monitorulcj.ro Menu

Ginduri din linistea Nordului

Fortat de neprevazutele destinului m-am trezit navigind cu propria masina prin pustiul verde al tarilor nordice, Danemarca si Suedia. Plecat de acasa din zgomotul adesea manelist al strazii, radioului si televiziunii si din adesea urit mirositoarea inghesuiala mioritica, am cazut in partea cealalta de lume unde nimeni nu te-ntreaba nimic, nimeni nu se uita la nimeni si mai ales unde nu vezi pe nimeni drum de zeci de kilometri.Atita liniste este pe autostrada si pe strada in partea asta de lume, incit te apuca teama de atita singuratate pe un atita spatiu intins. Prea mult Nimeni, de parca iti doresti sa mai apara si cite o vietuitoare bipeda. Este deprimant sa te gasesti intr-un intins de tara care emana civilizatie si mai ales daca ai ghinion de o noapte cu ploaie sau de vreo ratacire geografica, fara a gasi un punct de sprijin informational. Doar tu cu tine si cu drumul. Desert verde fara dune de nisip. Doar in aceste locuri reusesti sa evaluezi bucuria adevarata a intilnirii cu vreo statie de benzina, care ti se arata cam dupa vreo 70 de kilometri de patrundere in acest spatiu de liniste profunda unde vremea, soarele si luna par a se fi oprit pentru totdeauna.In marea liniste a nordului de continent gindurile mele se mai asaza derulind evenimente recente intimplate acasa si prin minte mi se perinda fapte si oameni care prin dorinta lor launtrica de a face si de a aduce alinare semenilor lor mai ales acolo unde sistemul sau statul se dovedesc incompetente sau incapabile.Mai zilele trecute, inaintea plecarii mele din tara, o familie care a prins ceva cheag mai consistent depasind nevoile cotidiene ale ei s-a implicat in modernizarea serviciului de chirurgie toracica printr-o donatie consistenta de aparatura medicala. Nu ma opream cu gindul la gestul lor, dar pentru mine a insemnat inceputul reintoarcerii „oamenilor de bine“ la faptele adevarate, la a face ceva si pentru oamenii normali si intregi, la oamenii pe care intimplarea vietii ii aduce in imposibilitate de a munci si acolo unde acestea au nevoie de ajutorul sistemului de sanatate pentru a-si recapata capacitatea de a-si duce destinul.Tocmai cind incepusem sa cred ca sintem o natiune formata in majoritate de handicapati si de neajutorati, iata ca speranta pierduta a revenit ca o lumina prin fapte ale unor „oameni de bine“ autentici. Este bine ca incepem sa revenim la normalitatea spiritului civic si la sentimentul responsabilitatii pe care fiecare individ o poarta pentru comunitatea din care face parte.Este bine si incurajator sa vezi cum oamenii cu potential economic dovedesc si un potential emotional caritabil constructiv canalizat pentru astazi si miine, spirit care vine sa inlocuiasca sentimentul de mila si pomana cu dorinta facutului a ceva util pentru comunitate.Ma simt ca renascut in demnitatea de om al locului de obirsie cind vad concret cum cersitul, mila si pomana se pun tot mai departe si in locul lor se dezvolta sentimentul responsabilitatii comunitare.Este reintoarcerea la asezarea noastra in albia vietii normale cu sansa de viitor.Multumesc adevaratilor „oameni de bine“ care au reusit sa regaseasca in ei atit de puternic sentimentul civic incit sa-l transforme in fapta.

comments powered by Disqus