Social

INTERVIU | Larisa Butnariu, supraviețuitoare a traficului de persoane: „Nu poți susține în fața unei țări întregi că există colaborare între victimă și agresor!”

„În primă fază au o colaborare, după care ajung să fie victime”, susține deputatul PNL Ion Iordache, unul dintre inițiatorii proiectului pentru reglementarea prostituției, într-o declarație acordată Context.ro.

Deputatul PNL Ion Iordache, coinițiator al proiectului de reglementare a prostituției, a afirmat pentru Context.ro că persoanele traficate „în primă fază au o colaborare, după care ajung să fie victime”.

Larisa Butnariu, supraviețuitoare a traficului de persoane, respinge această descriere. Într-un interviu exclusiv pentru monitorulcj.ro, ea vorbește despre manipulare, frică, dificultatea de a cere ajutor și necesitatea ca supraviețuitorii să fie ascultați înainte ca parlamentarii să decidă cum vor reglementa domeniul.

În discuția cu jurnaliștii Context.ro, Ion Iordache a afirmat că „cele mai multe persoane traficate se duc către cei care fac acest lucru în primă fază, după care le folosesc”. Parlamentarul a continuat spunând că „în primă fază au o colaborare, după care ajung să fie victime”.

În argumentația sa, autorizarea activităților sexuale ar permite practicarea lor în mod transparent și ar reduce dependența de persoanele care ulterior ajung să exploateze.

Declarația pune însă în centrul dezbaterii o distincție esențială: diferența dintre o alegere liberă și o situație în care o persoană este recrutată prin înșelăciune, manipulată, amenințată sau exploatată profitându-se de vulnerabilitatea sa.

Codul penal prevede explicit, la articolul 210 alineatul (3), «consimțământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă». Infracțiunea nu presupune obligatoriu răpire sau violență fizică: legea include și recrutarea în scopul exploatării prin inducere în eroare ori profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei.

Ce propune proiectul susținut de Ion Iordache

Propunerea pentru reglementarea, autorizarea și protecția activităților de natură sexuală este înregistrată la Camera Deputaților cu numărul PL-x 358/2026. Potrivit fișei legislative, a fost respinsă de Senat în 27 aprilie 2026 și a fost trimisă pentru raport comisiilor Camerei Deputaților, care este for decizional. 

Textul inițiatorilor vizează activități voluntare desfășurate de persoane majore, înregistrate ca persoane fizice autorizate. Autoritățile locale ar emite acorduri de funcționare valabile 12 luni, pe baza unor documente care includ înregistrarea ca PFA, autorizația sanitară a spațiului și fișa medicală. Printre scopurile declarate se află protejarea persoanelor și prevenirea exploatării, abuzului și traficului. Acestea sunt prevederi propuse, nu reguli intrate în vigoare. 

Pentru Larisa Butnariu, întrebarea decisivă este cum vor putea autoritățile să recunoască exploatarea dincolo de documente și de aparența unei activități autorizate.

Înainte de a vorbi despre proiect, ea cere atenție inclusiv la cuvintele folosite pentru persoanele care au ieșit din exploatare: se prezintă drept supraviețuitoare, un termen prin care își afirmă identitatea dincolo de abuzurile trăite.

„Nu poți să susții în fața unei țări întregi că în traficul de persoane există colaborare”

Valentina Prelipcean: Ion Iordache spune că persoanele traficate „în primă fază au o colaborare, după care ajung să fie victime”. Cum răspunzi acestei afirmații?

Larisa Butnariu: „Domnul Iordache nu are nici cea mai mică idee despre ce înseamnă traficul de persoane. Pentru că, dacă am vorbi despre o colaborare, n-am mai vorbi despre trafic de persoane.

L-aș ruga pe domnul Iordache să ia legătura cu centrele care au activat în domeniul prevenirii și combaterii traficului de persoane și să discute direct cu cei implicați, cu supraviețuitorii.

Nu poți să susții în fața unei țări întregi că în traficul de persoane există colaborare. Între cine și cine? Între victimă și agresor? Nu merge.”

Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane descrie metoda „loverboy” drept o capcană emoțională: traficantul simulează o relație sentimentală, câștigă încrederea persoanei, o izolează de familie și prieteni, apoi folosește manipularea, amenințările sau violența pentru exploatare. O relație prezentată inițial drept una de iubire poate face parte chiar din mecanismul traficului. 

Ce nu se vede din exterior: controlul și frica

V.P.: Ce nu se vede din exterior în relația dintre un traficant și persoana pe care o exploatează? Cum pot fi confundate manipularea sau frica cu o alegere liberă?

Larisa Butnariu: „În momentul în care ajungi să fii victima unei rețele de trafic de persoane, oamenii aceia știu tot despre tine. Nu ai secrete față de ei. Îți cunosc fiecare mișcare.

[Politicienii] nu au nici cea mai mică idee despre cât de fină este linia dintre dragoste și frică.

Fetele au, în marea majoritate, probleme în familie, probleme afective sau financiare. În momentul în care găsesc acea picătură de afecțiune, de liniște, de dragoste, se agață de ea cu dinții.

Dar, odată ajunse în anturajul acelui «loverboy», totul se transformă.”

În relatarea Larisei, controlul nu se limitează la agresiuni. El include ceea ce persoana exploatată ajunge să creadă despre puterea traficantului, despre posibilitatea de a scăpa și despre șansele de a primi ajutor.

Ea descrie situații în care membrii rețelelor încearcă să inducă impresia că au influență și că nu pot fi opriți. Pentru cineva aflat deja într-o relație de dependență și teamă, această percepție poate deveni încă un obstacol în calea unei sesizări.

Mărturia sa arată de ce comportamentul observat din exterior nu poate fi desprins de împrejurările în care se află persoana: faptul că aceasta rămâne lângă exploatator sau nu cere imediat ajutor nu explică, singur, libertatea reală de care dispune.

„Noi nu avem concentrarea pe abuzator”

V.P.: Din experiența ta, ce ar trebui să înțeleagă parlamentarii despre traficul de persoane înainte să reglementeze prostituția?

Larisa Butnariu: „Prostituția este prostituție, iar traficul de persoane este trafic de persoane. Prostituția trebuie să presupună voința persoanei: «Doresc să fac acest lucru». Exploatarea sexuală este cu totul diferită, tocmai de aceea se numește exploatare.

Trebuie să învățăm empatia și să ne alegem foarte bine cuvintele când vorbim despre asemenea subiecte.

Trebuie să înțelegem că nu există dragoste între un copil de 12 ani și un «loverboy» de 24 de ani. Nu există dragoste într-o relație în care un adult determină un minor să comită infracțiuni.

În momentul în care identificăm o victimă, avem responsabilitatea de a o ajuta să devină supraviețuitoare. Nu ținând-o în situații de risc și nici expunând-o public.

Noi nu ne concentrăm asupra abuzatorului. Nu spunem «abuzatorul a făcut», ci «victima a făcut». Victima este persoana care are nevoie de protecție.”

Larisa critică astfel mutarea atenției de la acțiunile exploatatorului la deciziile persoanei exploatate. În opinia sa, întrebările despre unde a mers aceasta sau de ce a rămas într-o anumită situație ajung să înlocuiască discuția despre constrângere și despre obligația de a o proteja.

În privința minorilor, Codul penal tratează distinct recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui copil în scopul exploatării. Definiția infracțiunii nu condiționează existența traficului de minori de dovedirea acelorași mijloace de constrângere prevăzute pentru traficul de adulți. 

Exploatarea poate exista și într-un spațiu autorizat

Larisa Butnariu a relatat anterior pentru Context.ro că a fost exploatată într-un bordel autorizat din Germania. În interviul acordat monitorulcj.ro, vorbește despre unul dintre obstacolele pe care le-a întâmpinat: prezența unei persoane din rețea, care făcea dificilă o discuție confidențială.

V.P.: Ai povestit pentru Context.ro că ai fost exploatată într-un bordel autorizat din Germania. Dacă te simți confortabil să discutăm, ce mecanisme de protecție au lipsit atunci și ce ar fi putut face diferența?

Larisa Butnariu: „În primul rând, prezența unui om din rețea în respectivul bordel a îngreunat situația, pentru că nu poți discuta în privat cu patronii acelor locații în momentul în care ești dus de cineva acolo.

În Germania, prostituția este reglementată de foarte mulți ani și, dacă mă întrebi pe mine, legalizarea s-a dovedit destul de eficientă, dar există și lacune.

O investigație de acest fel costă foarte mult. Oamenii aceia investesc enorm, există colaborări la nivel internațional, se destructurează rețele, iar apoi dosarele se tergiversează ani de zile. Sunt vieți pierdute și resurse folosite anapoda.

Oricât ar încerca statele europene să protejeze româncele și românii de traficul de persoane, atât timp cât autoritățile noastre nu vor face asta, nu se poate.

Dacă ne uităm la postările despre trafic, găsim comentarii de genul: «S-au dus pentru că le place». Nu se ține cont de faptul că traficul poate începe când copilul abia știe să ajungă de la școală acasă și de acasă la școală. Până în momentul în care ajunge să fie exploatat sexual, oamenii aceia au făcut deja investigații amănunțite despre el.

Nu stăm să ne gândim că fiecare cuvânt al nostru, lansat public, poate nenoroci, literalmente, o viață.”

Larisa nu respinge în bloc ideea reglementării. În discuție, ea apreciază că modelul german are și elemente eficiente, dar insistă asupra lacunelor de protecție și asupra dificultății de a identifica persoanele exploatate.

Distincția contează: critica sa privește capacitatea concretă a instituțiilor de a vedea abuzul și de a interveni. Un document de autorizare nu răspunde, de unul singur, întrebării dacă persoana poate vorbi liber, poate refuza sau poate pleca.

„Siguranța unui astfel de om ar trebui să fie la un singur telefon distanță”

V.P.: Cum ar trebui să poată cere ajutor o persoană exploatată, în siguranță, fără ca traficantul să afle?

Larisa Butnariu: „În teorie, siguranța unui astfel de om ar trebui să fie la un singur telefon distanță.”

Pentru a explica distanța pe care o vede între acest principiu și intervenția efectivă, Larisa povestește că a încercat să ajute un bărbat despre care avea indicii că era exploatat prin cerșetorie.

Potrivit relatării sale, a contactat autoritățile și l-a sprijinit să ajungă acasă, însă spune că demersul nu a fost însoțit de protecția imediată pe care o considera necesară. Ea afirmă că, ulterior, a aflat că dosarul fusese clasat.

A fost consultată de inițiatori? „De contactat nu m-a contactat nimeni”

Ion Iordache a declarat pentru Context.ro că a discutat cu supraviețuitori și cu organizații din domeniul combaterii traficului, fără să numească organizațiile în interviul respectiv.

Larisa Butnariu spune că ea nu a fost contactată și că nu cunoaște, în cercul său, persoane care să îi fi relatat o asemenea consultare. Precizarea nu exclude existența altor discuții purtate de parlamentar, dar arată că ea nu a făcut parte din acestea.

V.P.: Ion Iordache afirmă că a discutat cu supraviețuitori și organizații din domeniu. Tu ai fost consultată? Știi dacă au fost consultați alți supraviețuitori?

Larisa Butnariu: „Care supraviețuitori? Întreb. Eu nu știu să îți spun vreun supraviețuitor, dintre oamenii pe care i-am cunoscut de-a lungul anilor, care să îmi fi spus că l-a contactat Iordache și l-a întrebat cum este traficul de persoane. Eu n-am auzit de așa ceva. Și pe mine nu m-a contactat nimeni.

Dacă mă contacta și îmi spunea mie monstruozitatea asta despre «colaborare», îi spuneam: «Hai să discutăm față în față, pentru că nu ne înțelegem la telefon». Și îi prezentam documentele. Îi arătam dovezi din dosarul de trafic.”

Iar mai departe, organizațiile: cu ce organizații poate să discute domnul Iordache, astfel încât să ajungă la concluzia că între victime și traficanți există colaborare? Ce facem? Contract de vânzare-cumpărare?”

Larisa revine și asupra situației în care o persoană ar fi acceptat inițial să practice prostituția, dar ulterior ar fi împiedicată prin violență să renunțe. Pentru ea, un acord anterior nu poate acoperi anularea libertății de a pleca.

Larisa Butnariu: „Chiar dacă, să zicem, se pleacă pe ideea de proxenetism, de prostituție benevolă, în momentul în care tu spui că vrei să pleci și ăla te bate, ăla e momentul în care totul se transformă în trafic.

Încadrarea juridică a fiecărui caz depinde de faptele și probele concrete. Principiul verificat în legislație rămâne însă că acordul victimei nu justifică traficul de persoane.”

Ce cere înaintea unei noi reglementări: prevenire și oameni care cunosc realitatea din teren

V.P.: Dacă ai putea cere o singură schimbare în acest proiect, care ar fi aceea?

Larisa Butnariu: „Întâi trebuie să învățăm baza. Să luăm de la firul ierbii: cum acționează ăștia? Ce se întâmplă?

Tindem tot timpul să spunem că victimele sunt sărace, nu merg la școală. Ce te faci că există cazuri de persoane traficate ai căror părinți sunt medici, avocați, judecători și așa mai departe?

Hai să vorbim despre cât de simplu ar fi să nu mai folosim PowerPoint-urile alea din anii 2000, ci, din contră, să discutăm cu trei-patru supraviețuitori care să meargă să discute în școli, în licee, în secțiile de poliție, în inspectoratele școlare și peste tot, inclusiv în IML.”

În viziunea Larisei, experiența supraviețuitorilor ar trebui inclusă în prevenire și în pregătirea celor care pot întâlni persoane exploatate: profesori, polițiști, cadre medicale și alți profesioniști.

Ea atrage atenția și asupra confidențialității. Pentru o persoană care încearcă să vorbească despre abuz, încrederea că informațiile nu vor circula necontrolat poate influența chiar decizia de a cere sprijin.

Larisa nu pretinde că poate judeca intenția inițiatorului. Îi reproșează însă că discursul despre reglementare nu reflectă suficient realitatea trăită de persoanele exploatate.

Larisa Butnariu: „Poate a avut o intenție bună, dar a stat cam mult în birou și nu știe treaba din teren.

Eu nu zic că a avut o intenție rea în sine, dar trebuia întâi să se gândească la cum prevenim și combatem traficul de persoane și abia după aceea să legalizăm prostituția.” 

Pentru Larisa Butnariu, dezbaterea despre reglementarea prostituției trebuie să înceapă cu ascultarea celor care au trecut prin exploatare. Ea cere ca experiențele supraviețuitorilor să se regăsească în pregătirea profesioniștilor și în măsuri concrete de protecție. Miza, spune aceasta, este ca persoana care cere ajutor să poată ieși din exploatare în siguranță, fără să fie judecată sau expusă unor noi riscuri.

CITEȘTE ȘI:

Deputatul Ion Iordache, declarații halucinante despre victimele traficului de persoane: „În primă fază au o colaborare, după care ajung să fie victime!”