Stabiliți ca prioritate investițiile industriale mari care au într-adevăr impact major în economie și valoare adăugată substanțială. România are nevoie de industrie de prelucrare în sectoare strategice.

Naționalismul xenofob, antisemit sau șovin nu s-a bazat niciodată pe acte de curaj, ci pe nenumărate lașități, minciuni și complicități. A fi naționalist nu e un act de bravură, ci o eschivă și o înșelătorie, o fugă de responsabilitate.

Acum nu mai e nici secret, nici incertitudine că Rusia a pierdut prima rundă propagandistică a războiului din Ucraina (așa cum am spus de mai multă vreme aici). Aceasta avea drept țintă principală motivarea războiului (ca principiu) și justificarea acestuia (după declanșarea lui) și a pus la bătaie un întreg aparat, de altfel uriaș și performant.

În mod paradoxal, când ne gândim la războiul ce „bubuie” la granița noastră, ne este mai limpede parcă ce va fi pe termen mediu și lung și nu știm nimic ce aduce secunda (ora, ziua) următoare.

Eu sunt unul dintre aceea care cred că, în România politică, e nevoie să apară partide noi. Doar ele sunt capabile să inducă și/sau să producă schimbări de care țara și cetățenii ei au nevoie.

Ciclul electoral actual s-ar putea dovedi cel mai mare „bluff politic” al perioadei postdecembriste, unul din acelea în care politicienii semnalizează stânga și o iau dreapta (sau invers) sau promit că pornesc în grabă înainte și o iau degrabă îndărăt.

Mărturisesc că în preferințele mele sportiv-tenisistice, Novak Djokovic a fost întotdeauna foarte sus, practic, pe locul doi, după Roger Federer, iar de când elvețianul e pe jumătate retras, se află pe locul întâi.

Taxa de solidaritate, „premiul” pe care îl primești când investești în fabrici în România, aduci tehnologie, creezi locuri de muncă, ești contribuabil onest și atingi o cifră de afaceri de 500 milioane lei.