la Rosia Montana. Niste „haha-uri“ si academicienii astia. Probabil ca cei mai multi dintre ei n-au dosare cu care sa poata fi santajati. Dar nu acelasi lucru se poate spune si despre „hahalerele“ politice. Caci daca uninominalul se combina cu listele, atunci e de presupus ca uninominalii vor fi cei curati, fara dosare compromitatoare, nesantajabili. Desi, daca n-au dosare, nu se poate spune cu certitudine ca unii dintre ei nu pot fi ofiteri acoperiti. „Hahalerele“, insa, sint cei ciumati, corupti si coruptibili, lipsiti de caracter, duplicitari, oameni de nimic. Boschetari politici.Nu cred ca, daca-i vom alege prin vot uninominal pe parlamentari, aceasta va duce la schimbarea majora a clasei politice romanesti. Viata politica romaneasca nu-si traieste veacul numai in Parlament. Iar faptul ca-i acuzam pe parlamentari de toate relele nu tine neaparat de „prostia“ lor, ci, cu mult mai sigur, de prostia noastra. Ii acuzam, in primul rind, ca nu sint profesionisti. Poate ca, pe alocuri, asa este. Numai ca sint slabe sanse ca uninominalul sa trimita specialisti pur-singe in parlament. Ar trebui sa nu aiba dosar, sa nu fie santajabili, sa fie aproape incoruptibili, sa fie profesionisti in politica si sa fie, dar nu in ultimul rind, profesionisti in propria-i profesie. Si sa nu fie, daca se poate, nici ofiter acoperit, nici cirtita, nici fost „angajat“ al KGB. Cam multe pentru o tara de la marginea imperiului. Dar daca tot vom merge cu uninominalul, cu care sint de acord oricum ar fi si va fi, atunci de ce sa nu instituim, prin constitutie, o republica parlamentara? Cu un presedinte ales dintre alesi, de catre ei sau de un for largit. Nu inteleg de ce, daca nu ne trebuie rege (normal, un rege postmodern, nu antic), de ce tinem sa avem neaparat un presedinte ales universal. Ba inca si ales de doua ori pentru un mandat. Nu inteleg de ce ne trebuie un presedinte care sa faca precum ciinii, pe toate institutiile statului, marcindu-si in acest fel teritoriul sau de competenta/vinatoare. De putere. De harem. Nu inteleg de ce vrem sa fim pe mai departe niste „hahalere“. Si inca si statistice. Daca ducem gindul pina la capat, ar trebui spus ca pentru politicieni, adica si pentru presedintele ales universal, cu partidele lui cu tot, tara aceasta nu este locuita de catre romani, ci de catre procente. De „cit la suta“. De aici apoi ideea fireasca in nemernicia ei: nu ce sa facem sa crestem in „cit la suta“, ci ce sa spunem. Nu responsabilitatea lucrului bine facut, ci manipularea lui „cit la suta“ pentru a-si vinde cit mai bine imaginea, poza. Cu autograf cu tot. Iar „cit la suta“ poate fi sinonim cu „hahalere“. Pina la identitate. 

comments powered by Disqus